Posts tagged tarani

24 de metode prin care puteti ajunge la mine – partea II

Dupã cum am promis, continuarea post-ului trecut:

13. la ce se gandesc fetele – La tine.

14. stilou teleshopping – Asta trebuie sã-l pun pentru cã minim de 2 ori pe sãptãmânã cineva cãutând stiloul de la teleshopping ajunge pe blogul meu. Ce fel de stilou-minune apare la teleshopping, vã rog, luminati-mã, dacã stiti, sã nu mã mai tot minunez cã sute de oameni cautã un nenorocit de stilou? (plus cã, dacã e de la teleshoping, vreau sã stiu cât mai repede despre ce e vorba, sã apuc sã-mi iau si eu pânã nu se terminã:)) )

15. ce este cogeacul? – Chestia aia pe care o sugeai si o lingeai când erai mai mic(ã).

16. date secrete animale – Cu sigurantã animalele stocheazã datele lor secrete pe internet:))

17. daca ar fi sa alegi o singura bautura ce ai alege..tequila – Oare n-ar fi mai simplu sã cauti doar tequilla? Zic si eu… nu stiu…

18. masturbare varsat de vant – Se pare cã existã adolescenti îndeajuns de metrosexuali încât sã-si facã probleme în legãturã cu urmele lãsate de vãrsatul de vânt pe pielea… lor în cazul în care se masturbeazã, de asta cautã constiinciosi pe net sã gãseascã forumul vãrsatilor de vânt, sã poatã cere sfaturi. Bravo, tovarãsi! Mai rar cetãteni ca voi!

19. cum recunosti daca fumeaza plante etnobotanice – Îi creste pãr pe limbã si urechile i se umplu de pene. Aceste simptome trec cam într-o sãptãmânã dacã sunt netratate sau în 7 zile, dacã sunt tratate cu spirt (pentru problema pãrului de pe limbã, spirtul trebuie înghitit… în jur de 100 ml, de câte 3 ori pe zi). Succes, sã mã tineti la curent cu rezultatele!

20. cum sa nu iti miroasa vaginul in timpul actului sexual – Îl rogi frumos înainte: ,,Nu te supãra, ai putea sã nu-mi mirosi vaginul în timpul actului sexual?”. Si gata, problem solved!:)

21. rezumatul criticilor mei – Wow, absolut genial! Asta tre s-o caut si eu, poate existã cineva de care eu nici nu stiu care cu asta se ocupã. Ia criticii si îi indosariazã si o datã pe lunã scrie un raport cu rezumatul a ceea ce s-a întâmplat în luna aia, în ceea ce priveste criticii.

22. cum recunosc un rocker? – Care dintre ei? Mai dã ceva detalii, cã nu-ti pot spune asa, stiind doar atât…

23. imagini tampoane in pizda/ pizde menstruate/ youtube femei cu tampoane in pizda – Doamne, habar n-aveam de fascinatia asta a bãrbatilor pentru menstruatie. Serios, dacã noi nu vrem sã vedem imagini si filmulete de genul, nu vã face un pic sã vã puneti întrebãri legat de de ce le-ati cãuta voi?! Si chiar nu vreau sã stiu ce ati gãsit!

24. pizde moderne – Asta chiar am cãutat-o dupã aia, de curiozitate, sã vãd ce gadgeturi si robotzoaice îmi apar, dar incredibil… NIMIC! Nici mãcar dacã cauti cu ghilimele! nu-mi apar nici mãcar ceva pitzipoance moderne ce-si aratã chilotii pentru pozã! NIMIC! Mã dezamãgeste internetul românesc, ne credeam mai perversi.

De cand am scris blogul de mai sus(sapt trecuta), s-a mai cautat si (erau prea misto sa nu le pun si pe astea aici): ,,singularul pentru kiwi„; ,,pizda vaginala„; ,,pisici beate„; ,,poza cu mosneag cu pula mica„; ,,jocuri cu paini, picioare si lac„; ,,cate feluri de pizda sunt„.

Îmi dau seama cã eu încã n-am ajuns nici pe departe sã pãtrund profunzimile mintii umane, deci, vã rog, simtiti-vã liberi sã împãrtãsiti si alte cãutãri de genul, în speranta cã o sã ajung la un moment dat sã fiu realistã în ceea ce priveste oamenii:D

Comments (17) »

Sea-weed?

ordzonikidze_6

Weekendul trecut am fost în Vamã. Si dacã anul trecut am fost de pãrere cã era gata Vama… s-a dovedit cã mã înselasem… De fapt anul ãsta e gata Vama, moartã si îngropatã… Anul trecut era doar pe moarte.

Cu aceastã minunantã ocazie, însã, am aflat toate cele strict necesare românului la mare, fãrã de care nu existã nici o statiune decentã:

1) Alee pentru pietoni… cã doar vã dati seama cã nimeni nu e prost sã meargã la mare si sã vrea sã calce prin nisip… Cã doar nu de-aia mergi la mare ca sã stai la plajã pe nisip si sã te bucuri de mare asa cum a dat-o cine-a dat-o, ci mai degrabã mergi la mare cu pantofi Gucci si costum Armani, curate amândouã ca lacrima,  sã te plimbi pe pietonalã si sã agãti pipitze

2) Alee pentru biciclisti… doar banii populatiei trebuie cheltuiti pe ceva ce sã parã util dar de fapt nu e… Oricum, las’ cã se bucurã toti trei punkerii care au mers la mare cu bicicleta în mai ca sã se întoarcã acasã în septembrie… si pe lângã ei, se va bucura si restul puhoiului de lume care merge cu bicicleta la mare

3) Magazine cu mâncare chiar la marginea plajei… cã doar românul dacã a mers în concediu, nu vrea el sã se deplaseze prea mult (decât în cazul în care s-a dus cu bicicleta la mare, caz în care are 300 de metri de asfalt special fãcut ca sã se dea în sus si în jos cu bicicleta pe el orice persoanã care vrea sã facã muuuuuuuuultã miscare). Prin urmare, pentru românii care s-au dus la mare doar ca sã stea pe plajã cu burta la soare, mâncând seminte si scuipând cojile în nisip: ,,cã sh-ashea e biodegradabile… si eu sunt ecolog, eu stiu d’astea”, se fac în fiecare statiune locuri ce vând mâncare chiar lângã ,,plaje”, sã nu care cumva sã fie nevoie sã se deplaseze prea mult sãracul om ca sã se îmbuibe de shaorme, hamburgeri, cartofi prãjiti si alte mâncãruri de-astea pescãresti

4) Persoane tuciurii strigând: ,,Ba-na-ne, co-vrigi, go-goshi, po-rumb” pe ,,plaje”… Asta e pentru ãia lenesi de tot, care n-au chef sã se ridice si sã meargã nici pânã la capãtul plajei pentru a-si lua de mâncare… Problema aici e cã de obicei plãtesti si transportul pânã la locul de consum… adicã un adaos ,,comercial” destul de mãricel… Oricum, uneori, pentru respectivul adaos ai norocul de a fi încântat de câte o poezie duioasã, gratuitã, din partea vânzãtorului, gen: ,,Porumbelu’ fierbintelu’/ Întãreste cocoshelu’ ” si atunci chiar cã nu te mai poti plânge… dai un ban în plus da’ meritã…

5) Sãritoare… Probabil vã întrebati ce-s alea… Ei bine, sunt chestiile alea de formã pãtrãtoasã de pe plajã, pentru care plãtesti si ei, în schimb, te lasã sã intri 10 minute sã sari în ele… Mare inventie si treaba asta… sau cel putin asa cred, nu stiu, dar vãd cã nu lipseste din nici o statiune… Mã gândesc cã o fi si treaba aia utilã la ceva… poate dacã sari îndeajuns de sus vezi malul turcesc al Mãrii Negre… sau nu stiu… chiar trebuie sã încerc, sã vãd, poate-poate…

6) Banane… De astea iarãsi, clar e nevoie în orice statiune, cã fãrã ele nu se simte românul bine (în Vamã, deocamdatã nu existã decât caiac… da’ mai stãm vreo 2-3 ani… Ah, si de pe plajã vã puteti închiria ,,Labe” cu 5 lei… Vine omul, vã dã niste labe, plãtiti 5 lei si plecati fericiti… Nu uitati sã returnati seara labele la om)… Hmmm, ok, revenind la subiect… pentru cei care nu stiu ce-i aia bananã, e o chestie gonflabilã ce aratã a bananã dar e mare cât o barcã, pe care încalecã vreo câtiva ,,curajosi” si care mai apoi e trasã în larg de o barcã cu motor si sucitã în toate directiile pânã cei care stau pe bananã cad în apã… Moment care se pare cã reprezintã un fel de orgasm al întregii cãlãtorii, pentru cã în acest moment toatã lumea urlã(si pânã la acest moment urlau, dar mai încet), dupã care oamenii sunt recuperati din apã si adusi la mal fãrã alte incidente sau urlete

7) Hoteluri pe plajã… cã doar deh… n-o sã te chinui sã dai bani ca sã stai în gazdã la bãtrânii de prin sat (asta bineînteles, presupunând ca a sta la cort e un adevãrat sacrilegiu, iar ãi mai nebuni care dorm pe ,,plaje” ar trebui internati undeva, prostii dracu’, cã dorm lângã marea în care te-ai pishat tu azi-noapte, când erai prea beat sã cauti o baie)… Deci încã o datã, dacã te respecti, stai la un hotel pe plajã, dacã se poate, si cu piscinã… cã doar n-ai mers la mare sã te umpli de sare din apa aia scârboasã în care se spalã toti turcii…

8) Magazine cu iarbã legalã (uhm… scuze, magazine ,,cu produse destinate colectionarilor de plante etnobotanice rare, produse ce nu sunt destinate consumului uman” si pe care scrie mare: ,,SMOKE! SMOKE! SMOKE!”)… Asa, vreo 5 magazine de-astea în fiecare statiune, ca sã am de unde alege dacã vreau sã-mi fure cineva bagajele si banii în noaptea aia… Si bineînteles, la preturi imbatabile gen 1 300 000 RON plicul cu salvie, cã deh, dacã esti colectionar înrãit, dai oricât doar sã-ti vezi colectia completã…

Mai astept sã aparã în Vamã discotecile cu ATV-uri ce se plimbã pe plajã în timp ce niste fete danseazã semidezbrãcate în ele, chemându-te lasciv în ,,superdiscoteca” sau ,,megadiscoteca”… depinde cum li se numeste concurenta… Ah, si bãrbatii cu megafoane ce se plimbã pe plajã anuntând zgomotos cã vând bilete la nush ce spectacol la care cântã si vreo 2 manelisti cunoscuti…

Comments (28) »

Too many freaks, not enough circuses…

a8e9

[Pentru cã vreau sã scriu bloguri si mi-e dor de voi toti, dar nu reusesc sã-mi fac timp nicicum sã scriu un blog întreg, am hotãrât sã fac un compromis (si voi sã-l faceti cu mine, bineînteles). Voi scrie în fiecare searã, înainte sã mi se închidã definitiv ochii pe ziua aceea, câte un paragraf la blogul ãsta, pânã-l termin. ]

Nu am scris pânã acum nimic despre vacanta mea prelungitã de anul acesta, pentru cã toatã vacanta si buna mea dispozitie s-au încheiat în momentul în care am pãshit în Vama Veche si mi-am dat seama cã-mi lipseau tocurile, fusta mini si bronzul atipic (cum descriam acum câteva zile: „bronzul ãla de parcã ai locui într-un solar”)… Oricum, vestea bunã era cã, pentru a mã încadra cât de cât în atmosferã îmi puteam achizitiona la un pret modic un pix sau un breloc de chei cu numele meu ()…

A fost pentru prima oarã când am vãzut fete cu tocuri pe plajã si cu fustã tip curea (fustã de-aia care e mai scurtã decât partea anatomicã ce trebuie acoperitã) în Vamã… Ba mai mult, am întâlnit punkeri care nu stãteau pe jos, cã-si murdãreau pantalonii si rockeritze de 16-17 ani care, cu cea mai mare luciditate, spuneau tipilor „stiti… noi am venit în Vamã sã ne futem” (citat exact) .

Mai mult, mâncarea din alimentare nu mai e bunã pentru cei gurmanzi pânã la ultimul por, cã doar deh… numa’ sãracii mãnâncã de acolo. Dacã tot vii în Vamã trebuie sã mãnânci de la restaurant întotdeauna, ba sã mai si întrebi: „ceva restaurante mai luxoase nu gãsim pe-aici, nu stiti?”…

Ah, si, pe lângã asta, în Vamã a devenit rebeliune sã dormi cu izolir si cu sac de dormit pe plajã, pare-se… Mã distra cât de scandalizatã era toatã lumea în momentul în care le explicam cum dormim noi… Reactia era întotdeauna sau „Vai, sunteti nebuni!” sau „Dumnezeule! Cum rezistati?!” (de parcã odatã ce dormi fãrã acoperis deasupra capului ceva se schimbã radical în psihologia individului si el nu mai poate functiona normal în societate)…

Cel mai tare mã cãlca pe nervi faptul cã 65-70% din oamenii de acolo erau pentru prima oarã în Vamã, si „e asa belea cã venim si la anu’ !!”.

Rest in peace, Vama Veche

Comments (10) »

House of the Rising Sound

ab93

Având în vedere cât m-am spetit sesiunea asta, ce altceva mai îmi rãmânea de fãcut în vacantã decât sã mã odihnesc? Bineînteles, trebuie sã subliniez încã din primul paragraf cã eu sunt o pasãre de noapte. În urma a peste 20 de ani de repetate studii calitative si cantitative s-a demonstrat cã ciclul meu biologic nu-mi permite sã adorm decât undeva dupã ora 3 A.M., iar dimineata începe de undeva de pe la ora 1 P.M. (chiar decretasem la un moment dat cã ora 9 dimineata nu existã, si toti cei care spun cã au fãcut ceva la ora aia sunt niste mincinosi care conspirã împotriva firii umane).

Cu toate studiile de rigoare, se pare cã am omis câteva variabile importante. Probabil vã întrebati care ar fi alea?

Pãi, de exemplu, am omis faptul cã, odatã cu venirea verii, românii din tribul meu (având denumirea genericã de bloc) încep:

1) sã dea jos covoarele cu Rãpirea din Serai de pe perete, si sã le înlocuiascã cu postere cu Nicolae Gutã si Florin Salam si alti rapsozi ai comunitãtii.

2) sã renoveze bucãtãria fãcându-i pereti suplimentari, în asa fel încât atunci când deschid frigiderul, bunãtãtile din el sã nu mai fie observabile ochilor indiscreti si flãmânzi ai musafirilor din triburile înfrãtite.

3) sã înlocuiascã vana din baie cu un jaccuzi mic si nefunctional (pentru cã, daca vrei sã si functioneze, trebuie sã plãtesti în plus, si românu’ nu dã banii degeaba pe extraoptiuni), cã doar care e cel mai vizitat loc din casã, când vine vorba de musafiri? Baia, bineînteles… prin urmare ea trebuie sã impresioneze prin grandoare si sã compenseze lipsa de stil a garsonierei 2/3 proprietate personalã…

4) sã spargã pereti în asa fel încât din bucãtãrie sã vadã meciul ce se desfãsoarã la televizorul din dormitor si din baie sã poatã urmãri procesul de murare a castravetilor de pe balcon

5) sã punã termopane la geamul usilor de la camere… cã prea stiu vecinii de fiecare datã când masculul celulei de bazã a societãtii îi mai trage câte un dos de palmã femelei, iar, mai apoi, aceasta îl fugãreste aleator cu ciomagul (având denumirea genericã de fãcãletz) prin casã

6) sã-si batã cuie în pereti pentru a-i împodobi cu afise înrãmate în care sunt expuse pozele unor picturi celebre, pentru a arãta nu neaparat bogãtia, ci cultura vastã, remarcabilã, avutã de proprietarii locuintei (doar au strâns cãpsuni în tara lui Picasso, au lucrat în constructii în tara lui Monet, sau au fãcut bijnitzã în tara lui Da Vinci, iar asta trebuie sã se vadã!)

Într-un cuvânt, românii tribului meu îsi tuneazã vara locuintza… Si nu doar atât! Hotãrâti si ambitiosi cum îi stiti, românii nu se lasã împiedicati de chestii minore cum ar fi respectarea orelor de liniste sau alte mãruntisuri de genul. Nu! Românul când începe o treabã, lucreazã permanent la ea, si o terminã cu 2 luni mai târziu decât era planificat!

Mai mult, nevoia de atentie a românului si totodatã bunul simt nu-l lasã sã lucreze concomitent cu alt membru al tribului! Nu, Doamne fereste! Lumea din trib trebuie sã stie cã TU esti ãla care are bani sã-si renoveze apartamentul… Prin urmare regula nescrisã a tunãrii locuintelor nu te lasã sã furi din atentia acordatã vecinului de palier (‘mnezãi si sfinti!!!!), trebuind sã astepti cu renovarea pânã terminã cei din apartamentul de lângã.

Astfel, de când a început vacanta eu nu mai închid un ochi, pentru cã abia dacã reuseste un vecin sã termine ritualul barbar de modernizare a locuintei, cã începe altul sã-si batã în surdinã picamãrul de pereti si sã înfigã cuie în podea exact deasupra locului în care odihneste capul meu (nu mã întrebati de ce bat cuie în podea, cã nici eu nu am gãsit încã rãspunsul… oricum, concluzia mea e cã sau bat cuie în podea, sau omoarã gândacii de bucãtãrie/sobolanii din casã cu ciocanul).

Ba mai mult, obiceiul spune cã, la orice etaj ai sta, pentru ca restul masculilor tribului sã vadã cã TU lucrezi, cã TU esti masculul alfa al gintei si cã ei nu au voie sã renoveze cât timp tu esti încã la putere, trebuie sã-ti arunci sacii cu moloz de la etaj, exact la mine sub geam. Poate vi se pare ciudat, dar, pentru cultura voastrã urbanã si interurbanã, trebuie sã stiti cã masculul alfa nu se înjoseste niciodatã cãrând saci pe scãri, ci îi depoziteazã, marcându-si, bineînteles, teritoriul, în fata locuintei improvizate numitã bloc. (Dacã e un mascul alfa feroce, cu multã încredere în sine, nici mãcar nu se mai complicã si-si aruncã sacii direct în apa ce curge prin spatele blocului).

Mã tot întreb, dacã încã locuiam în pesterã, pe-aia cum dracu ne-o tunam?!?!

P.S. Bineînteles, as we speak, îmi fluturã pe la ureche imnuri închinate zeului pãgân Baros si zeitei protectoare a gintei, Faiantza.

Comments (13) »

Taxi driver

62a4

Mã mândream pânã nu demult cu faptul cã nu am întâlnit soferi de taxi ciudati. Contrar obiceiului meu de a da peste oameni mai mult sau mai putin dushi cu pluta, la taxi nu am pãtit-o niciodatã… Prietenele mele erau invitate la ceai la 5.30 dimineata de taximetristi grasi si cu mustatã, în timp ce eu ajungeam acasã fãrã evenimente… pânã astã-searã…

Astã searã era ultima searã de „shomerealã” a unei prietene, Rada, asa cã am iesit la un birting (am mai explicat termenul… e un soi de clubbing prin birturi) sã sãrbãtorim momentul. La 22.45 m-am pornit spre casã dupã ce cei de la masã au tras de mine sã mai rãmân (mã pornisem strategic la 22.30, prevãzând momentul).

Eram îmbrãcatã ceva mai fancy, în sensul în care nu avea ditamai fâshul pe mine, ci îmi luasem un pulover lung, de primãvarã, pentru a sãrbãtori lipsa zãpezii. Oricum, nu eram nicidecum indecent îmbrãcatã, aveam doar un sarafan scurt, fãrã decolteu, luat peste blugi.

M-am urcat în singurul taxi din statie. Cum m-am asezat, tipul (ceva tinerel smecher) a blocat usile. Nu am obiceiul sã stau de vorbã cu taximetristii, dar m-am gândit sã-i spun omului cã dupã prima curbã la dreapta este un pilon uitat în mijlocul drumului de cei ce lucreazã. Stând la stop, s-a întors spre mine cu tot corpul si a început sã mã întrebe pe unde sã o ia… uitându-se undeva spre o zonã mai jos de gât.

eu: – Mergeti pe unde credeti cã ajungeti mai repede, cã trebuie sã fiu acasã la 23.
el: – Dar cum de, domnisoarã?
eu: – Pãi, mama e paranoicã… E contabilã si mã santajeazã sentimental. În timpul sãptãmânii nu am voie sã ajung târziu acasã, cã altfel ea nu mai poate dormi. Si dacã nu mai poate dormi e obositã si greseste la lucru si va trebui sã plãteascã miliarde si miliarde din bugetul familiei din cauza mea.
el: – Ar trebui sã faceti ceva ca sã redresati situatia cu mama dumneavostrã….. (pauzã luuungã)….. Da’, domnisoarã, aveti prieten? (si masina încetineste previzibil, mergând cu viteza unui melc supãrat pe viatã, pe strada goalã)
eu: – Da, am prieten (mint intuitiv, întelegând brusc privirea lui subtilã de la început… Doamne, câtã inspiratie într-un singur rãspuns!!!). Si am si o grãmadã de prieteni pe care mama îi cunoaste. Dar asa e ea, paranoicã, si cât timp încã trãiesc din banii ei respect alegerile pe care le face si o înteleg.(încercând sã schimb subiectul înapoi la mama)
el: – Da’ mama dumneavoastrã îl urãste pe prietenul dumneavoastrã, nu-i asa? Cã cunosc eu mamele astea…
eu: – Mda…
el: – Da’ trebuie sã ai atâta libertate încât sã te poti fute cu cine vrei. Spune-i cã tu vrei sã te futi cu cine alegi tu… (deja se trecuse de la „dumneavoastrã” la „tu” si la chestii carnale, masina încetinea din ce în ce mai tare, desi mergea pe drumul cel bun)
eu: – Nu am probleme în viata personalã din cauza mamei. Mama e paranoicã dar întelegãtoare. Exagereazã uneori dar recunoaste asta. (încercând sã trec din nou la subiectul mama).
el: – Da, asa erau si ai mei… Eu nu am prietenã si locuiesc singur într-un apartament, aici, prin apropiere… (se întoarce din nou cu tot corpul spre mine, vrând sã continue…)
eu: – Când locuiesti singur e altceva… Nu mai depinzi de ei… Dar cât timp încã locuiesti cu ei în casã nu ai atât de multe optiuni (m-am bãgat eu repede peste el, întelegând unde bate si vãzând cã masina mai avea putin si stãtea pe loc). Prima la dreapta si chiar în capãt, unde e parcarea, vã rog, cã presupun cã ati încetinit pentru cã nu stiti pe unde s-o luati…(dupã cum se poate observa, în situatii de genul, tehnica mea subtilã e „fã pe proasta”… functioneazã în 90% din cazuri)

În sfârsit accelereazã îndeajuns încât peisajele din afara geamului meu sã se miste lenes si repetã obsesiv „Tu trebuie sã te poti fute cu cine vrei„. Ajunsã la destinatie, scot 100 000 si i-i înmânez:

el: -Vai, îmi pare rãu, nu am 50 000 rest! Trebuie sã mergem pânã la un magazin sã-i schimbãm… (întors în spate cu aceeasi privire îndreptatã spre o zonã de sub gât si cu un zâmbet larg pe fatã)
eu: – Stati cã poate am eu! (cãutând frenetic în ghiozdan, reusesc sã dau de o bancnotã de 50 pânã la urmã)… Poftim! La revedere, noapte bunã!(usuratã)
el: – Te pupãcesc! (galant)

A mai rãmas în fata scãrii putin dupã ce am intrat în casã. Nu am aprins lumina. Dupã 5 minute pe ceas petrecute în fata blocului, a plecat.

Comments (23) »

Complete idiot’s guide to riding the bus

7c79

Dacã tot am început seria de „Complete idiot’s guide to…”, azi o s-o continui cu „Complete idiot’s guide to riding the bus”, din colectia „Aventuri Urbane” (disponibilã acum si în orasul tãu).

Ok, sã vorbim despre ce sã NU faci pe autobus/tramvai/troleu (de metrou nu zic nimic, pentru cã sunt certatã cu el):

1) Cum se face cã unii oameni desi au telefon mobil cu camerã foto, bluetooth, infrarosu, internet, 3G, ecran LCD, microunde, termometru si alte cele (la fel ca bricegele cu desfãcãtor de vin, de conserve, unghierã etc), nu au CǍSTI?!
Dacã esti fericitul posesor al unui telefon de tzâshpe milioane, nu ar fi normal sã-ti permiti si o pereche de cãsti cu vreo 300 000 (ROL)? Nu conteazã ce asculti la ele, house, rock, manele… Ideea e cã nu face parte din pasiunile mele cotidiene(si din câte mi-am dat seama nici din ale altor consãteni de-ai mei) sã aud chestii de genul „You fucking me makes me bilingual” pe autobus în timp ce eu mã gândesc la probleme existentiale gen „Ce scriu pentru concursul de creatie în publicitate?”

2) Dacã tot vrei sã te urci în autobus, ce-ar fi sã-ti pui sandwichul cu muuuultã maionezã într-o pungã? Mai ales dacã stai în picioare într-un loc înghesuit… Nu-mi face plãcere sã cobor din autobus arãtând de parcã tocmai i-am fãcut sex oral bãtrânelului de lângã mine.

3) Si dacã tot suntem la categoria chestiilor pe care nu vreau sã le am pe mine, cât de imposibil ar fi sã-ti arunci guma înainte sã te urci în autobus sau s-o pui într-un servetel, în loc sã faci românescul „lipit de scaun, cât timp nu te vede nimeni”? Înteleg cã e tare palpitant sã trãiesti cu adrenalina faptului cã poate te vede cineva lipind-o si îti face observatie… înteleg si faptul cã nu vrei sã tii o chestie semi-gelatinoasã în mânã pânã când cobori, dar întelege si tu cã nici celor din jur nu le place sã poarte respectiva trebusoarã lipitã de haine pentru tot restul vietii…

4) Dacã tot vrei sã te asezi, aseazã-te pe scaunul de lângã geam dacã e liber, si nu pe cel dinspre culoar (asta e dedicatie pentru jock ). Altfel o sã ocupi 2 locuri degeaba, pentru cã lumea care stã în picioare va avea mult prea multe plase, sacoshe, ghiozdane, etc pentru a încerca mãcar sã se înghesuie prin spatiul mic dintre scaunul tãu si scaunul din fatzã. Dacã totusi îsi face cineva curaj sã se înghesuie, politicos ar fi sã-ti tragi picioarele pentru a-i face loc, si nu sã stai pasiv si visãtor uitându-te la om cum se chinuie.

5) Respect decizia primãriei de a acorda abonamente gratuite bãtrânilor pe liniile de transport în comun. Mi se pare un gest frumos. Cu toate astea, nu mi se pare un gest frumos ca, bãtrân fiind, si pensionar pe deasupra (adica ai timp liber destul) sã te pornesti de acasã la ora de vârf (7-10 si 14-18 ), doar pentru a fi primul om care ajunge în piatã. Ba mai mult, dacã tot practici acest sport extrem, nu înteleg cum poti avea pretentia de a ti se si oferi locul în aglomeratia din autobus. De ce mereu cea mai bunã pâine, cele mai ieftine murãturi etc. sunt tocmai în capãtul opus al orasului?!

6) Cã tot ajunserãm la bunele maniere, cum ar fi dacã ai astepta ca lumea sã coboare înainte sã te trântesti cu toatã fortza ta animalicã în autobus? Sau, dacã esti în autobus, cum ar fi sã te tragi/ cobori pentru a lãsa oamenii sã coboare si sã nu te priponesti ca o dihanie în usã, asteptând ca lumea sã treacã pe lângã personalitatea ta firavã? Si dacã tot te încãpãtânezi sã te tii de usã cu dintii în timp ce altii se freacã de tine încercând sã coboare, nu te arãta jignit(ã)!

7) Ce-ar fi sã nu te urci beat în autobus, adormind lãtzit pe 2 scaune sau… pe mine? Ce-ar fi, în betia ta, sã nu distrugi bunul public scriind pe scaun AGLAE+PAMFIL=CASA DE PIATRA, sau flegmând flegmatic pe geam (asta chiar s-a întâmplat, si când spun PE geam, i mean that literarry, nu în sensul cã a scos capul pe geam).

8) Stii pancarta cu „Loc pentru plimbat patrupede”? Ei, aia e acolo ca sã îti plimbi câinele în locul acela special amenajat… Ai vãzut vreo pancartã de genul în autobus? Nu?! Stii de ce? Pentru cã autobusul este pentru PLIMBAT OAMENI, nu câini, pisici sau alte lighioane! Nu mã întelegeti gresit, iubesc animalele, doar cã le iubesc ceva mai putin atunci când rod tandru din pulpa mea (desi sunt asiguratã cã „E vaccinat, stati linistitã!”) sau când, dupã ploaie, un ghem pãros si ud se freacã de pantalonii mei proaspãt spãlati (pe drumul meu spre a vorbi cu directorul firmei X pentru a oferi o sponsorizre copiilor cu handicap).

9) Probabil una din cele mai importante probleme ale spiritului civic: dacã vezi o „fãrãdelege”, implicã-te! Acest ultim punct e dedicat idiotului care, dupã ce s-au închis usile autobusului, m-a bãtut pe spate si mi-a zis „domnisoarã, domnul care tocmai a coborât v-a furat telefonul din ghiozdan”. S-o fi gândit cã probabil voi fi mai linistitã sufleteste dacã stiu cã oricum nu mai am ce face. Mai urma sã-mi zicã un „Asa a dat Domnul” si chiar atingea punctul în care nu mai stiam dacã sã râd sau sã plâng…

În speranta respectãrii celor 9 puncte de mai sus, vã doresc sã întâlniti soferi de treabã care nu iau curbe bruste în ideea de „senzatii tari, neasteptate”, astfel încât rezultatul final sã fie unul la fel ca cel din imaginea de mai sus: un autobus fericit

Multumesc anticipat.

Comments (18) »

People are strange

922c

Sãptãmâna trecutã am fost delegatã sã fac chestionare despre „problemele orasului” (de fapt erau pentru campania electoralã, dar suna mai bine prima variantã) în Câmpia Turzii. În primul rând trebuie sã vã lãmuresc asupra mãrimii acestui mirific oras (un fel de Chuck Norris):

  • Câmpia Turzii este asa de micã încât are o singurã stradã din care pornesc toate strãzile din oras.
  • Câmpia Turzii este asa de micã încât are încã taxatoare pe autobus (întrebare fireascã, a unui om neshcolit într-ale acestei meserii: tanti alea unde merg la baie în timpul serviciului?)
  • Câmpia Turzii este asa de micã încât în 3 zile consecutiv, în pãrti diferite ale orasului, am vãzut un politist cãruia sã-i cerem informatii si repere… si era acelasi!! (pe aceastã cale dorim sã-i transmitem multumiri d-lui politist Groza)
  • Câmpia Turzii este asa de micã încât au un singur parc în tot orasul, parc ce cuprinde vreo 6 copaci si 10 tufe
  • Câmpia Turzii este asa de micã încât, atunci când am întrebat un taximetrist de strada Vrancei, a scos o coalã A4, pe care erau scrise cu litere cam ASA de mari cam 100 de strãzi… Si ne-a explicat cã el are scrise acolo toate strãzile din oras, si dacã nu gãsim strada pe lista lui, înseamnã cã e stradã din Turda si nu din Câmpia Turzii

Ok… si acum sã trecem la oameni. Nu stiu dacã v-am spus vreodatã, dar eu am… hmmm… let’s just call it a superpower… eu am hyper-mega-puterea de a atrage toti ciudatii. Dacã intru într-un bar în care sunt 300 de oameni si 1 ciudat, acela unu sigur va gãsi o modalitate de a sta de vorbã cu mine. Bineînteles, puterea mea este atât de mare încât nu puteam sã scap de ea nici într-un oras atât de mic precum Câmpia Turzii.

Prin urmare, o sã-mi permit sã aranjez ciudatii întâlniti în ordine crescãtoare, dupã ciudãtenie:

1) PSD-istul. Avea o nevastã care ne-a luat la rost cum cã am fi „trimise de PNL sã-i convertim”. Nenea PSD-ist, la întrebarea „Ce pãrere aveti despre ordinea publicã din orasul d-voastrã?” a rãspuns „Foarte rea! Pe vremea lu’ Ceausescu erau câte 2-3 politisti pe fiecare stradã, azi abia dacã vezi 2-3 în tot cartierul”. (n-am stiut dacã sã-i spun sau nu cã ãia nu erau politisti, ci erau de la Securitate, si în al doilea rând cartierul lui oricum are doar vreo 5 strãzi…)

2) Soimul Patriei era o bãtrânicã simpaticã ce a rãspuns coerent si fãrã fracturi logice la toate întrebãrile, pânã s-a ajuns la „Cu ce partid ati votat în 2004?” si ea a spus seninã: „Cu FSN-ul!” (da, ati auzit bine, în 2004 ea votase cu Frontul Salvãrii Nationale)

3) ‘Nea Jurcã era un bãtrân de vreo 70 de ani, pocãit si cãsãtorit cu o tanti cu iz de bunicutã simpaticã. Nenea Jurcã ne explica (total în afara contextului) cum cã el ar fi omul din umbrã care pune orasul pe picioare, pentru cã orice îi spune el primarului, acesta face (de aia e si atât de iubit primarul în oras, pentru cã a ascultat de Nea Jurcã). Ba mai mult, Nea Jurcã l-ar fi votat si pe Corneliu Vadim Tudor de presedinte, pentru cã „a oprit exploatarea aurului de la Rosia Montanã de cãtre americani si a stopat homosiexualitatea în România”.

Bineînteles, nevasta lui Nea Jurcã juca rolul de femeie supusã si aproba tot ce spunea el (si chiar îl considera „omul din umbrã”) „Eu sunt de acord cu tot ce zice el, pentru cã el stie mai bine. Si mã rog în fiecare zi pentru pace în lume.”

4) Rãzboinicul luminii era un mosneag ce ne-a povestit toatã viata lui din 1930 pânã azi (inclusiv cele 4-5 rãzboaie prin care trecuse). El ne-a zis cã nu e de acord cu PNL-istii si PNTCD-istii, pentru cã, pe când avea el 10 ani, a tras cu urechea la ce vorbeau fetele din sat si asa a aflat cã „le duceau la primãrie si fãceau siex cu ele” (vorba Irinei: incredibil cât de ciudat sunã cuvântul sex din gura unui mosneag). Cu toate acestea, nenea nu era de acord nici cu PSD-istii, pentru cã „Iliescu i-a înjitat pe mineri” la mineriade.

5) „Tipologia mâncãtorului de mici si bãutorului de bere” (aceastã categorisire a apãrut dupã ce am descris eu un politist din 2 Mai ca fiind: „mare, gras, transpirat, cu ochii sticlind si prelungindu-se dupã toate fustele de pe stradã, molfãind si cu firele din mustatã roase si despicate la vârfuri din cauza faptului cã mãnâncã permanent”). Ei, un nene de-ãsta ne-a deschis poarta si la întrebarea: „Cine din familie si-a sãrbãtorit ultimul ziua de nastere?” a rãspuns „NIME” (pentru necunoscãtori, „Nime” este o abreviere ardeleneascã a lui „Nimeni”)… Prima oarã am zis cã poate n-o fi înteles nenea bine întrebarea… asa cã am continuat, întrebând: „Dacã ar suna telefonul cine ar fi cel mai probabil sã rãspundã?”… invariabil:”NIME” (a fost destul de greu sã nu izbucnim în hohote)

6) Mama anului era o tanti, probabil casnicã (aceastã ocupatie o treceam în chestionar la „ocupatii liberale”, pentru cã nu gãseam nici o altã definitie între variantele de rãspuns), care, în momentul în care am ajuns noi în fata blocului, îsi bãtea copilul încât împrãstia tot câte un copil pe trotuar. Dupã asta, nervoasã, l-a luat de mânutã si a început sã-l târascã în sus pe scãri. La un moment dat am auzit niste bubuituri de la etajul superior. Concluzia mea si a Irinei era cã femeia sau si-a folosit copilul pe post de berbec pentru a deschide usa, sau a bãtut cu copilul în usa pentru ca o persoanã ce se afla deja înãuntru sã-i deschidã. (dacã aveam numãrul, mã jur cã as fi sunat la Protectia Copilului).

7) Pensionara a fost de departe cea mai ciudatã. Mirosul din casa ei ne-a fãcut sã ne întrebãm dacã nu cumva creste vreo vacã în vana de la baie. De cum i-am pus prima întrebare din chestionarul despre Democratie si Guvernare Localã, bãtrâna a început sã plângã cum cã i-a venit 10 milioane gazul, cã plãteste o tanti din pensie ca sã aibã grijã de ea, cã i-au murit toti 5 copiii (mai târziu ne-a povestit cã unul era în America, unul era în Turda, etc) si ne-a rugat frumos ca atunci când vrobim cu primarul sã-i spunem sã nu mai scumpeascã gazul, apa, telefonul si curentul. Toatã aceastã conversatie a durat cam 30 minute-1 orã.

Dupã aceastã scenã, sufletistã si usor impresionabilã, Andrea s-a hotãrât cã trebuie sã facã ceva. Prin urmare, a doua zi, din ultimii mei bani, i-am cumpãrat 1 iaurt, 3 banane si o franzelã si am pornit voioasã sã-i înveselesc ziua. Am intrat si i-am dat plasa, i-am zis ce are în ea, moment în care bãtrânica a fãcut niste ochi mari de copil ce se uitã în vitrina unei cofetãrii si a spus: „Vai, multzumiesc… da’… da’ cine sunteti?!„. uimitã, îi explic cã fusesem cu o zi înainte cu chestionarul si tot ce poate spune tanti în fericirea ei oarbã este:”DA?!?!„.

Stãteam si ne gândeam dupã acest episod cã probabil nu i-au murit copiii, ci doar a uitat unde i-a pus, si Irina fãcea misto de mine cã i-am dus degeaba mâncare la tanti, pentru cã oricum o sã uite de ea si o sã moarã de foame mâncând pâine uscatã si apã. Vlad (tatãl lui Sculer Natural), mi-a spus s
ã mã bucur mãcar de faptul cã, din cauzã cã plângea, nu am mai avut rãbdare sã-i cer nr. de telefon, pentru cã altfel sunau sã verifice chestionarele si baba le spunea cã ea nu stie nimic despre asta.

În încheiere, vã doresc sã îmbãtrânti frumosi si lucizi, în asa fel încât atunci când vine cineva cu chestionare la voi (cineva pe care bineinteles cã o sã-l invitati în casã, mai ales dacã e frig afarã!!) sã nu-i povestiti toatã viata voastrã si sã aveti îndeajuns de multã memorie încât sã retineti si faptul cã ati rãspuns la câteva întrebãri.

Comments (7) »