Posts tagged punk

Punk Barbie

18fa

Azi am ajuns la one of my favourites: Punk Barbie! E printre preferatele mele pentru că mi se pare tare realistă poza.

Am gasit la un moment dat un filmulet pe youtube si am crezut că fac pe mine de râs. Aveti AICI link-ul. Avand în vedere că am fost la Rosia Montana, vreau să precizez ca ăstia din film nu sunt un caz izolat. Nuuu, nici pe departe!

La Rosia Montana era plin de punkeri, ba mai mult, ne-am pus cortul lângă o gască de-asta (din lipsă de alte alternative). Pană la sfarsitul festivalului punkerii de langa noi, care venisera fără nici un ban, fără mâncare si fără băutură, au avut cartuse întregi de tigari si au fost permanent betzi. Dacă stăteai de vorbă cu vreunul, ti se prezenta ca: ,,Mihai, da’ mi se zice Dracu’ din Deva”; ,,Dan, da’ mi se zice Dracu’ din Brasov”… până la sfârsitul festivalului ajungând să cunosc vreo 6 draci de-ăstia.

Unul din gasca lor a fost dus în comă la spital, după ce a fost bătut de alti punkeri pentru că s-a gandit să le arate (singur fiind) că are un cutit. Gasca de punkeri cărora li l-a arătat au tăbărat pe el cu picioare în cap si lanturi de punkeri peste spate, l-au bătut cu capul de-o masină si alte cele.

In ultima zi, „Dracu’ din Deva” (pe care eu îl gaseam ca fiind singurul om normal din gasca de langă noi) mi-a dat 2 beri… doar asa, că le „primise si el”. După aia m-a rugat să-l duc la cort că nu mai fusese de 2 zile pe-acolo (a fost asa de beat încat a dormit pe jos si avea vreo 3 bluze pe el ce nu-i apartineau si nu stia de la cine sunt), si nu mai tinea minte unde vine cortul lui.

Pe drum, „singurul om normal” mi-a povestit că a avut la un moment dat o logodnică ce a fost călcată de masină. „Dacă eram acolo, îi mâncam creierii de pe parbriz!

Pe tot parcursul festivalului, s-au împărtit ziare cu „Salvati Rosia Montana”, care explicau motivul organizării festivalului, pentru ce se luptă, etc. Punkerii rupeau ziarul în bucătele mici, pe care mai apoi le aruncau in sus, si urlau tare: NIIINGEEE!!, încat în ultima zi, cu toti voluntarii din lume organizatorii nu reuseau sa strâangă toata mizeria făcută.

V-am povestit asta pentru că oamenii au tendinta să creadă că, dacă ei nu văd ceva, atunci lucrul ăla nu se intamplă sau e caz izolat. Ei bin
e, astea de mai sus cu punkerii chiar nu-s cazuri izolate (Peninsula, Rosia Montana, Vama Veche, etc), so wake up from the Barbie World, că distrug punkerii planeta până te dezmeticesti!

KEEP REALITY AWAY FROM THE BARBIE WORLD!

Anunțuri

Comments (10) »

Love story

59e6

S-au cunoscut la un concert, într-un bar… Ea avea 13 ani, el 14. S-au îndrãgostit asa de tare unul de altul încât s-au sãrutat toatã noaptea, fãrã sã-si spunã nimic. Apoi, uitându-se tandru unul la altul si întelegându-se din priviri, s-au luat de mânã si au intrat împreunã în baia fetelor. Aici, ea a avut curajul sã-i vorbeascã în sfârsit: ” Stii, eu sunt virginã… nu fac decât sex oral…”

A fost prima oarã pentru el… ea, în schimb, era deja obisnuitã. Dupã jumãtate de orã si o coadã interminabilã creatã de oamenii care doreau sã-si exercite dreptul constitutional de a-si manifesta nevoile fiziologice, au iesit amândoi din baie tinându-se de mânã. Îmbujoratã, ea se stergea la coltul gurii, ca sã se asigure cã rujul n-o luase pe cãi gresite… El, timid, se încheia la shlitz.

De cum intrã înapoi în sala cu concertul, se opreste muzica si solistul îi strigã tare în microfon bãiatului:”Bã Blitzi, si eu am futut-o pe aia!”, dupã care muzica continuã. Mândru, tânãrul îsi sãrutã pasional iubita cinci minute fãrã oprire. Ea vrea sã-i cearã bani, cum e obisnuitã, dar cele 2 beri bãute o fac sã uite planul initial.

În euforia momentului, bãiatul se hotãrãste sã-i facã cea mai romanticã declaratie de dragoste fãcutã de el vreodatã. Cu toate cã o cunoscuse abia în seara aceea, i-a soptit la ureche: „Esti singura mea prietenã pe care n-am bãtut-o”… Ea se uitã galesh la el si îl sãrutã din nou…

P.S. Toate sunt faze adevãrate, doar cã nu de la un singur cuplu, ci de la mai multe

Comments (18) »

Anarchy to this fucking world pe dracu’!!!

5568

Vin de la Peninsula, festivalul de la Târgu Mures, si de atunci sunt tot in a PMS state (Pre Menstrual Syndrome, pentru cei care nu au cunoscut încã femeia în deplinãtatea frumusetii ei). M-am enervat rãu de tot acolo! Fatzã de anul trecut, când puteam intra linistitã la pogo, fãrã fricã de rãni deschise si dinti lipsã, anul ãsta s-au adunat punkerii, si nu puteai sta în multime dacã nu sufereai mãcar de putin masochism.

La Gogol Bordello mi-am zis cã nu poate fi asa rãu, si am dansat si eu pe acolo, pânã mi-am primit un cap în gurã si un pumn în burtã de la punkerii care „dansau” pe lângã mine, si m-am linistit. La The Exploited, un prieten a iesit din multime cu sânge curgandu-i din nas si mai tarziu au iesit altii pentru cã îi pisca fata(dãduserã punkerii cu spray paralizant). Într-un cuvânt, a fost foarte distractiv sã dai banii pe bilet si sã nu poti sta în public.

Ok, acum ajungem la problema mea: punkerii. Nu am nimic în mod deosebit cu ei, nu-i desconsider ca oameni, pentru cã am întâlnit punkeri foarte destepti, care mã lãsau cu gura cãscatã la câte chestii stiau. Cu toate astea, am ajuns sã cred cã o foarte mare parte din ei sunt prosti. În primul rând, pentru cã teoria lor de viatã e idioatã si se bazeazã pe chestii nefondate.

Toatã lumea asociazã punkerii cu anarhismul, echivalent, de când cu miscarea punk, cu haosul. Punkerii merg pe ideea cã ei ar trebui sã fure, batã, violeze si sã încalce legea în orice alt mod posibil, nu de alta, da’ altfel le este îngrãditã libertatea.

Am vãzut zilele astea o caricaturã foarte tare pe net, care zicea cã Bush ar fi instaurat anarhia în State, iar urmãtoarea imagine era una cu un tip foarte smecher la costum, care împusca un punker si apoi îsi desherta nevoile fiziologice pe el, iar punkerul spunea disperat: „This is not my anarchy!!!”… în sensul cã, atâta timp cât el avea voie sã facã toate astea era ok si era cool, da’ nu vroia anarhie pentru toatã lumea cã i-ar fi stricat reputatia de anarhist.

Ok, si acum încep cu chestiile destepte. Probabil putini dintre voi stiu cã, înainte de a deveni foarte popularã odatã cu cultura punk, anarhia a fost expusã pentru prima datã de un predicator din Marea Britanie, William Godwin. mai târziu, atât în Filosofie, cât si în Stiintele Politice, ideea de anarhie s-a învârtit în jurul ideilor lui Godwin, neavând nici o legãturã cu haosul si dezordinea.

Anarhia este un concept utopic, care merge pe rationalitatea umanã. Anarhistii considerã cã, prin educatie si inteligentã, omul va ajunge, în viitorul îndepãrtat, sã distingã automat binele de rãu, si sã fie constient de sine si de societate în asa mãsurã încât nu va mai fi nevoie de o autoritate care sã conducã de la un nivel central toatã masa de oameni, pentru cã oamenii vor sti singuri ce sã facã. Nu va mai exista politie, jandarmerie, etc, pentru cã noi vom sti singuri cã nu e bine sã ne rãnim/omorâm/furãm unii pe altii. Nu vor mai exista impozite si taxe, pentru ca noi vom da bani, de exemplu, la spitale, pentru cã stim cã la un moment dat vom avea nevoie de ele, si nu pentru cã suntem obligati. Nu va mai exista stat, parlament, alegeri, presedinte, primarie, consiliu local, guvern, ministri si ministere, pentru cã nu va mai fi nevoie, iar toti banii vor fi folositi pentru scopuri mai bune, de cãtre populatie. Vom fi liberi sã facem ce vrem , iar singurul lucru care ne va îngrãdi libertatea va fi constiinta. Gãsisem la un moment dat un citat foarte dragut pe net, care spunea cã „anarchy is not chaos, but order without control”.

Asa cã, dragii mei punkeri, nu vã mai faceti sperante, pentru cã anarhia nu va fi aplicatã foarte curând, sau cel putin nu cât timp voi o sustineti în modul în care o faceti. Da, ciudat, huh? Sustineti anarhia, si prin felul în care o sustineti, nu-i dati nici o sansã. Pentru cine nu mã crede look it up, sau vã pot recomanda si eu câteva cãrti, si vã rog mult dati informatia mai departe, în speranta cã va fi înteleasã de cine trebuie.

Comments (11) »

Fashion victims everywhere

80b7

Tzin sã precizez cã acest blog e tribute to Vero, si discutiei noastre din „Milennium cafe”

M-am sãturat de toti oamenii care se poartã cu tine dupã cum te îmbraci si fac clasificãri si te indexeazã la un anumit raft din care nu te mai scot nici cu slujbe.

Îmi amintesc de un tip din Vamã care umbla pe plajã la ora 13, în mijlocul verii, în ghete, blugi negri, tricou negru, cu palton din piele neagrã peste. L-am întrebat, cum ar fi fãcut orice om fãrã probleme de digestie cerebralã, de ce e îmbrãcat asa, si rãspunsul a fost: „Pentru cã cu ghetele nu-mi intrã nisipul în papuci, si dacã am paltonul de piele, mã pot pune oriunde vreau, cã nu se leagã mizeria”… Într-un cuvânt, era genul de om care se autorecomandã: „Andrei, rocker”, si care vrea sã fie identificat prin aspect, si nu prin ce face.

Recunosc, si eu fac misto: fac misto de chestiile roz, de exemplu… dar faptul cã blackerul de ieri mi-a venit azi cu un tricou roz o sã mã facã doar sã râd… Pãrerea îmi rãmâne aceeasi, despre acelasi om, pâna la proba contrarie.

Zicea Vero cã la un moment dat se luau ceva interviuri la niste oameni din Matei, si s-a ajuns la niste punkeritze anarhiste, cu creastã si pierce-uri and stuff… si au fost întrebate de niste formatii punk… si habar n-au avut de nici una… De asta mã streseazã chestiile de genul: „Asculti rock? Atunci de ce nu te îmbraci în negru?” venind din partea unor oameni care stau 3 ore în oglindã înainte sã iasã 5 minute din casã… Rãspunsul ar fi: pentru cã am trecut de vârsta aia.

De asemenea, mã terminã nervos când îmi dau seama cã existã oameni care mã salutã doar când sunt îmbrãcatã într-un anumit fel: 2 tipi mã salutã (de fapt corect ar fi cã: mã observã) doar când port fustã (chiar dacã eu port doar fuste lungi), si încã o ceatã de alti oameni mã recunosc doar când am ghiozdan si tenisi.

De unde pânã unde asocierea stilului muzical cu stilul de îmbrãcãminte? Dacã as lua un motociclist de 3/4 m, cu barbã si plete, si l-as îmbrãca în balerinã, s-ar schimba cu ceva atitudinile sau valorile lu?

Nu am nimic cu cei care se îmbracã în negru… Dar existã totusi o limitã… La fel cum existã o limitã între ‘nu-mi pasã de perceptia lumii asupra mea, fuck the world!’ si sã îti torni 3 spray-uri de fixativ zilnic pe creastã.

Oamenii care fac ceva pentru cã asa face toatã lumea, dar se poartã fãrã sã aibã habar, de fapt, ce ar trebui sã facã (gen sunt anarhist=> vreau haos, fuck the world…. când de fapt anarhia nu înseamnã haos de nici o culoare si are niste valori mult mai utopice) îi consider inferiori rasei umane cu vreo 2 trepte pe scala maturitãtii intelectuale.

Gen ceva om de prin Hard Rock care îmi zicea cã System of a Down (formatia mea preferatã) e formatie de pokemoni. Când am început eu sã ascult System; Linkin Park si Limp Bizkit erau formatii de pokemoni, si dupã juma de an nu îi mai asculta nimeni. Dacã s-ar zvoni cã Rammstein e formatie de pokemoni, nu i-ar mai asculta nimeni?!

Întrebarea ar fi: ar trebui sã nu mai ascult formatia mea preferatã si sã trec pe chestii mai hard pe care nu le întelege nimeni doar pentru cã au început s-o asculte niste copchii de 14 ani? Pe aceeasi logicã: ar trebui sã încep sã mã îmbrac altfel doar pentru cã „societatea mi-o cere”?!?!

Comments (21) »

You rock!!!

c2f1

Nu Metal, Baroque, Gypsy Punk, Hard Rock, Grunge, Goa, Hip-Hop, Heavy Metal, Manele, Soul, Punk, Techno, Rock, Emo, Pop, Alternative, Rock&Roll, Disco, Post Punk, Post Rock, Underground, Trance, Jazz, Classical, Latino, House, Blues, Funk, Country, Death Metal, Goth, Folk, Renaissance, Screamo, Bebop, Chillout, Black Metal, Swing, Drum&Bass, R&B, Raggae, Psychedelic, Metal, Ska, Glam, Hardcore Punk, Jam, Progressive, Rap, Indie, s.a.m.d.

_________________________________________________________________

Zilele astea mã cert încontinuu cu oamenii pe care îi aud pomenind fel si chip de genuri de muzicã. Da, sunt afonã, recunosc asta… Nu fac diferenta între Rock si Alternative, nici între Trance si Techno. Acu probabil o sã-mi sarã lume în cap cu vesnicul argument: „Dar cum… cã sunt asa de diferite!?!”.

Pânã acum m-am abtinut, m-am gândit cã sunt eu proastã si schimbam repede subiectul, ca sã nu-si dea nimeni seama… Pânã weekendul ãsta, când am cunoscut un tip care asculta emo. I-am zis cã nu-mi pot imagina cum sunã muzica aia, asa cã mi-a trimis o melodie care era „indie-emo„, dar care, sincer, suna a ceva punk-rock.

Mi-a stârnit curiozitatea faptul cã, dupã ce cã pânã atunci doar auzisem vag de muzicã emo, acu se pare cã se dezvoltase, înmugurise: apãruse deja indie-emo. L-am întrebat dacã nu este shi black emo, heavy emo, emo metal… Si foarte serios mi-a spus cã nu, cã „genul ãla” intrã la screamo.

Începeam deja sã-mi pun întrebãri… Cum naiba distinge lumea muzica asta, când eu nu mi-s în stare sã definesc decât clasicã, rock, punk, manele, pop, jazz, raggae, electronicã si drum&bass (pe ãsta greu am reusit sã-l disting). Am întrebat, asadar: „Dupã ce îti dai seama cã o melodie e emo? Ce are deosebit?!”… Rãspunsul a fost: „E ceva mai complicat… nu pot sã explic, abia în timp reusesti sã îti formezi urechea, nu pot da o definitie clarã a ceea ce deosebeste emo de rock/punk/goth„… Pe scurt, nici el nu stia…

Începeam sã întrevãd sperantã si pentru urechea mea muzicalã: maybe I wasn’t that stupid after all. Next, alt tip, altã zi, îl aud discutând de „Post-rock„. Eu încã mai am probleme sã fac diferente între Death, Black, Heavy, Hard Rock, Grunge si Alternative (am exagerat putin aici… am o vagã idee despre caracteristicile fiecãruia, dar cu toate astea, ca sã nu gresesc, prefer sã le pun pe toate în sertãrashul meu de „Rock„)… si ãsta îmi vine deja cu „Post-rock„?! Simteam cum mijeste un fir alb din vârful fruntii… Mã simteam depãsitã de situatie rãu de tot…

L-am întrebat dupã ce si-ar da seama cã o formatzie cântã „Post-rock” sau „Post-punk” sau whatever alte genuri si subgenuri, dacã atunci i-ar auzi pentru prima oarã (adicã fãrã citit în reviste chestii de genul „va concerta formatia X care cântã Indie-Punk cu influente de Glam„). Mi-a zis cã dupã haine… Probabil a fost o scãpare de moment, pentru cã omul ãsta chiar avea habar despre ce vorbeste… dar oricum, m-a pus pe gânduri pentru cã ideea cu hainele am mai auzit-o la multi.

Am stat si m-am gândit cã, dacã eu mi-as trage un decolteu pân’ la buric si o fustã-curea, si as merge pe scenã si as începe sã urlu, sã bat un ritm alert cât pot de tare la tobe si la sfârsitul concertului as sparge chitara de cea mai apropiatã boxã, lumea ar zice cã am cântat manele?! Sau dacã as fi îmbrãcatã la fel ca mai sus, doar cã mi-as lua ghete, s-ar zice cã cânt ceva attitude-punk?!

Stiu, stiu, o sã începeti sã-mi explicati fiecare cât de evidentã e diferenta între Alternative si Grunge, de exemplu… dar dacã o sã vã cer un exemplu de formatie grunge o sã-mi ziceti Nirvana, dupã care o sã vã blocati, rezultând cã singurul vostru termen de comparatie e aceastã formatie, care, într-adevãr, e unicã si nu seamãnã cu nimic altceva. În schimb, dacã v-as pune ceva formatie de grunge de care nu ati auzit niciodatã, probabil ati încadra-o la categoria „rock” sau „alternative„(la alternative sunt încadrate toate formatiile rock despre care nu se stie exact ce gen cântã/cu ce influente -ex: Lunã Amarã).

Again, dacã v-as pune orice formatie de care nu ati auzit pânã acum, si v-as ruga sã-i definitzi stilul, cu siguranta cã v-ati rezuma la stilurile clasice: rock, punk, jazz, folk, etc, fãrã sã îmi puteti zice ce influente au sau din ce subspecie fac parte.

Sunt într-adevãr de acord cã existã oameni care simt diferentele astea, si le pot explica (doar tre sa fie ceva diferentze, din moment ce sunt atâtea nume… nu or fi dat 10 nume la aceeasi chestie), si am tot respectul pentru ei… Pe mine mã enerveazã în schimb cei care declarã sus si tare cã ei ascultã „Punk cu influente Rap si rãdãcini în Goa „, iar când îi pui sã-ti explice îti spun cã e „prea complicat” sau în cel mai bun caz îti spun o formatie, despre care au citit ei odatã cã ar cânta genul ãla, si, pentru cã le place mult formatia, spun tuturor cã genul ãla îi reprezintã.

Plus cã lumea tre sã realizeze cã se vinde faptul cã ai un stil de care nu a mai auzit nimeni, de aceea, formatiile îsi inventeazã tot felul de stiluri muzicale. De asemenea, managerii, pentru a le face reclamã, adaugã si ei ceva influente, sã sune cât mai bine.

Cred cã asa s-a ajuns ca, în wikipedia, genurile muzicale practicate de trupe/artisti destul de mari si cunoscute(ti) sã fie (scriu doar chestiile freaky):

  • The Doors – Psychedelic Rock si Proto-Punk
  • Def Leppard – NWBHM (New Wave of British Heavy Metal)
  • Faithless – Trip-Hop
  • Depeche Mode – Synthpop, New Wave si Alternative dance
  • Pink Floyd – Experimental rock si Space rock
  • Apollo 440 – Electro rock si Big Beat
  • Apocalyptica – Cello rock
  • Black Label Society – Southern metal si Sludge metal
  • Falco – Shock rock si Garage rock
  • Godsmack – Post-grunge
  • Korn- Industrial Metal
  • Metallica – Thrash Metal si Speed Metal
  • Rammstein – Tanz-Metall
  • Rancid – Pop punk
  • Red Hot Chilli Peppers – Funk rock si Funk metal
  • Sepultura – Groove metal

Asa cã vã rog din adâncul sufletzelului meu de copil, data viitoare dacã vã întreabã cineva ce muzicã ascultati, ziceti pur si simplu rock/jazz/clasicã/electronicã/punk or whatever. Pânã si „manele” sunã mai bine decât „muzicã lãutãreascã, cu influente orientale si influente traditionale românesti, cu rãdãcini în cultura rromã”.

Multumesc anticipat.

_________________________________________________________________

Nu Metal, Baroque, Gypsy Punk, Hard Rock, Grunge, Goa, Hip-Hop, Heavy Metal, Manele, Soul, Punk, Techno, Rock, Emo, Pop, Alternative, Rock&Roll, Disco, Post Punk, Post Rock, Underground, Trance, Jazz, Classical, Latino, House, Blues, Funk, Country, Death Metal, Goth, Folk, Renaissance, Screamo, Bebop, Chillout, Black Metal, Swing, Drum&Bass, R&B, Raggae, Psychedelic, Metal, Ska, Glam, Hardcore Punk, Jam, Progressive, Rap, Indie, s.a.m.d.

Comments (22) »