Posts tagged viitor

Fuck the SYSTEM!

b310

S-au îngrãmãdit o sumedenie de gânduri în capul meu si exact în momentul ãsta bat toate la usã, vrând sã iasã.

  • Acu ceva vreme mi-a dat o prietenã filmuletul „Letter from God„, în care Dumnezeu îi spune omului:”I just laid the ground, it was you that built the towers. It was you that invented bombs and the fear that comes with them, and it was you that invented money and the corrupt economic systems. You invented terms like „just wars” and terms like „friendly fire”, and it was you that didn’t know when stop digging deeper and when stop building higher. It was you that exhausted resources I carefully laid out on this earth.
  • Mai apoi, peste încã o sãptãmânã, am purtat o discutie foarte inteligentã cu un necunoscut într-un bar, despre „ce este libertatea si cât de liberi suntem noi?”.

Ieri am vãzut un scurtmetraj intitulat „Web 2.0 – The machine is US(ing us)„, care a legat într-o idee mare si coerentã cele 2 mini-idei de mai sus.

O vãd în fiecare zi pe mama cum vine acasã de la muncã dupã 10-12 ore (desi e plãtitã doar pentru 8), iar varã-mia mi se plânge în fiecare varã de faptul cã, desi ea are 1 lunã de concediu pe an, nu are voie sã si-l ia când vrea, si în nici un caz nu are voie sã si-l ia tot odatã. Ba în ultima vreme pânã si o prietenã, care era super-îndrãgostitã de job-ul ei a ajuns sã se plângã cã e obositã frântã si cã nu mai suportã. De fiecare datã îmi apare în gând imaginea de mai sus, cu „Arbeit macht frei” („Munca te elibereazã”) scris pe portile lagãrelor naziste.

Munca te elibereazã pentru cã îti dã posibilitatea sã ai o viatã normalã, asa cum ti-o doresti. Muncind, câstigi bani si esti liber sã-ti îndeplinesti dorintele/ visele/ poftele. Nu mai mori de foame, nu mai mori de neputintã. Cu toate astea, dupã cum i-am spus si prietenei mele „Muncim ca sã trãim, si nu trãim ca sã muncim”. Munca nu te mai face liber atunci când îti ocupã viata. Banii câstigati nu te mai ajutã atunci când n-ai timp sã te bucuri de ei pentru cã esti prea ocupat sã faci altii. Libertatea ta moare atunci când munca pune stãpânire pe viata ta
… Dar de fapt omul vrea sã fie liber. Omul este un boem. Omul vrea sã fie hedonist, sã se ghideze dupã plãcere, dupã ce-si doreste el cu adevãrat.

Programul de lucru e de 8 ore, dar stim cu totii cã de foarte putine ori este el respectat, cele 8 ore transformându-se deseori în 9, 10, 11,12, etc. Ai o lunã de concediu, în care îti poti cheltui banii obtinuti în celelalte 11 luni ale anului. Doar cã luna de concediu nu o poti avea când vrei tu, pentru cã în felul acesta firma ar rãmâne cam cu jumãtate din personalul disponibil în timpul verii. De asemenea, în concediu nu poti pleca pentru mult timp, pentru cã ar putea apãrea „o situatie” la servici, care sã necesite prezenta ta.

Concluzia ar fi cã „THE MACHINE IS USING US„. Suntem folositi de un sistem care, odatã ce ne înghite, nu ne mai dã drumul si nu ne mai lasã pe noi sã detinem controlul asupra propriei nostre vieti.

Dar, dacã stãm bine sã cugetãm, „THE MACHINE IS US„. Dupã cum citam mai sus din filmul „Letter from God”, omul „invented money and the corrupt economic system”. Noi am inventat banii, noi am inventat functiile în firme, noi am inventat orarul de lucru, noi am inventat durata concediului, noi am inventat vârsta pensionãrii, noi am inventat totul.

Întrebarea care bãtea la usa mintii mele era: Dacã omul vrea sã fie liber si vrea sã se ghideze dupã ce-si doreste cu adevãrat, de ce se complace într-un sistem care-l face sã piardã tot ce-l face fericit?

De ce tinerii se angajeazã în firme mari si îsi pierd tineretile prin ele? În speranta cã vor avea bãtrâneti fericite?

De ce omul, care a inventat munca si programul, si concediul si pensionarea, nu poate sã modifice sistemul creat de el însusi? De ce nu poate face un sistem care sã dea concedii de 2 luni jumate, sã permitã pensionarea la 50 de ani si sã aibã un program de lucru de 7 ore jumate fix?

Pânã la urmã, „THE SYSTEM IS US” sau „THE SYSTEM IS USING US”? Desi ne dorim sã credem cã prima variantã e cea realã, cea de-a doua e mult mai realistã. În sfârsit, omul a inventat ceva superior lui, ceva ce nu mai poate fi oprit nici mãcar de creatorul sãu. Omul a inventat CORPORATISMUL!

LET’S JUST FUCK THE SYSTEM!

Comments (19) »

Îmi vreau orasul înapoi!!!

49d4

Nu stiu câti clujeni stiu, dar s-a închis Croco… Da, Croco ãla unde stãtea juma de Cluj la cafea si pe terasa cãruia se perindau lenesi oameni de tot felul. Din nou, da, Croco ãla care era cafenea din 1960, si unde se adunau la taclale toti artistii boemi ce vroiau sã scape de griji. Uimitor, dar va deveni bancã… încã una din zecile de mii de bãnci din Cluj (asta dupã ce au fãcut zonã industrialã lângã Muzeul Satului si se surpã casele din muzeu din cauza excavãrilor).

Ceea ce e deosebit de data asta e cã a avut loc un protest (desi nu au fost multi, pentru cã nu s-a înteles prea bine motivul protestului). Lumea a protestat nu pentru cã acea cafenea urma sã devinã bancã (lucru ce nu putea fi schimbat, oricum), ci pentru cã farmecul orasului e luat încetul cu încetul de marile corporatii si bãnci, pentru cã în curând studentii nu vor mai avea unde sã bea o cafea sub 50 000 la pauza dintre cursuri, pentru cã nu va mai exista nici un loc unde sã te retragi din aglomeratia urbanã ce devine Clujul în maxim 5 ani.

Ok, poate nu cunosti Clujul… Poate nu te intereseazã… Si mi se pare si normal sã nu-ti pese de ceva ce e atât de îndepãrtat de tine… Cu toate astea, închide ochii si imagineazã-ti cã te trezesti în orasul tãu peste 10 ani…

Ceea ce te trezeste e grãmada de claxoane de sub geamul tãu. Te gândesti cã o fi vreo nuntã si hotãrãsti sã deschizi geamul, sã vezi zâmbetul atât de contagios de pe fatza mirilor. Când colo, geamul tãu nu se deschide, ci se izbeste puternic de plãcutza cu ,,Noua parcare suprateranã construitã cu ajutorul Primãriei Orasului” (plãcutzã pozitionatã pe partea gresitã a parkingului de cãtre muncitorii care bãuserã prea multã ,,Unirea” în ziua inaugurãrii). Grãmada de claxoane se aude pentru cã, as usual, parcarea nu e construitã bine, si masinile nu au destul loc sã întoarcã, astfel încât se izbesc una de cealaltã frecvent.

Închizi supãrat geamul la loc, iei mushcata de pe pervaz, pentru cã oricum nu mai are luminã si o pui tacticos la gemuletzul de la baie, doar-doar supravietzuieste. Sângele-ti fierbe, asa cã hotãrãsti cã e vremea sã te relaxezi. Îti iei lesa si câinele si trântesti usa în urma ta, în speranta cã sunetul va acoperi tziuitul masinilor.

Prima destinatie: parcul din cartier… Gândindu-te doar la o bancã la umbrã si la fosnetul copacilor parcã-ti mai revii. Ajuns acolo, însã, gãsesti doar un spatiu de 0,5 m² deasupra cãruia scrie: ,,Noile norme europene prevãd ca stãpânii animalelor de companie sã aibã fãrash, mãturã si pungã pentru excrementele fiintei aflate în custodie (U.E. prevede politically correctness-ul). Amenzi între 100 si 500 de euro”… Îl lasi pe Azorel sã-si facã linistit treaba în spatiul destinat lui, si, în timp ce el sapã o groapã, încercând sã scape de dovezi si pe tine de o grijã, observi cã în locul parcului stiut de tine acum rãsare falnic un ,,Teren de tenis: 10 euro/ora”.

Supãrat, pornesti spre centrul orasului. Pe drum, observi cã în loc de Opera Românã s-a fãcut Aqua Parc (50 euro/zi), pe locul statuii tale preferate, unde se adunau multi porumbei, s-a fãcut ,,Centru de închirieri/vânzãri ATV-uri. Pentru detalii sunati la 07234589654 – D-l Costicã”, în locul bibliotecii acum troneazã noul ,,Metropolis Mall: cele mai noi oferte de haine din Turcia, China si Taiwan; din India primim sãptãmâna viitoare”, iar Catedrala Ortodoxã a fost mutatã în cãminul de nefamilisti, deoarece nu aducea profit, biserica fiind închiriatã enoriasilor turci, cu 1000 de euro/lunã.

Îti e foarte greu sã te descurci prin oras, pentru cã ,,B-dul Decebal” se numeste acum ,,B-dul Nike”, ,,Str. Dostoievski” si-a schimbat numele în ,,Aleea Kenvelo”, si o grãmadã de strãzi al cãror nume nici nu ti-l mai amintesti se numesc acum: ,,Str. Nokia”; ,,Aleea D&G” (si nu, numele nu vine de la Dacii&Getzii); ,,B-dul Audi”; ,,Aleea Versace” si, ultima observatã, dar nu cea din urmã, ,,Str. Lee Cooper” (mare om tre sã fi fost ãsta, dacã are stradã cu numele lui!).

Într-un final reusesti sã ajungi în locul unde era barul tãu preferat… Da, locul ãla cu chelnerite mereu zâmbitoare, care te lãsau sã intri cu Azorel si cãrora le puteai rãmâne dator cu câte 5-10 000 când nu aveai destui bani la tine… Acum e ,,BT Cafe” în locul barului… Bineînteles, lângã nelipsita bancã… Stai pe gânduri dacã sã intri sau nu pânã în bancã pentru a lua un credit pentru nevoi personale, sã-ti poti permite si tu o cafea, dar îti amintesti de Parcul Central al orasului, si-ti îndrepti grãbit pasii în directia lui…

Vezi de departe pancarta cu „Zonã de agrement”, faci de 3 ori cruce si chiui o datã, pânã când ajungi în dreptul parcului si observi cã e înconjurat de garduri strãbãtute de 1000 de voltzi . În fata unei portite te asteaptã un paznic, care, de cum te vede cã vrei sã intri în parc, îti zice plictisit: ,,10 euro taxa de agrement… plus încã 5 pentru câine”.

Asta e momentul în care te trezesti la realitate… 2007, octombrie, toamnã si trist… Gândeste-te mai bine data viitoare înainte sã alegi sã nu-ti pese…

Comments (6) »

Cele mai importante inventii ale noului mileniu

ac13

De foarte demult tot vreau sã scriu blogul ãsta, dar am stat sã adun informatii si sã sondez piata si concurenta. Dupã ani de studii aprofundate în cele mai secrete laboratoare subterane din 100 de tãri ale lumii, am fãcut o listã cu cele mai bune 7 inventii ale noului mileniu (unele dintre ele încã sunt în teste):

1) Aparatul de lins cogeacul (acadeaua) – inventie ce-i apartine bunului meu prieten Vlad, politehnist veritabil, care pe clasa a 3-a a gãsit un motoras care, odatã pornit, se învârtea. Dupã ceva timp de gândire, Vlad cel iscusit i-a gãsit cea mai bunã întrebuintare: a înfipt un bãtz de acadea in motor, astfel încât el sã trebuiascã doar sã stea cu limba scoasã, aparatul învârtindu-i acadeaua pe limbã (din ciclul „munca n-a omorât niciodatã pe nimeni… da’ de ce sã te rishti?”)

2) Ghiozdanul emo – sper ca Dan sã nu vadã cã am scris asta, pentru cã i-am promis cã nu spun nimãnui de ideea lui pânã nu devine el rich and famous din ea. Dan e la Litere si are o insignã pe ghiozdan care zice: „Shakespeare hates your emo poetry”. La un moment dat, a trecut pe lângã noi o tipã cu un ghiozdan-ursuletz (de-ãla care aratã de parcã porti un animal de plush în spate, nu ghiozdan). Dupã câteva beri si câteva ore de meditatie, Dan a venit cu ideea de a face ghiozdan de emo: un ghiozdan cu o singurã bretea, care în spate, în loc de ursuletz de plush, sã aibã un copil spânzurat de breteaua aia unicã, copchilul fiind mov la fatza, îmbrãcat în negru si cu frezã de emo. (Dupã umila mea pãrere, s-ar putea scoate bani frumosi din asta – nu furatzi ideea cã e cu copyright)

3) Aparatul de scãrpinat ochii când esti machiatã – asta e inventzie proprie, si cred cã fetele mã înteleg perfect. (Pentru comenzi, contactati-mã pe privat)

4) Pasta de dinti cu aromã de bere – asta e coproductzie de-a mea cu fostii mei colegi de clasã, de când am fost la bãute la o cabanã si ne era tuturor groazã sã ne spãlãm pe dinti, pentru cã dupã aceea nu mai puteam bea bere (ar fi avut gust rãu). De aceea, pentru party-people, o sã inventãm pasta de dinti cu aromã de bere (încã se testeazã pe animale).

5) Prezervativele cu aromã de tãmâie – asta e cu autor necunoscut, deoarece la facultate trebuia sã ne grupãm câte 4 si sã punem un biletel într-un bol, cu un produs la care sã facã reclamã colegii nostri, urmând ca apoi biletelele sã fie extrase. Cum erau anonime biletele, pot doar sã atribui aceastã genialã inventie colegilor mei de facultate (cu onoruri si plecãciuni)

6) Mecanismul de înjunghiat oamenii prin internet – asta e iar cu autor necunoscut, luatã de pe www.bash.org, unde un ilustru inventator era fericit cã a gãsit o inventie care va schimba lumea, asa cum o stim noi azi.

7) Shlapul universal (urmând si linia pentru femei: Sandala universalã) – din nou o coproductie de-a mea cu Dan, vãrul lui Vlad cel iscusit, cel cu aparatul de lins cogeacul. Aceastã idee ne-a venit când stãteam cu Dan la foc în Deltã, si el îsi folosea shlapul drept pernã, dupã care se ridica, lua shlapul si fãcea vânt focului, sã se aprindã bãlãriile puse în jar. Mai târziu, am descoperit cã poate fi folosit si ca ceas desteptãor, dacã lovesti pe cineva tare peste cap cu el, astfel încât ne-am hotãrât sã-i facem reclamã la teleshopping:”V-ati sãturat de shlapii normali, cumpãrati din piatã cu 50 000, care se rup în 2 sãptãmâni? Vreti sã aveti shlapi ce pot fi întrebuintati si la altceva decât purtatul în picioare? Vã prezentãm Shlapul universal, acum, la extraordinarul pretz de 1 milion lei vechi! Dacã comandati ACUM primitzi si perechea!!!”… A doua zi, fratele lui Dan a încercat sã ne facã concurentã, fãcând vânt focului cu umbrela… Bineînteles, aceasta s-a rupt… dupã hohote de râs, am fãcut si o a doua reclamã: „V-ati sãturat de umbrelele universale care se rup chiar si atunci când încerci sã aprinzi focul cu ele?!…” (din nou, detalii pe privat… doar cã aceastã comandã ar putea dura mai mult, pentru cã va trebui sã vorbesc si cu asociatul meu)

… Cine zicea cã ce era de inventat a fost deja inventat s-a înselat amarnic

Later edit:

Scrumãtoarea – stãteam alãturi de Irina în baia facultãtii, care e foarte mãruntã, încercând sã fumãm si noi linistite o tigarã. La un moment dat, Irina a ajuns din gresealã cu umãrul sub aparatul de uscat mâini, care, bineînteles, s-a pornit. Atunci mi-a venit geniala idee de om lenes: dacã pui tigara sub aparatul de uscat mâini, aceasta va scruma, fãrã ca tu sã faci cel mai mic gest. Acum vreau sã încep campania:”Un uscãtor de mâini la orice scrumierã!”… P.S. Caut lenesi sustinãtori ai propagandei:)

Comments (7) »