Posts tagged muncitori

House of the Rising Sound

ab93

Având în vedere cât m-am spetit sesiunea asta, ce altceva mai îmi rãmânea de fãcut în vacantã decât sã mã odihnesc? Bineînteles, trebuie sã subliniez încã din primul paragraf cã eu sunt o pasãre de noapte. În urma a peste 20 de ani de repetate studii calitative si cantitative s-a demonstrat cã ciclul meu biologic nu-mi permite sã adorm decât undeva dupã ora 3 A.M., iar dimineata începe de undeva de pe la ora 1 P.M. (chiar decretasem la un moment dat cã ora 9 dimineata nu existã, si toti cei care spun cã au fãcut ceva la ora aia sunt niste mincinosi care conspirã împotriva firii umane).

Cu toate studiile de rigoare, se pare cã am omis câteva variabile importante. Probabil vã întrebati care ar fi alea?

Pãi, de exemplu, am omis faptul cã, odatã cu venirea verii, românii din tribul meu (având denumirea genericã de bloc) încep:

1) sã dea jos covoarele cu Rãpirea din Serai de pe perete, si sã le înlocuiascã cu postere cu Nicolae Gutã si Florin Salam si alti rapsozi ai comunitãtii.

2) sã renoveze bucãtãria fãcându-i pereti suplimentari, în asa fel încât atunci când deschid frigiderul, bunãtãtile din el sã nu mai fie observabile ochilor indiscreti si flãmânzi ai musafirilor din triburile înfrãtite.

3) sã înlocuiascã vana din baie cu un jaccuzi mic si nefunctional (pentru cã, daca vrei sã si functioneze, trebuie sã plãtesti în plus, si românu’ nu dã banii degeaba pe extraoptiuni), cã doar care e cel mai vizitat loc din casã, când vine vorba de musafiri? Baia, bineînteles… prin urmare ea trebuie sã impresioneze prin grandoare si sã compenseze lipsa de stil a garsonierei 2/3 proprietate personalã…

4) sã spargã pereti în asa fel încât din bucãtãrie sã vadã meciul ce se desfãsoarã la televizorul din dormitor si din baie sã poatã urmãri procesul de murare a castravetilor de pe balcon

5) sã punã termopane la geamul usilor de la camere… cã prea stiu vecinii de fiecare datã când masculul celulei de bazã a societãtii îi mai trage câte un dos de palmã femelei, iar, mai apoi, aceasta îl fugãreste aleator cu ciomagul (având denumirea genericã de fãcãletz) prin casã

6) sã-si batã cuie în pereti pentru a-i împodobi cu afise înrãmate în care sunt expuse pozele unor picturi celebre, pentru a arãta nu neaparat bogãtia, ci cultura vastã, remarcabilã, avutã de proprietarii locuintei (doar au strâns cãpsuni în tara lui Picasso, au lucrat în constructii în tara lui Monet, sau au fãcut bijnitzã în tara lui Da Vinci, iar asta trebuie sã se vadã!)

Într-un cuvânt, românii tribului meu îsi tuneazã vara locuintza… Si nu doar atât! Hotãrâti si ambitiosi cum îi stiti, românii nu se lasã împiedicati de chestii minore cum ar fi respectarea orelor de liniste sau alte mãruntisuri de genul. Nu! Românul când începe o treabã, lucreazã permanent la ea, si o terminã cu 2 luni mai târziu decât era planificat!

Mai mult, nevoia de atentie a românului si totodatã bunul simt nu-l lasã sã lucreze concomitent cu alt membru al tribului! Nu, Doamne fereste! Lumea din trib trebuie sã stie cã TU esti ãla care are bani sã-si renoveze apartamentul… Prin urmare regula nescrisã a tunãrii locuintelor nu te lasã sã furi din atentia acordatã vecinului de palier (‘mnezãi si sfinti!!!!), trebuind sã astepti cu renovarea pânã terminã cei din apartamentul de lângã.

Astfel, de când a început vacanta eu nu mai închid un ochi, pentru cã abia dacã reuseste un vecin sã termine ritualul barbar de modernizare a locuintei, cã începe altul sã-si batã în surdinã picamãrul de pereti si sã înfigã cuie în podea exact deasupra locului în care odihneste capul meu (nu mã întrebati de ce bat cuie în podea, cã nici eu nu am gãsit încã rãspunsul… oricum, concluzia mea e cã sau bat cuie în podea, sau omoarã gândacii de bucãtãrie/sobolanii din casã cu ciocanul).

Ba mai mult, obiceiul spune cã, la orice etaj ai sta, pentru ca restul masculilor tribului sã vadã cã TU lucrezi, cã TU esti masculul alfa al gintei si cã ei nu au voie sã renoveze cât timp tu esti încã la putere, trebuie sã-ti arunci sacii cu moloz de la etaj, exact la mine sub geam. Poate vi se pare ciudat, dar, pentru cultura voastrã urbanã si interurbanã, trebuie sã stiti cã masculul alfa nu se înjoseste niciodatã cãrând saci pe scãri, ci îi depoziteazã, marcându-si, bineînteles, teritoriul, în fata locuintei improvizate numitã bloc. (Dacã e un mascul alfa feroce, cu multã încredere în sine, nici mãcar nu se mai complicã si-si aruncã sacii direct în apa ce curge prin spatele blocului).

Mã tot întreb, dacã încã locuiam în pesterã, pe-aia cum dracu ne-o tunam?!?!

P.S. Bineînteles, as we speak, îmi fluturã pe la ureche imnuri închinate zeului pãgân Baros si zeitei protectoare a gintei, Faiantza.

Comments (13) »

Îmi vreau orasul înapoi!!!

49d4

Nu stiu câti clujeni stiu, dar s-a închis Croco… Da, Croco ãla unde stãtea juma de Cluj la cafea si pe terasa cãruia se perindau lenesi oameni de tot felul. Din nou, da, Croco ãla care era cafenea din 1960, si unde se adunau la taclale toti artistii boemi ce vroiau sã scape de griji. Uimitor, dar va deveni bancã… încã una din zecile de mii de bãnci din Cluj (asta dupã ce au fãcut zonã industrialã lângã Muzeul Satului si se surpã casele din muzeu din cauza excavãrilor).

Ceea ce e deosebit de data asta e cã a avut loc un protest (desi nu au fost multi, pentru cã nu s-a înteles prea bine motivul protestului). Lumea a protestat nu pentru cã acea cafenea urma sã devinã bancã (lucru ce nu putea fi schimbat, oricum), ci pentru cã farmecul orasului e luat încetul cu încetul de marile corporatii si bãnci, pentru cã în curând studentii nu vor mai avea unde sã bea o cafea sub 50 000 la pauza dintre cursuri, pentru cã nu va mai exista nici un loc unde sã te retragi din aglomeratia urbanã ce devine Clujul în maxim 5 ani.

Ok, poate nu cunosti Clujul… Poate nu te intereseazã… Si mi se pare si normal sã nu-ti pese de ceva ce e atât de îndepãrtat de tine… Cu toate astea, închide ochii si imagineazã-ti cã te trezesti în orasul tãu peste 10 ani…

Ceea ce te trezeste e grãmada de claxoane de sub geamul tãu. Te gândesti cã o fi vreo nuntã si hotãrãsti sã deschizi geamul, sã vezi zâmbetul atât de contagios de pe fatza mirilor. Când colo, geamul tãu nu se deschide, ci se izbeste puternic de plãcutza cu ,,Noua parcare suprateranã construitã cu ajutorul Primãriei Orasului” (plãcutzã pozitionatã pe partea gresitã a parkingului de cãtre muncitorii care bãuserã prea multã ,,Unirea” în ziua inaugurãrii). Grãmada de claxoane se aude pentru cã, as usual, parcarea nu e construitã bine, si masinile nu au destul loc sã întoarcã, astfel încât se izbesc una de cealaltã frecvent.

Închizi supãrat geamul la loc, iei mushcata de pe pervaz, pentru cã oricum nu mai are luminã si o pui tacticos la gemuletzul de la baie, doar-doar supravietzuieste. Sângele-ti fierbe, asa cã hotãrãsti cã e vremea sã te relaxezi. Îti iei lesa si câinele si trântesti usa în urma ta, în speranta cã sunetul va acoperi tziuitul masinilor.

Prima destinatie: parcul din cartier… Gândindu-te doar la o bancã la umbrã si la fosnetul copacilor parcã-ti mai revii. Ajuns acolo, însã, gãsesti doar un spatiu de 0,5 m² deasupra cãruia scrie: ,,Noile norme europene prevãd ca stãpânii animalelor de companie sã aibã fãrash, mãturã si pungã pentru excrementele fiintei aflate în custodie (U.E. prevede politically correctness-ul). Amenzi între 100 si 500 de euro”… Îl lasi pe Azorel sã-si facã linistit treaba în spatiul destinat lui, si, în timp ce el sapã o groapã, încercând sã scape de dovezi si pe tine de o grijã, observi cã în locul parcului stiut de tine acum rãsare falnic un ,,Teren de tenis: 10 euro/ora”.

Supãrat, pornesti spre centrul orasului. Pe drum, observi cã în loc de Opera Românã s-a fãcut Aqua Parc (50 euro/zi), pe locul statuii tale preferate, unde se adunau multi porumbei, s-a fãcut ,,Centru de închirieri/vânzãri ATV-uri. Pentru detalii sunati la 07234589654 – D-l Costicã”, în locul bibliotecii acum troneazã noul ,,Metropolis Mall: cele mai noi oferte de haine din Turcia, China si Taiwan; din India primim sãptãmâna viitoare”, iar Catedrala Ortodoxã a fost mutatã în cãminul de nefamilisti, deoarece nu aducea profit, biserica fiind închiriatã enoriasilor turci, cu 1000 de euro/lunã.

Îti e foarte greu sã te descurci prin oras, pentru cã ,,B-dul Decebal” se numeste acum ,,B-dul Nike”, ,,Str. Dostoievski” si-a schimbat numele în ,,Aleea Kenvelo”, si o grãmadã de strãzi al cãror nume nici nu ti-l mai amintesti se numesc acum: ,,Str. Nokia”; ,,Aleea D&G” (si nu, numele nu vine de la Dacii&Getzii); ,,B-dul Audi”; ,,Aleea Versace” si, ultima observatã, dar nu cea din urmã, ,,Str. Lee Cooper” (mare om tre sã fi fost ãsta, dacã are stradã cu numele lui!).

Într-un final reusesti sã ajungi în locul unde era barul tãu preferat… Da, locul ãla cu chelnerite mereu zâmbitoare, care te lãsau sã intri cu Azorel si cãrora le puteai rãmâne dator cu câte 5-10 000 când nu aveai destui bani la tine… Acum e ,,BT Cafe” în locul barului… Bineînteles, lângã nelipsita bancã… Stai pe gânduri dacã sã intri sau nu pânã în bancã pentru a lua un credit pentru nevoi personale, sã-ti poti permite si tu o cafea, dar îti amintesti de Parcul Central al orasului, si-ti îndrepti grãbit pasii în directia lui…

Vezi de departe pancarta cu „Zonã de agrement”, faci de 3 ori cruce si chiui o datã, pânã când ajungi în dreptul parcului si observi cã e înconjurat de garduri strãbãtute de 1000 de voltzi . În fata unei portite te asteaptã un paznic, care, de cum te vede cã vrei sã intri în parc, îti zice plictisit: ,,10 euro taxa de agrement… plus încã 5 pentru câine”.

Asta e momentul în care te trezesti la realitate… 2007, octombrie, toamnã si trist… Gândeste-te mai bine data viitoare înainte sã alegi sã nu-ti pese…

Comments (6) »

Requiem for nature

7824

M-am hotarat sa merg la cabana, in Faget, singura, sa invatz acolo pt BAC. Eram fericita ca scap cateva zile de sirenele ambulantzelor si a celor de pe mashinile politistilor smecheri care vreau sa-shi faca loc prin trafic, de alarmele mashinilor, care se pornesc la 2 noaptea, de fiecare data cand vreo varbiutza ishi face nevoile pe mashina omului. Shtiam ca acolo e linishte shi nu aud decat pasarile.

Ok… ajunsa acolo, am inceput sa ma gandesc la cum era zona acum catziva ani… Era o poiana cu cateva case de lemn, aratand mai mult a sat, prin care caprioarele si iepurii treceau deseori. Acum, cateva vile cu etaj shi cu mansarda tronau triumfator in varful dealului, si inca vreo cateva erau in constructzie. Bineintzeles ca cele ce urmeaza a fi ridicate vor fi cu cate 2, 3, 4 etaje, ca doar tre sa aratam ca putem mai multe decat vecinul, ce naiba?!… Mi-am zis ca ashtept sa vina seara, si atunci stau la lumina lunii pe afara(curent nu este), si macar asha nu le mai vad…

Right… Vine seara shi observ ca tipii ishi bagasera curent. Pana aici totul ok, nu m-ar fi deranjat prea tare, dar unul dintre ei ishi luminase toata curtea cu nishte becuri de vreo 700, cã lumina ma orbea. Probabil ishi facuse pista de avioane omul, sa poata ateriza cu elicopterul cand vine de la vila lui din Malibu. Astept cu nerabdare sa vad Dunarea curgand prin fatza portzii, si pe el navigand cu iahtul (spanzurat de catarg). Ok, am zis ca o sa ma inviorez dimineatza, cand ma trezesc cu cantat de pasarele shi alea-alea… Ce m-a trezit? Traditionalele ‘Ba pula, vii odata?’ shi ‘Nu mai atinge scara, in pizda matii!’ ale muncitorilor din apropiere. Imi dau seama ca, odata incepute vilele, nu or sa se mai opreasca din construit si ca de acum incolo toate diminetzile mele aici vor fi la fel de pitoreshti.

Ajung sa ma intreb… Daca tot ai bani, de ce te mutzi intr-un loc fara curent, apa sau gaz? Doar ca sa aratzi ca potzi? Dupa care sunt nevoita sa afirm, citandu-l pe Camil Petrescu, ca ROMANII E DESHTEPTZI!

Comments (2) »