Posts tagged filme

If you’re crazy, I don’t care, you amaze me…

c705

Asteptam pe o colegã în Insomnia, si, stând si uitându-mã aiurea, am vãzut cã masa la care stãteam era mâzgãlitã cu o grãmadã de pixuri de toate culorile, probabil de cãtre alti oameni care stãtuserã, ca mine, plictisindu-se asteptând pe cineva. Printre mâzgãlituri, am gãsit un citat care m-a fãcut sã meditez profund: ,,Ei râd de noi pentru cã suntem diferiti. Noi râdem de ei pentru cã sunt toti la fel.

În momentul în care am citit asta, au început sã mi se îngrãmãdeascã frânturi de imagini si fraze în minte, începând de la ,,Rinocerii” lui Ionescu si ajungând pânã la Fight Club:
,,You are not a beautiful and unique snowflake
You are the same decaying organic matter as everything else
We are all part of the same compost heap
We are the all singing, all dancing, crap of the world
” .
…dupã care mi-a apãrut brusc în minte celebra frazã: ,,Esti diferit… la fel ca toatã lumea!

Recent, într-o revistã gen 7seri, pe prima pagina se punea întrebarea: ,,Dacã s-ar face un film despre viata ta, pe câti oameni ai reusi sã convingi sã meargã?„… Pe scurt, cu ce e viata ta mai diferitã decât a altora, încât cineva sã vrea sã se uite la filmul vietii tale? Cu ce esti TU mai diferit decât altii?

Desi toatã lumea se crede diferitã de ceilalti, si se spune cã ,,oamenii sunt diferiti”, eu nu cred asta. Am observat de foarte multe ori stereotipii în comportament si în limbaj; idei preluate si neadaptate, spuse apoi mai departe (genul de idei la care, când ceri argumente, omul se blocheazã). Cred cu tãrie cã existã oameni care iau de bunã orice chestie care li se zice, si o zic mai departe, fãrã a o procesa în prealabil (pentru detalii, vezi religiile si oamenii foarte credinciosi).

Am întâlnit foarte putini oameni pe care sã-i consider cu adevãrat ,,unici si irepetabili”(cum ar spune Irina, o colegã), dar cei pe care i-am întâlnit mi-au schimbat de fiecare datã conceptia asupra lumii. Erau genul de oameni care, dupã ce auzeau o idee, când o povesteau altcuiva, o scoteau total schimbatã (gen alchimistii, care fãceau aur din plumb). Nu stiu cât sens are ceea ce zic… am mai încercat sã explic asta odatã cuiva… si omul ãla nu a înteles nimic

Mi-am dat seama cã eu nu mã consider ,,unicã si irepetabilã”… mã consider pur si simplu diferitã…
Sunt hedonistã… Functionez pe plãcere (no, no that kind)… Lucrurile din jurul meu le calculez în cantitatea de plãcere pe care mi-o provoacã, nu în costuri si beneficii. Mi-am propus de câtiva ani buni sã functionez pe instinct si nu pe rationalitate, când e vorba de decizii ce tin doar de persoana mea, si sunt încântatã când oameni pe care tocmai i-am cunoscut îmi spun:,,Nu am mai întâlnit pe nimeni ca tine…”
Realizez cã, probabil, dintre cei ce nu mã cunosc existã câtiva care mã considerã freakish, si probabil nu-mi înteleg reactiile sau pãrerile, dar, dupã cum spunea si Tarantino despre Pulp Fiction: ,,multora nu le-a plãcut, dar la foarte putini le-a fost indiferent„…

În concluzie… I feel like a Beautiful and Unique Snowflake (yeah, it sounds gay)… Îmi place cã sunt o neînteleasã, îmi place cã trãiesc sentimente care nu pot fi exprimate în cuvinte(good or bad), deci, pe care nu le pot împãrtãsi… Îmi place cã lumea mã urãste sau mã iubeste, niciodatã nu rãmân indiferentã cuiva…

…Si pentru cã nu sunt indiferentã nimãnui, cred cã as umple cel putin de 4 ori Cinema Republica cu filmul vietzii mele (prima oarã as umple doar cu prietenii/cunoscutii/familia – care ar veni din respect(sper); apoi ar veni oamenii care au vrut tot timpul sã mã înteleagã, dar n-au reusit niciodatã (oamenii pe care i-am fãcut curiosi) apoi oamenii care m-au urât si vor sã-mi vadã viata ca mai apoi sã mi se poatã declara superiori; oamenii pe care i-am urât si vor sã afle de ce, etc). VOI?

Anunțuri

Comments (4) »

România?!… tzara aia cu multzi chinezi?!

e080

Mã uitam zilele astea la un film, „Children of Men”, a cãrui idee era bunã, dar cam ambiguã (ceva de genul tzi-ash spune toatã povestea, dar tre sa cumperi DVD-ul, asha ca las o parte shi pentru atunci). Anyways, în film, li se spune unor oameni ca atunci când intrã în închisoare, sã caute o tzigancã lângã nush ce statuie, shi aia urmeazã sã-i ajute. Tziganca era tare interesantã: brunetã, pãr lung, legata cu o nãframã viu coloratã shi o fustã lungã shi largã, cum poartã femeile pe la tzarã ca sa nu se murdãreascã atunci când îshi fac treburile din picioare. Oricum… pirandã. Partea interesantã? Tziganca vorbea româneshte… pentru cã, probabil, regizorul s-a dus la o tzigancã de prin America shi a întrebat-o ce natzionalitate are, shi piranda, obishnuitã de când cu recensãmântul, a zis cã e româncã. Oricum, m-a shocat rãu de tot faza cã româneshte e tzigãneshte la americani. Bine, shtim cu totzii cã America e cea mai bunã tzarã dintre toate, unde trãiesc cei mai inteligentzi, frumoshi shi puternici oameni de pe planetã, shi cã nici o altã natzuine nu s-ar putea pune vreodatã cu ei… dar totushi!!?! (apropo, citeam undeva cã în America, o mare parte din copiii de clasa a 8-a nu shtiu sã arate unde e capitala tzãrii pe hartã).

Oricum, în momentul în care am vazut faza asta a filmului, mi-am amintit cã, acum vreo 3 ani, îmi trebuia mie nush ce melodie shi nu o gãseam nicãieri… deci, cea mai simpla solutzie… am întrebat pe net. Mi-a rãspuns un american, cu care pânã la urmã am intrat în vorbã shi m-a întrebat de unde sunt… In momentul în care i-am spus, reactzia a fost ceva de genul:”You have internet in Romania?!”. Am vrut sã-i spun cã nu, shi cã de fapt vorbeshte cu Bill Gates, dar mi-am amintit cã americanii ashtia sunt nishte fiintze foarte deshtepte shi evoluate shi nu pot fi prostitzi prea ushor, asha cã m-am hotãrât sã-i spun adevãrul: cã avem internet doar din când în când, când avem curent… shi shi atunci doar dacã reushim sã pedalãm destul de repede ca sã meargã calculatorul. M-am scuzat la un moment dat, pentru cã trebuia sa plec ceva vreme de la calculator… Shi de data aceasta i-am spus adevãrul: cã tata tocmai vânase un mamut shi îl adusese la noi în peshterã, iar eu trebuia sã merg repede sã împart prada cu familia, cã altfel trebuia sã rabd foame încã o sãptãmânã.

Asta a fost printre putzinii americani cu simtzul umorului pe care i-am cunoscut. Shi-a cerut scuze shi am rãmas prieteni (kinda)… dar ideea rãmâne, oricum… Cum poate sã ne clasifice un popor care nu shtie nici mãcar pe unde suntem noi pe hartã shi care atunci când ne viziteazã se ashteaptã sã vadã triburi mici de negri, cu burta umflatã, plimbându-se prin deshertul carpatic?

P.S.Am auzit un banc mishto acu ceva vreme: Cum se numeshte un om care vb 2 limbi? Bilingv. Unul care vb 3? Trilingv. Unul care vb mai multe limbi? Poliglot. Unul care vb o singurã limbã? American.

Comments (6) »