Posts tagged muzica

Top 10 anii ’90

600px-US_90.svg

Acum cã am terminat si cu masteratul si cu cãlãtoritul, dupã cum am promis, revin la bloguri. Cum nu puteam dormi azi-noapte, mi-a trãsnit prin cap o melodie a anilor ’90… si dupã aia încã una, si încã una, si tot asa…

Si dacã tot mi-am amintit atâtea, m-am gândit sã fac un top personal al melodiilor amintite din ani ’90. Pe Backstreet Boys vã anunt de pe acum cã n-o sã-i precizez, cã mi se pãreau prosti, prefãcuti si de o frumusete medie (adicã normal de frumosi) toti, si varã-mea, care era adolescentã pe vremea aia, îmi zicea cã n-am gusturi la bãrbati (bineînteles, ea îl iubea pe Nick).

Încã ceva, n-am adãugat decât melodii care azi se mai difuzeazã foarte rar, deci am omis Cranberries-Zombie, Prodigy-No Good si Sinead O’Connor – Nothing compares to you.

Asadar:

10) Spice Girls – Wannabe (1996). Cred cã a fost singura trupã de fete care chiar mi-a plãcut, cã erau tare vesele, si-mi plãceau toate mai putin Mel C, care consider si în ziua de azi cã este o vacã.. asa… fãrã motiv… A… si mi-a plãcut tare videoclipul lor de la ,,Viva forever„, de când s-au despãrtit… Aveam 11 ani si eram usor impresionatã de zânitze:)

9) No Mercy – Where do you go (1996). Ei, dupã mine, boyband-ul ãsta a fost zã shit în anii ’90, nu Backstreet Boys. Backstreet Boys arãtau a bãieti de bani gata cãrora le-a fãcut tata formatie. Astia arãtau a 3 latino drãguti care cântã pentru cã ei chiar suferã, si, ca bonus, doi dintre ei erau gemeni:D

8) Soul Asylum – Runaway Train (1992). La asta plângeam de fiecare datã când vedeam videoclipul. Ba mai mult, dezvoltasem o fricã patologicã: refuzam sã o astept pe mama afarã din magazin, de fricã sã nu vinã vreo nebunã cu masina si sã mã fure. Oricum, am înteles cã au fost gãsitit multi dintre copiii din videoclipul ãsta, ceea ce îl face si mai de apreciat.

7) Terrence Trent D’Arby – Delicate (1993). Asta e tipul care cânta si ,,Sign your name„, si de care am fost eu îndrãgostitã o parte din anul 1993. Ah, si pe melodia asta când eram micã dansam în fata oglinzii încercând sã imit dansul negresei din videoclip.

6) Youssou N’Dour feat. Neneh Cherry – 7 seconds (1994). Asta intrã în categoria videoclipurilor care mi-au rãmas în minte si la care mã întristam tot timpul, fãrã sã-mi explic exact de ce (alãturi de videoclipul de la Cranberries-Zombie, care încã consider cã era cel mai traumatizant videoclip de la vremea aia)

5) Michael Jackson – Black or white (1990). Desi am zis cã nu pun decât melodii care nu prea se mai difuzeazã, am adãugat-o si pe asta, pentru cã, în afarã de anul ãsta, dupã moartea lui Michael Jackson, în rest n-am prea auzit-o difuzatã de foarte mult timp. Stiu cã atunci când eram micã mã uitam în prostie la videoclipul ãsta, si asteptam sfârsitul pentru cã mã strãduiam sã retin în ce ordine vin oamenii care se schimbã… gen chinez gras, negresã, roscatã, negru… si pierdeam sirul.. Si data urmãtoare când vedeam videoclipul o luam de la început

4) Culture beat – Mr. Vain(1992), 2 Unlimited – No limits si La Bouche- Be my lover(1995). Nu m-am putut hotãrî între ele, cã sunt cam acelasi gen. Încã mã mai mir cum de mama nu mã lãsa sã ascult Faithless, pentru cã ,,a aflat ea ce înseamnã aia”, dar mã lãsa sã mã uit la videoclipuri dezmãtzate cum sunt astea, cu orgii, sado-maso si jocuri de noroc…

3) Inner Circle – Sweat (A la la la la long) (1992). Caseta cu inner Circle a fost prima pe care au cumpãrat-o ai mei dupã ce ne-am ajuns si noi si ne-am cumpãrat casetofon (yeah, we were soo cool). Abia acum când am ascultat melodia mi-am dat seama cât erau de porno versurile: ,,Girl I want to make you sweat/ Sweat till you can’t sweat no more/ And if you cry out/ I’m gonna push it/ Push it, push it some more” (Whoa, ce chestii ascultam în copilãrie!!!:o… Eu întelegeam la vârsta aia ,,I’m gonna buship, buship some more”… si credeam cã e un fel de ,,I’m gonna rap some more”, adicã ceva fel de a chefui de-a jamaicainlor:) )

2) Ace of Base – All that she wants (1992). Si acum încã stau si mã mir de cât de minunati erau anii ’90: important era sã ai voce, nu sã fii frumoasã si sã ai cât mai putine haine. Tipele din formatia asta sunt destul de sobre si destul de normale ca frumusete… Cu toate astea, stiu cã mie mi se pãreau cele mai extraordinare fiinte din lume la vremea aia.

1) Rednex – Cotton Eye Joe (1994) (a.k.a. Catnai Gio). N-am gãsit variantã mai bunã pentru videoclipul original, dar oricum, cred cã asta e cea mai gresit cântatã (mispronounced… n-am gãsit alt echivalent al lui în românã) melodie din toate timpurile. Stiu cã mã certam cu copiii din fata blocului, cã ei ziceau cã e ,,Catnai Gio, Catnai Gio, ai bine merid lon tango” si eu ziceam cã e ,,long tango”, cã ,,lon” nu înseamnã nimic în englezã, cã eu stiam, cã luam ore de englezã… Prin urmare nu putea fi decât ,,long tango”, care eu presupuneam cã era dansul ãla specific.

Astept reactii, sunt curioasã dacã vã mai amintiti melodiile astea sau dacã vã mai amintiti si altele de care eu am uitat. Dacã-mi amintesc destule videoclipuri, o sã fac si un top 5 cu cele mai memorabile videoclipuri din anii ’90:)

LATER EDIT(S) – aici vin toate melodiile de care ne amintim ulterior:

Mr. President – Coco Jumbo (1996) – Miss D
Peter Andre – Mysterious girl (1995)
Prince – Cream (1991) –Miss D (nu reusesc sã-i gãsesc un videoclip satisfãcãtor pentru link)
Genesis – I can’t dance (1991)
Los del Rio – Macarena (1993)
Maxx – Getaway (1994) – Xelomon
Ricky Martin – Maria (1995) – Xelomon
Dr. Alban – It’s my life (1992) – Xelomon
Roxette – Joyride (1991)
Lou Bega – Mambo No. 5 (1999) – d.orin
Snow – Informer (1992) – Miss D
Shaggy – Oh Carolina (1993) – Miss D
Aqua – Barbie Girl (1997) – Miss D
Toni Braxton – Unbreak my heart (1996) – Xelomon
East 17 – Alright (1993) – Xelomon
C-block  – So strung out (1996) – Xelomon
Emilia – Big big world (1998)
Real McCoy – Love and devotion(1995)
Mo-Do – Eins Zwei Polizei (1994)
Ini Kamoze – Here comes the hotstepper (1994)
Right Said Fred – I’m too sexy (1992)
En Vogue – Free your mind (1992)

Comments (75) »

Sea-weed?

ordzonikidze_6

Weekendul trecut am fost în Vamã. Si dacã anul trecut am fost de pãrere cã era gata Vama… s-a dovedit cã mã înselasem… De fapt anul ãsta e gata Vama, moartã si îngropatã… Anul trecut era doar pe moarte.

Cu aceastã minunantã ocazie, însã, am aflat toate cele strict necesare românului la mare, fãrã de care nu existã nici o statiune decentã:

1) Alee pentru pietoni… cã doar vã dati seama cã nimeni nu e prost sã meargã la mare si sã vrea sã calce prin nisip… Cã doar nu de-aia mergi la mare ca sã stai la plajã pe nisip si sã te bucuri de mare asa cum a dat-o cine-a dat-o, ci mai degrabã mergi la mare cu pantofi Gucci si costum Armani, curate amândouã ca lacrima,  sã te plimbi pe pietonalã si sã agãti pipitze

2) Alee pentru biciclisti… doar banii populatiei trebuie cheltuiti pe ceva ce sã parã util dar de fapt nu e… Oricum, las’ cã se bucurã toti trei punkerii care au mers la mare cu bicicleta în mai ca sã se întoarcã acasã în septembrie… si pe lângã ei, se va bucura si restul puhoiului de lume care merge cu bicicleta la mare

3) Magazine cu mâncare chiar la marginea plajei… cã doar românul dacã a mers în concediu, nu vrea el sã se deplaseze prea mult (decât în cazul în care s-a dus cu bicicleta la mare, caz în care are 300 de metri de asfalt special fãcut ca sã se dea în sus si în jos cu bicicleta pe el orice persoanã care vrea sã facã muuuuuuuuultã miscare). Prin urmare, pentru românii care s-au dus la mare doar ca sã stea pe plajã cu burta la soare, mâncând seminte si scuipând cojile în nisip: ,,cã sh-ashea e biodegradabile… si eu sunt ecolog, eu stiu d’astea”, se fac în fiecare statiune locuri ce vând mâncare chiar lângã ,,plaje”, sã nu care cumva sã fie nevoie sã se deplaseze prea mult sãracul om ca sã se îmbuibe de shaorme, hamburgeri, cartofi prãjiti si alte mâncãruri de-astea pescãresti

4) Persoane tuciurii strigând: ,,Ba-na-ne, co-vrigi, go-goshi, po-rumb” pe ,,plaje”… Asta e pentru ãia lenesi de tot, care n-au chef sã se ridice si sã meargã nici pânã la capãtul plajei pentru a-si lua de mâncare… Problema aici e cã de obicei plãtesti si transportul pânã la locul de consum… adicã un adaos ,,comercial” destul de mãricel… Oricum, uneori, pentru respectivul adaos ai norocul de a fi încântat de câte o poezie duioasã, gratuitã, din partea vânzãtorului, gen: ,,Porumbelu’ fierbintelu’/ Întãreste cocoshelu’ ” si atunci chiar cã nu te mai poti plânge… dai un ban în plus da’ meritã…

5) Sãritoare… Probabil vã întrebati ce-s alea… Ei bine, sunt chestiile alea de formã pãtrãtoasã de pe plajã, pentru care plãtesti si ei, în schimb, te lasã sã intri 10 minute sã sari în ele… Mare inventie si treaba asta… sau cel putin asa cred, nu stiu, dar vãd cã nu lipseste din nici o statiune… Mã gândesc cã o fi si treaba aia utilã la ceva… poate dacã sari îndeajuns de sus vezi malul turcesc al Mãrii Negre… sau nu stiu… chiar trebuie sã încerc, sã vãd, poate-poate…

6) Banane… De astea iarãsi, clar e nevoie în orice statiune, cã fãrã ele nu se simte românul bine (în Vamã, deocamdatã nu existã decât caiac… da’ mai stãm vreo 2-3 ani… Ah, si de pe plajã vã puteti închiria ,,Labe” cu 5 lei… Vine omul, vã dã niste labe, plãtiti 5 lei si plecati fericiti… Nu uitati sã returnati seara labele la om)… Hmmm, ok, revenind la subiect… pentru cei care nu stiu ce-i aia bananã, e o chestie gonflabilã ce aratã a bananã dar e mare cât o barcã, pe care încalecã vreo câtiva ,,curajosi” si care mai apoi e trasã în larg de o barcã cu motor si sucitã în toate directiile pânã cei care stau pe bananã cad în apã… Moment care se pare cã reprezintã un fel de orgasm al întregii cãlãtorii, pentru cã în acest moment toatã lumea urlã(si pânã la acest moment urlau, dar mai încet), dupã care oamenii sunt recuperati din apã si adusi la mal fãrã alte incidente sau urlete

7) Hoteluri pe plajã… cã doar deh… n-o sã te chinui sã dai bani ca sã stai în gazdã la bãtrânii de prin sat (asta bineînteles, presupunând ca a sta la cort e un adevãrat sacrilegiu, iar ãi mai nebuni care dorm pe ,,plaje” ar trebui internati undeva, prostii dracu’, cã dorm lângã marea în care te-ai pishat tu azi-noapte, când erai prea beat sã cauti o baie)… Deci încã o datã, dacã te respecti, stai la un hotel pe plajã, dacã se poate, si cu piscinã… cã doar n-ai mers la mare sã te umpli de sare din apa aia scârboasã în care se spalã toti turcii…

8) Magazine cu iarbã legalã (uhm… scuze, magazine ,,cu produse destinate colectionarilor de plante etnobotanice rare, produse ce nu sunt destinate consumului uman” si pe care scrie mare: ,,SMOKE! SMOKE! SMOKE!”)… Asa, vreo 5 magazine de-astea în fiecare statiune, ca sã am de unde alege dacã vreau sã-mi fure cineva bagajele si banii în noaptea aia… Si bineînteles, la preturi imbatabile gen 1 300 000 RON plicul cu salvie, cã deh, dacã esti colectionar înrãit, dai oricât doar sã-ti vezi colectia completã…

Mai astept sã aparã în Vamã discotecile cu ATV-uri ce se plimbã pe plajã în timp ce niste fete danseazã semidezbrãcate în ele, chemându-te lasciv în ,,superdiscoteca” sau ,,megadiscoteca”… depinde cum li se numeste concurenta… Ah, si bãrbatii cu megafoane ce se plimbã pe plajã anuntând zgomotos cã vând bilete la nush ce spectacol la care cântã si vreo 2 manelisti cunoscuti…

Comments (28) »

Will you remember?

61ab

[Asta e blog cu dedicatie… deci nu va speriati daca nu întelegeti prea multe… sunt doar jumãtãti de amintiri, si celelalte jumãtãti sunt la cealaltã perosoanã…]

Am promis cã scriu blogul ãsta pentru cã sunt prea multe lucruri pe care trebuie sã le tin minte ca sã reusesc, ca o uitucã ce sunt, sã le pãstrez bine pe toate. Sper sã nu uit niciodatã:

  • Cum fugeai în primul an din afis în afis ca sã vezi ce se mai întâmplã prin oras, pentru cã „la noi nu se întâmplã aproape niciodatã nimic… Iris au cântat de vreo 2 ori… si atât” (atunci mi-am dat seama cã desi eu trãiesc în orasul ãsta, nu citeam niciodatã afisele (pe care le vãd atât de importante acum), si treceam pe lângã ele ca si cum n-ar fi existat)
  • Cã pe boschetarul tãu preferat (cel care stã mereu în acelasi loc, singur si trist), l-am poreclit Boris, ca sã-i dãm un nume demn, de om care stie multe si nu mai are nevoie sã vorbeascã cu nimeni pe principiul de „the fish doesn’t think because the fish knows everything”
  • Cum avea Lena tricou si bluzã cu „Jesus Freaks”, si mi se pãrea o fiintã foarte amuzantã, pânã am auzit-o cum râgâie si tu te-ai întors calmã si mi-ai zis „e ok…asa face de obicei”
  • Cum ne-am certat juma de orã în fata gãrii din Câmpia Turzii, când una dintre noi zicea cã atunci când intrãm în gara din Cluj intrãm din stânga si cealaltã zicea cã din dreapta… Pânã când ne-am dat seama cã eu „priveam” dinspre garã si tu „priveai” dinspre tren… Si am râs dupã aceea amândouã cu ciudã cã ne-am certat atât degeaba, când de fapt aveam amândouã dreptate
  • Momentul în care stãteam pe patul tãu si beam cafea si-ti povesteam ce-mi mai aduceam aminte din betia de cu o searã înainte (si flash-urile m-au tinut mult dupã aceea, când am mers în Noila si eu mã opream brusc în timpul conversatiei pentru cã-mi aduceam aminte vag ceva de cu o searã înainte… si tu râdeai încet de reactiile mele semi-patologice)… Si la calculatorul tãu a început „Black Jesus”, clipã în care m-a apucat brusc luciditatea si am zis „Momentul ãsta n-o sã-l uit niciodatã!”
  • Cum spui enervatã „ANDREA, EU NU SUNT BEATA!”, cu ciudã, în timp ce te clatini încetisor de pe un picior pe celãlalt si te strãdui sã-ti tii ochii deschisi parcã încercând sã te convingi pe tine… si cum dansezi ciudat si frumos „ca o drogatã” (dupã definitia multora la care eu le rãspund „stiu, asa e ea„)
  • Cum ne facem cadou ciocolatã (Kinder, preferata ta, cu copilul ãla enervant care zâmbeste de pe pachet) cu orice ocazie, chiar dacã nu e nici o ocazie, ca doi îndrãgostiti care se cunosc deja de atâta vreme încât nu mai stiu de ce fãceau o anumitã actiune, dar o fac în continuare pentru cã stiu cã-l face fericit pe cel de lângã
  • Cum te-ai uitat încântatã la bluza mea pânã am zis fericitã „e de la Bogdan!” si tu i-ai dat drumul repede si cu cea mai acrã si scârbitã fata ai zis ceva de genul „bleah”… si m-ai enervat asa de tare încât mi-am promis cã n-o sã-ti mai povestesc niciodatã nimic de el si totodatã mi-a venit sã te strâng în brate atunci
  • Cum dupã fiecare spectacol de teatru eu vãd mereu o explicatie pragmaticã si tu o explicatie metaforicã… Mai putin la „Piece touchee”, despre care am vorbit prin non-verbal în primele 5 minute (eram amândouã mult prea încântate ca sã reusim sã exprimãm ceva în cuvinte)… Si tãcerea în sine si zâmbetele spuneau mai multe decât orice în momentul ãla… Dupã care am început sã ne imaginãm ce fel de masinãrii aveau actorii… si conversatia s-a terminat prin „Cred cã s-ar amuza copios actorii dacã ar sti ce SF-uri ne imaginãm noi acum”
  • Cum ai venit la mine acasã sã „facem” clãtite si aveai sortzulet negru cu floricele (iar eu bãgam doar din când în când capul pe usã ca sã râd de cât de amuzant arãti cu el) si dupã ce le-ai terminat mi-am dat seama cã nu aveam gem… Si am divagat juma de orã despre clãtite cu zacuscã, clãtite cu unturã si cu ceapã, etc… Ah… si cum râdeam de tine mai demult cã pui smântânã în pireu… Si ce ochi mari ai fãcut în Music Pub când ti-am zis cã untura se poate face si acasã…
  • Când ti-am arãtat prima datã desenele lui Mark Ryden si tu ai visat în noaptea aia cã aveai o ranã „micã micã de tot” din care îti curgea mult mult sânge (din cauza unei picturi care reprezenta exact asta) , iar eu am visat un gândac care mi-a zis „I am an ordinary yellow bug” iar eu i-am zis „But yellow bugs are not ordinary!” (probabil din cauza fetishului tãu de a-ti tine tot felul de gândaci prin camerã, ca pe niste trofee „ca sã stie sã nu mai vinã, cã uite ce pãtesc”)… Si bineînteles sper sã nu uit nici una dintre discutiile noastre despre vise… nici de Josef Geerber, nici de visul când s-a inundat Fire-ul si tu m-ai omorât din gresealã si rugai oamenii sã te ajute sã mã scoti de acolo…
  • Cum râdeam dupã NDP-ul din anul I, rupte de obosealã pe drum spre cursul de Stiinte Politice, de cãtelul din reclama de la Chappi care avea urechile amuzante… Asta pe drum de la cafeaua din barul care în dimineata aia, negãsindu-i nume, l-am denumit cu totii, de comun acord, „La Melcul Psihedelic”
  • Cum cumpãram bãuturã din Sora si îti ceream „chitara” (adicã desfãcãtorul tãu de bere în formã de chitarã) ca sã desfac berea fãrã sã ne vadã barmanii/bodyguarzii ca noi vrem sã bem mult pe bani putini
  • Cum scãpãm de fiecare datã scrumiera pe covorul tãu „vesel” si chicotim în timp ce îl scuturãm de pe balcon, de parcã am vrea sã dãm vina pe altcineva… Ah, si cum l-ai denumit tu pe cãtelul ce sforãie de bãtrânete în scara blocului: „Vasilicã
  • Cum ne plimbam dimineata pe la 7-8 prin Sighisoara din gang în gang, în cãutarea unui W.C. (cicã, dar amândouã stim cã o fãceam din curiozitate si pentru cã ni se pãrea poetic sã ne plimbãm printr-un oras medieval pustiu la ora aia). Pânã la urmã ne-am oprit la campingul de la poalele dealului pe care eram cazate împreunã cu tipul de care te-ai speriat si ai zis „Jesus Christ” si rãspunsul lui a fost „Wrong name!”
  • Cum fumam în spatele blocului pe vremea când eram încã în anul I si tu stãteai în primul apartament, unde în camerã aveai pat, birou si dulap, si spatiul în care te deplasai era de mãrimea unei cutii de pantofi… Si cum îmi povesteai tu cã ai furat dintr-un sertar de acasã un pachet de Kent, de disperare, si cum ti-ai spus cã îl vei înlocui si nu va observa nimeni… Dar ti-ai dat seama abia dupã ce l-ai desfãcut cã cei de la Kent produceau demuuult alt tip de pachete si nu mai gãseai nicãieri pachet de tigãri EXACT ca ãla
  • Când mi-ai dat pe troleu o cascã si tu ai pãstrat-o pe cealaltã si ai pus „Will you remember?” de la Cranberries (care ti-am zis cã-mi dã senzatia de carusel, de circ si de site-ul de la Grimus), urmatã de „Youpi„-ul disperat care mie-mi amintea de „Iubi”-ul lui Chilian si tu ai zis „Da, ai dreptate… youpi e un fel de iubi” (pentru cã tu aveai melodia de la fostul tãu prieten ãla tâmpit)… Ah, si discutiile noastre despre melodiile care ne-au traumatizat copilãria, gen „Zombie” sau melodia cu frumoasa si bestia de la Meatloaf
  • Cum spuneam tuturor libidinosilor sã ne lase în pace cã „suntem împreunã”, iar când ne-am certat mi-ai zis cã te sufoc cã mã strãdui prea tare sã am grijã de tine în momentele de genul… Si eu m-am oprit din vorbit pentru cã nu stiam dacã, în cazul în care as începe sã râd (dupã p
    rostul meu obicei) ai începe sã râzi si tu sau te-ai supãra si te-ai lua si ai pleca
  • Cum am stat în frig, în parcul de lângã grãdinita lui Adelin,in pauza dintre cursuri, si am mâncat corn si cacao cu lapte (eu Tnuva, tu Fulga), si eu râdeam de tine cã te dai în „scrânciob” si-ti fãceam poze miscate cu tine fericitã, în leagãn
  • Cum mâncam supã de pui si mãmãligã cu brânzã la Pârâul Rece… Si cum am dormit amândouã pe balcon în prima noapte, ca sã auzim vântul si sã putem sã fumãm si sã povestim înainte sã adormim, iar tu ai râs jumãtate de orã de cum mã chinuiam eu sã te conving cum am încãpea o grãmadã sã dormim acolo dacã nu ne întindem si dormim în fund… Si cum ne-am întâlnit amândouã pe hol în dimineata AIA, rupte de somn… Si am mers si am stat pe dulapul mic de lângã geam, din partea opusã a holului unde încercasem sã dorm atunci noaptea… Si am stat si am povestit si mã strãduiam sã uit tot ce s-a întâmplat pânã la ora aia, ca sã pot sã zâmbesc mãcar putin în încercarea mea de a te face sã te simti mai bine…

Si încununarea tuturor, ziua aia dinainte sã pleci, pe care n-am reusit s-o punem cap la cap nici mãcar împreunã… Atunci când, dupã conceptiile noastre, am fost în Grãdina Botanicã cu Cristi si am hotãrât cã melcii nu mor, ci merg în „CochiRai”. Apoi am mers în Hard si nu ne aminteam nicicum numele filmului… Si la un moment dat m-am enervat si m-am apucat sã întreb oamenii de pe la mesele din jur (tipic) si a fost o usurare psihicã atunci când o fatã cu ochelari a venit cu rãspunsul: „Stranger than fiction”. Dupã aceea ne-am îmbãtat si am mers dimineatã în gangul în care mergem tot timpul dupã ce se închidea Fire-ul, si l-am pus pe „Blankie” pe iarbã si am stat amandoua si am povestit pânã dimineatã, când am aflat cã ãla era de fapt gangul patriarhiei, când ne-a prins popa cu vodca pe teren sfânt, povestind despre oameni necunoscuti si muzicã de care n-a auzit nimeni.

Si pentru cã ne era rusine am mers în Matei si am râs aiurea de cum o sã mã cãsãtoresc eu cu un tip pe care-l cheamã Pop si o sã-i pun numele la copil „KORN, like the band”. Si în betia mea ziceam cã o sã fiu fericitã si dacã o sã mã cãsãtoresc cu Micro Benjamin, pentru cã asa copilul meu o sa aibã numele si initiala tatãlui „Micro B.”. Si l-am inventat pe Sgrânas, zeul nostru care suna ca un zeu grecesc al grânelor, nume din 7 litere, la care fiecare am adãugat pe rând câte una si am râs fericite de rezultatul final. Apoi am luat-o eu pe ulei distrându-mã cu cuvinte gen „Zã vor” sau „Zã push-alã”(care am hotãrât cã e echivalentul pogo-ului).

În dimineata aia, pe drum spre tine, mi-ai zis cã vorbeam tare si incoerent pe troleu si se uitau pensionarii la mine, si ai fost atât de drãgutã încât tot ce ai fãcut a fost sã pleci privirea în pãmânt si sã-mi zici timid „Andrea, vorbeste mai încet”(chestie care stiai oricum cã n-o sã aibã efect)… Si la tine era îngrozitor de cald în dimineata aia si mã înveleam cu sacul de dormit verde cu maro pe care-l ai tot timpul pe pat… Si pe drum spre casã, pe autobus, mã strãduiam sã mã uit în jos când i-am rãspuns la tiganca de lângã mine la întrebarea „cât e ceasul?”, ca sã nu o sufoc cu alcolemia mea… si-mi era fricã sã nu creadã cã nu mã uit la ea pentru cã fac discriminare…

Si cred cã n-o sã uit niciodatã cum am stat de la ora 1 pânã la aproape ora 4 ca sã scriu blogul ãsta de care sã nu uit niciodatã:)

Si dacã o sã uit, „I will just love you in vain”:D

Comments (18) »

Girl Anachronism

87c4

Let her crash and burn, she’ll learn! The attention just encourages her…

Prima întâlnire:

Oare mã place? Oare nu crede cã fusta mea e prea scurtã? Sau poate trebuia sã-mi iau ceva si mai scurt, ca sã mi se vadã mai bine picioarele… Sau poate ceva mai mulat… Sau un maieu mai decoltat…

Telefonul de dupã:

Stiam eu cã am gresit undeva… altfel de ce dracu nu m-ar suna?! Poate nu trebuia sã-l sãrut la prima întâlnire… Acum sigur crede cã sunt o usuraticã… Oricum, n-am pierdut mare lucru, nu era cine stie ce… Desi avea zâmbetul ãla strãlucitor si pãrea destul de inteligent… Oare ar trebui sã-l sun eu? Dar nu mã place, altfel de ce dracu n-ar suna?! E clar, n-o sã mã sune, sunt absolut convinsã de asta!!

Pentru orice eventualitate, însã, o sã-mi pun soneria telefonului la volum maxim si o sã iau telefonul cu mine peste tot (inclusiv când merg la baie si când mã duc sã cumpãr pâine de la magazinul de vis-a-vis), cã doar nu as vrea sã mã sune si sã nu fiu acolo!

Dupã telefon:

La naiba! De ce am rãspuns asa repede? Trebuia sã-l las sã sune mãcar de câteva ori. Acum o sã creadã cã am stat mereu lângã telefon asteptând sã sune el… Ooof, si oare nu am pãrut cam disperatã când i-am zis cã am asteptat telefonul lui? Si ce s-o fi gândit când la sfârsit i-am spus cã-l pup? Ce proastã sunt, mereu o dau în barã!

Începuturile relatiei:

Disearã oare ne întâlnim? Ah… Nu ne întâlnim cã azi era meciul si mi-a zis cã merge cu bãietii la o bere… Dacã tot nu fac nimic, cred cã-mi sun si eu prietenele sã iesim în oras, sã dansãm undeva… undeva cât mai departe de meci si bãutori de bere… Nu de alta, dar combinatia asta mi se pare dezgustãtoare…
Cu el, nu stiu când mã vãd…. Las’ cã mã sunã el când are timp… Vedem noi…

… Dupã ceva timp:

Minunat, nici azi nu vine acasã! Iar merge la meci cu tâmpitii ãia pe care-i considerã prieteni, cu care vorbeste doar despre masini, sport si sex! Nu se gândeste putin la mine?! Eu cu cine ar trebui sã rãmân?! Bine cã mã lasã acasã ca pe o slugã, sã-i gãtesc si sã-i spãl, si el merge sã petreacã! Nici mãcar o datã nu m-a întrebat dacã vreau sã merg si eu la meci cu el si cu restul shleahtei de cretini! Nu-si pune problema cã poate as vrea sã merg? Sau ce, nu sunt îndeajuns de bunã ca sã ies cu ,,bãietzii”?

… Sau poate nici mãcar nu e cu ,,bãietii”! Poate are pe alta! Poate m-a mintit de la început! Ce dracu… trebuie sã iasã neaparat o datã pe sãptãmânã cu prietenii lui?! Sã fim seriosi! Ah… si mi-a tot zis în ultima vreme cã e obosit când vine de la lucru si nu mai facem sex la fel de des ca înainte! Ce proastã am fost cã pânã acum nu mi-am pus problema unei amante si am crezut încontinuu cã e obosit din cauzã cã firma lor a semnat contractul cu clientul ãla important si acum are mai mult de lucru!

Dar am nevoie de dovezi! Nu-l pot confrunta asa, pur si simplu! Ah! A rãmas logat pe messenger… ia sã vãd eu ce conversatii are si cu cine anume…

Porcu’ dracu’! Are 12 fete în lista de messenger! 12!!!!! Sigur sunt ceva foste prietene printre astea… Poate au vorbit pe messenger si au reînchegat relatia! Poate mã însealã cu vreuna din astea 12 curve proaste, cã-i dau eu lui!

Discutia de dupã „revelatie”:

Ea: Ei, scumpule, cum a fost la meci?
El: Ok…
Ea: Cu cine ai mai fost?
El: Cu bãietii… doar ti-am zis!
Ea: Ok, dar cu care? Sau eviti subiectul?
El: Nu, nici vorbã, de ce l-as evita?
Ea: Cred cã stii tu mai bine….
El: Nu, nu stiu… S-a întâmplat ceva?
Ea: Nu, nu s-a întâmplat nimic.
El: Ok, te cred pe cuvânt!
[……………………….. dupã un timp…………………..]
Ea: Tu chiar nu-ti dai seama cã mã faci sã sufãr, asa-i? Nu ti-a trecut deloc prin gând chestia asta! Cât timp îti fac de mâncare nu mai conteazã nimic! De ce facem sex atât de rar? Ai pe alta, asa-i? Pe mine mã tii de proastã!
El: Po-po-poftim?
Ea: Hai, nu te mai preface, recunoaste! Boule si mãgarule!

Dupã inevitabila despãrtire:

Oare a fost vina mea? Sunt convinsã cã am gresit si eu, dar nu-mi dau seama exact unde… Oricum, cea mai mare parte a vinei îi revine lui, nenorocitul! Credea cã nu-mi voi da seama cã mã însealã si-i voi ierta la nesfârsit asa-zisele ,,iesiri la bere”.

Dupã ce am citit blog-ul Gabrielei am dat peste o grãmadã de alte exemple de gândiri tipice de femeie pãrãsitã, clisee si stereotipii pe care le-am gãsit în mai micã sau mai mare mãsurã la toate femeile pe care le cunosc.
Pentru redresarea absurdului din capul femeilor, m-am gândit sã scriu blogul ãsta despre o relatie în care femeia actioneazã doar condusã de gândurile tipice.

Comments (40) »

Complete idiot’s guide to riding the bus

7c79

Dacã tot am început seria de „Complete idiot’s guide to…”, azi o s-o continui cu „Complete idiot’s guide to riding the bus”, din colectia „Aventuri Urbane” (disponibilã acum si în orasul tãu).

Ok, sã vorbim despre ce sã NU faci pe autobus/tramvai/troleu (de metrou nu zic nimic, pentru cã sunt certatã cu el):

1) Cum se face cã unii oameni desi au telefon mobil cu camerã foto, bluetooth, infrarosu, internet, 3G, ecran LCD, microunde, termometru si alte cele (la fel ca bricegele cu desfãcãtor de vin, de conserve, unghierã etc), nu au CǍSTI?!
Dacã esti fericitul posesor al unui telefon de tzâshpe milioane, nu ar fi normal sã-ti permiti si o pereche de cãsti cu vreo 300 000 (ROL)? Nu conteazã ce asculti la ele, house, rock, manele… Ideea e cã nu face parte din pasiunile mele cotidiene(si din câte mi-am dat seama nici din ale altor consãteni de-ai mei) sã aud chestii de genul „You fucking me makes me bilingual” pe autobus în timp ce eu mã gândesc la probleme existentiale gen „Ce scriu pentru concursul de creatie în publicitate?”

2) Dacã tot vrei sã te urci în autobus, ce-ar fi sã-ti pui sandwichul cu muuuultã maionezã într-o pungã? Mai ales dacã stai în picioare într-un loc înghesuit… Nu-mi face plãcere sã cobor din autobus arãtând de parcã tocmai i-am fãcut sex oral bãtrânelului de lângã mine.

3) Si dacã tot suntem la categoria chestiilor pe care nu vreau sã le am pe mine, cât de imposibil ar fi sã-ti arunci guma înainte sã te urci în autobus sau s-o pui într-un servetel, în loc sã faci românescul „lipit de scaun, cât timp nu te vede nimeni”? Înteleg cã e tare palpitant sã trãiesti cu adrenalina faptului cã poate te vede cineva lipind-o si îti face observatie… înteleg si faptul cã nu vrei sã tii o chestie semi-gelatinoasã în mânã pânã când cobori, dar întelege si tu cã nici celor din jur nu le place sã poarte respectiva trebusoarã lipitã de haine pentru tot restul vietii…

4) Dacã tot vrei sã te asezi, aseazã-te pe scaunul de lângã geam dacã e liber, si nu pe cel dinspre culoar (asta e dedicatie pentru jock ). Altfel o sã ocupi 2 locuri degeaba, pentru cã lumea care stã în picioare va avea mult prea multe plase, sacoshe, ghiozdane, etc pentru a încerca mãcar sã se înghesuie prin spatiul mic dintre scaunul tãu si scaunul din fatzã. Dacã totusi îsi face cineva curaj sã se înghesuie, politicos ar fi sã-ti tragi picioarele pentru a-i face loc, si nu sã stai pasiv si visãtor uitându-te la om cum se chinuie.

5) Respect decizia primãriei de a acorda abonamente gratuite bãtrânilor pe liniile de transport în comun. Mi se pare un gest frumos. Cu toate astea, nu mi se pare un gest frumos ca, bãtrân fiind, si pensionar pe deasupra (adica ai timp liber destul) sã te pornesti de acasã la ora de vârf (7-10 si 14-18 ), doar pentru a fi primul om care ajunge în piatã. Ba mai mult, dacã tot practici acest sport extrem, nu înteleg cum poti avea pretentia de a ti se si oferi locul în aglomeratia din autobus. De ce mereu cea mai bunã pâine, cele mai ieftine murãturi etc. sunt tocmai în capãtul opus al orasului?!

6) Cã tot ajunserãm la bunele maniere, cum ar fi dacã ai astepta ca lumea sã coboare înainte sã te trântesti cu toatã fortza ta animalicã în autobus? Sau, dacã esti în autobus, cum ar fi sã te tragi/ cobori pentru a lãsa oamenii sã coboare si sã nu te priponesti ca o dihanie în usã, asteptând ca lumea sã treacã pe lângã personalitatea ta firavã? Si dacã tot te încãpãtânezi sã te tii de usã cu dintii în timp ce altii se freacã de tine încercând sã coboare, nu te arãta jignit(ã)!

7) Ce-ar fi sã nu te urci beat în autobus, adormind lãtzit pe 2 scaune sau… pe mine? Ce-ar fi, în betia ta, sã nu distrugi bunul public scriind pe scaun AGLAE+PAMFIL=CASA DE PIATRA, sau flegmând flegmatic pe geam (asta chiar s-a întâmplat, si când spun PE geam, i mean that literarry, nu în sensul cã a scos capul pe geam).

8) Stii pancarta cu „Loc pentru plimbat patrupede”? Ei, aia e acolo ca sã îti plimbi câinele în locul acela special amenajat… Ai vãzut vreo pancartã de genul în autobus? Nu?! Stii de ce? Pentru cã autobusul este pentru PLIMBAT OAMENI, nu câini, pisici sau alte lighioane! Nu mã întelegeti gresit, iubesc animalele, doar cã le iubesc ceva mai putin atunci când rod tandru din pulpa mea (desi sunt asiguratã cã „E vaccinat, stati linistitã!”) sau când, dupã ploaie, un ghem pãros si ud se freacã de pantalonii mei proaspãt spãlati (pe drumul meu spre a vorbi cu directorul firmei X pentru a oferi o sponsorizre copiilor cu handicap).

9) Probabil una din cele mai importante probleme ale spiritului civic: dacã vezi o „fãrãdelege”, implicã-te! Acest ultim punct e dedicat idiotului care, dupã ce s-au închis usile autobusului, m-a bãtut pe spate si mi-a zis „domnisoarã, domnul care tocmai a coborât v-a furat telefonul din ghiozdan”. S-o fi gândit cã probabil voi fi mai linistitã sufleteste dacã stiu cã oricum nu mai am ce face. Mai urma sã-mi zicã un „Asa a dat Domnul” si chiar atingea punctul în care nu mai stiam dacã sã râd sau sã plâng…

În speranta respectãrii celor 9 puncte de mai sus, vã doresc sã întâlniti soferi de treabã care nu iau curbe bruste în ideea de „senzatii tari, neasteptate”, astfel încât rezultatul final sã fie unul la fel ca cel din imaginea de mai sus: un autobus fericit

Multumesc anticipat.

Comments (18) »

Punk Barbie

18fa

Azi am ajuns la one of my favourites: Punk Barbie! E printre preferatele mele pentru că mi se pare tare realistă poza.

Am gasit la un moment dat un filmulet pe youtube si am crezut că fac pe mine de râs. Aveti AICI link-ul. Avand în vedere că am fost la Rosia Montana, vreau să precizez ca ăstia din film nu sunt un caz izolat. Nuuu, nici pe departe!

La Rosia Montana era plin de punkeri, ba mai mult, ne-am pus cortul lângă o gască de-asta (din lipsă de alte alternative). Pană la sfarsitul festivalului punkerii de langa noi, care venisera fără nici un ban, fără mâncare si fără băutură, au avut cartuse întregi de tigari si au fost permanent betzi. Dacă stăteai de vorbă cu vreunul, ti se prezenta ca: ,,Mihai, da’ mi se zice Dracu’ din Deva”; ,,Dan, da’ mi se zice Dracu’ din Brasov”… până la sfârsitul festivalului ajungând să cunosc vreo 6 draci de-ăstia.

Unul din gasca lor a fost dus în comă la spital, după ce a fost bătut de alti punkeri pentru că s-a gandit să le arate (singur fiind) că are un cutit. Gasca de punkeri cărora li l-a arătat au tăbărat pe el cu picioare în cap si lanturi de punkeri peste spate, l-au bătut cu capul de-o masină si alte cele.

In ultima zi, „Dracu’ din Deva” (pe care eu îl gaseam ca fiind singurul om normal din gasca de langă noi) mi-a dat 2 beri… doar asa, că le „primise si el”. După aia m-a rugat să-l duc la cort că nu mai fusese de 2 zile pe-acolo (a fost asa de beat încat a dormit pe jos si avea vreo 3 bluze pe el ce nu-i apartineau si nu stia de la cine sunt), si nu mai tinea minte unde vine cortul lui.

Pe drum, „singurul om normal” mi-a povestit că a avut la un moment dat o logodnică ce a fost călcată de masină. „Dacă eram acolo, îi mâncam creierii de pe parbriz!

Pe tot parcursul festivalului, s-au împărtit ziare cu „Salvati Rosia Montana”, care explicau motivul organizării festivalului, pentru ce se luptă, etc. Punkerii rupeau ziarul în bucătele mici, pe care mai apoi le aruncau in sus, si urlau tare: NIIINGEEE!!, încat în ultima zi, cu toti voluntarii din lume organizatorii nu reuseau sa strâangă toata mizeria făcută.

V-am povestit asta pentru că oamenii au tendinta să creadă că, dacă ei nu văd ceva, atunci lucrul ăla nu se intamplă sau e caz izolat. Ei bin
e, astea de mai sus cu punkerii chiar nu-s cazuri izolate (Peninsula, Rosia Montana, Vama Veche, etc), so wake up from the Barbie World, că distrug punkerii planeta până te dezmeticesti!

KEEP REALITY AWAY FROM THE BARBIE WORLD!

Comments (10) »

Goth Chick Barbie

36e2

Incepem categoria muzică cu Goth Chick Barbie. (Cu dedicatie specială, absolută, permanentă si ireprosabilă pentru Andre :D)

Reclama: Aceasta superbă păpusă confectionată din portelan alb de Manciuria este pictată manual cu fard de pleoape, tush, dermatograf si ruj, toate negre. Pentru aceasta păpusă specială am creat nenumarate outfit-uri, folosind culori ce pornesc de la Negru-albastrui si ajung pâna la Negru Absolut (culoarea văzută la black-out-urile provocate de vodca Absolut), adaugând panglici din mătase sângerie pentru a da stil îmbrăcămintii. La cererea cumpărătorului, putem furniza si un animal de companie pentru această păpusă, putându-se alege din 3 varietăti de lilieci si 4 specii de tarantule.

Oferta speciala de Sarbatori! Acum, la fiecare papusa Goth Chick Barbie cumparata, primiti un album Manson GRATUIT! (Buy some, get some free)

KEEP REALITY AWAY FROM THE BARBIE WORLD!

P.S. Nu-mi sariti în cap cu „goth is not like that”, pentru că Mattel foloseste tot timpul cliseele si stereotipurile in design-ul păpusilor (Hippie Barbie, de exemplu, are pantaloni peticiti, semnul păcii la gât, ochelari rotunzi a la John Lennon, batic pe cap si traistă).

Comments (5) »