Posts tagged scurtmetraj

Fuck the SYSTEM!

b310

S-au îngrãmãdit o sumedenie de gânduri în capul meu si exact în momentul ãsta bat toate la usã, vrând sã iasã.

  • Acu ceva vreme mi-a dat o prietenã filmuletul „Letter from God„, în care Dumnezeu îi spune omului:”I just laid the ground, it was you that built the towers. It was you that invented bombs and the fear that comes with them, and it was you that invented money and the corrupt economic systems. You invented terms like „just wars” and terms like „friendly fire”, and it was you that didn’t know when stop digging deeper and when stop building higher. It was you that exhausted resources I carefully laid out on this earth.
  • Mai apoi, peste încã o sãptãmânã, am purtat o discutie foarte inteligentã cu un necunoscut într-un bar, despre „ce este libertatea si cât de liberi suntem noi?”.

Ieri am vãzut un scurtmetraj intitulat „Web 2.0 – The machine is US(ing us)„, care a legat într-o idee mare si coerentã cele 2 mini-idei de mai sus.

O vãd în fiecare zi pe mama cum vine acasã de la muncã dupã 10-12 ore (desi e plãtitã doar pentru 8), iar varã-mia mi se plânge în fiecare varã de faptul cã, desi ea are 1 lunã de concediu pe an, nu are voie sã si-l ia când vrea, si în nici un caz nu are voie sã si-l ia tot odatã. Ba în ultima vreme pânã si o prietenã, care era super-îndrãgostitã de job-ul ei a ajuns sã se plângã cã e obositã frântã si cã nu mai suportã. De fiecare datã îmi apare în gând imaginea de mai sus, cu „Arbeit macht frei” („Munca te elibereazã”) scris pe portile lagãrelor naziste.

Munca te elibereazã pentru cã îti dã posibilitatea sã ai o viatã normalã, asa cum ti-o doresti. Muncind, câstigi bani si esti liber sã-ti îndeplinesti dorintele/ visele/ poftele. Nu mai mori de foame, nu mai mori de neputintã. Cu toate astea, dupã cum i-am spus si prietenei mele „Muncim ca sã trãim, si nu trãim ca sã muncim”. Munca nu te mai face liber atunci când îti ocupã viata. Banii câstigati nu te mai ajutã atunci când n-ai timp sã te bucuri de ei pentru cã esti prea ocupat sã faci altii. Libertatea ta moare atunci când munca pune stãpânire pe viata ta
… Dar de fapt omul vrea sã fie liber. Omul este un boem. Omul vrea sã fie hedonist, sã se ghideze dupã plãcere, dupã ce-si doreste el cu adevãrat.

Programul de lucru e de 8 ore, dar stim cu totii cã de foarte putine ori este el respectat, cele 8 ore transformându-se deseori în 9, 10, 11,12, etc. Ai o lunã de concediu, în care îti poti cheltui banii obtinuti în celelalte 11 luni ale anului. Doar cã luna de concediu nu o poti avea când vrei tu, pentru cã în felul acesta firma ar rãmâne cam cu jumãtate din personalul disponibil în timpul verii. De asemenea, în concediu nu poti pleca pentru mult timp, pentru cã ar putea apãrea „o situatie” la servici, care sã necesite prezenta ta.

Concluzia ar fi cã „THE MACHINE IS USING US„. Suntem folositi de un sistem care, odatã ce ne înghite, nu ne mai dã drumul si nu ne mai lasã pe noi sã detinem controlul asupra propriei nostre vieti.

Dar, dacã stãm bine sã cugetãm, „THE MACHINE IS US„. Dupã cum citam mai sus din filmul „Letter from God”, omul „invented money and the corrupt economic system”. Noi am inventat banii, noi am inventat functiile în firme, noi am inventat orarul de lucru, noi am inventat durata concediului, noi am inventat vârsta pensionãrii, noi am inventat totul.

Întrebarea care bãtea la usa mintii mele era: Dacã omul vrea sã fie liber si vrea sã se ghideze dupã ce-si doreste cu adevãrat, de ce se complace într-un sistem care-l face sã piardã tot ce-l face fericit?

De ce tinerii se angajeazã în firme mari si îsi pierd tineretile prin ele? În speranta cã vor avea bãtrâneti fericite?

De ce omul, care a inventat munca si programul, si concediul si pensionarea, nu poate sã modifice sistemul creat de el însusi? De ce nu poate face un sistem care sã dea concedii de 2 luni jumate, sã permitã pensionarea la 50 de ani si sã aibã un program de lucru de 7 ore jumate fix?

Pânã la urmã, „THE SYSTEM IS US” sau „THE SYSTEM IS USING US”? Desi ne dorim sã credem cã prima variantã e cea realã, cea de-a doua e mult mai realistã. În sfârsit, omul a inventat ceva superior lui, ceva ce nu mai poate fi oprit nici mãcar de creatorul sãu. Omul a inventat CORPORATISMUL!

LET’S JUST FUCK THE SYSTEM!

Anunțuri

Comments (19) »

Dacã aveti un minut…

6d06

Azi mã uitam cu Irina la scurtmetrajele de la mine din calculator si am redescoperit „Dacã aveti un minut… FOARTE BINE!”, un scurtmetraj românesc, care (uimitor!) nu are nici o legãturã cu degradarea, comunismul sau reminescentzele lui, coruptia sau sistemul sanitar din România. În filmul ãsta e vorba de un salesman amãrât, care merge pentru prima oarã într-o casã sã vândã „Rãzãtoarea super-rãzãtoare”.

Bineînteles cã ajunge la o familie unde sotzul tocmai îsi bãtea nevasta, întrerupându-i pe cei doi cu poezia „Firma noastrã are onoarea si plãcerea sã vã prezinte…” si, bineînteles, determinându-l pe sotz sã-l dea afarã din casã.

Supãrat, dupã încã vreo douã urlete ale nevestei auzite de pe scara blocului, salesman-ul intrã înapoi la cei doi foarte hotãrât, urlând: „Dacã aveti un minut… FOARTE BINE!” si zicându-si poezia într-un mod frenetic… totul finalizându-se cu vânzarea primei „Rãzãtoare super-rãzãtoare”. (am povestit tot filmul, desi nu am obiceiul, pentru cã poezia zisã frenetic de salesman e partea cea mai savuroasã din film, si nu poate fi exprimatã în cuvinte… asha cã va trebui sã vã uitati la film ca sã-i întelegeti frumusetea).

Dupã scurtmetrajul ãsta am ajuns sã mã gândesc cât de ciudat (dar foarte la modã) e sã ai un job la care trebuie sã umbli din casã în casã, pe la diversi necunoscuti. Dupã cum bine stim, fiecare om are ciudãteniile lui… dar cu toate astea, la unii se adunã mai multe freak-itãtzi decât la multzi altzii la un loc.

[Spun de pe acum cã una dintre povestile de mai jos o stiu de la Bebe, da’ nu mai stiu care -asta pt copyright:P]

De exemplu, îmi povestea cineva cã a bãtut la usa unui apartament si i-a deschis un nene dezbrãcat complet întrebând foarte natural:”Da, poftiti?”, iar altcineva îmi zicea cã a deschis unul usa semi-dezbrãcat si a zis: „Nu acum, cã mã fut”. Ba chiar, o tipã care fãcea chestionare prin acelasi loc prin care fãceam si noi, a fost aproape luatã la bãtaie de mama unei fete care o lãsase în casã, pe motiv cã ar fi hoatã si e acolo ca sã fure din casã.

Irina, la rândul ei, îmi zicea cã a mers la un moment dat cu niste chestionare la o usa, si, dupã ce a sunat o datã s-a auzit de dupã ea o voce de copil:
Copilul: Ciiineee-i?
Irina: Bunã, de la UBB, facem o anchetã bla bla, pãrintii sunt acasã?
Copilul: Ciiineee-i?
Irina(tare): Bunã, de la UBB, pãrintii?
Copilul: Ciiineee-i?

Eu în schimb nu am pãtzit pânã acum chestii ciudate la oameni în casã, ci mai mult am fãcut:

  • La un bãtrân de 89 de ani i-am citit în loc de „Cum credeti cã veti trãi la anul?”, „Credeti cã veti trãi la anul?”
  • La o bãtrânicã imobilizatã la pat m-a umflat râsul când a sunat-o nora si a întrebat-o „Unde esti?” si bãtrâna, foarte naturalã, rãspunde:”Aici, în pat” (de parcã are obiceiul sã zburde prin apartament si niciodatã nu stii pe unde se mai ascunde baba)
  • La o altã tanti m-am apucat de râs în usa pentru cã, la întrebarea:”Ce vã nemultumeste în cazul primãriei?” a zis cã nu-i convine cã „Si seara la 10, când mã culc eu, sunt aprinse luminile pe stradã, si consumã curentul degeaba… Nu stiu pâna la cât le tin aprinse, cã dupã 10 eu dorm…”

Pentru mine pânã acum a fost chiar distractiv sã mã plimb pe la tot felul de oameni si sa vãd cum se poartã altii decât cei pe care îi cunosc în relatia cu mine (cel mai mult îmi plãceau tzãrãnoii tandri si sufletisti, care se strãduiau sã poarte conversatii erudite, stâlcind cuvinte, doar ca s-o impresioneze pe „domnisoara”).

P.S. Dacã primiti oameni cu chestionare în casã, vã rog eu, pentru mine, serviti-i cu CAFEA!:)

Comments (13) »