Posts tagged fericire

Doctor Love

Ea: azi am realizat ca urasc sa fiu indragostita, pt prima data
Ea: :))
Ea: m-am saturat
Ea:
e ca si atunci cand esti beat
Ea:
stii ca faci si vb prostii si pt aia tot o faci
Ea:
:))
Eu: da, numa ca betia trece pana a doua zi
Ea: daaaaaaaaa
Ea:
:))
Eu: plus ca betia e voluntara (de cele mai multe ori )
Ea:
azi citeam un articol in care scria ca creierul analizat in stare de indragosteala e la fel ca si atunci cand esti bolnav psihic
Ea:
:)))))
Eu: ceea ce inseamna ca dragostea e mai naspa ca betzia
Eu:
nush de ce dracu nu exista inca centre de tratare a indragostitzilor
Eu:
gen indragostitii anonimi
Eu:
sau ceva de genul
Eu: adicã… asa, ca la alcoolici… cine vrea sã fie îndrãgostit, foarte bine, sã fie, dar cine nu vrea ce se face?!?!
Eu: e nevoie de un centru din ãsta, cerere cu sigurantã ar fi
Eu: sa mergi acolo, sa zici „Buna, sunt Mircea si sunt indragostit”
Eu: restul lumii zice „bunã, Mircea”, si deja totul e pe jumãtate rezolvat
Ea: =))
Eu: sa stai de vorba cu alti oameni care au trecut prin ce ai trecut tu si si-au revenit (ca sa-ti dea puterea sa lupti)
Eu: si dupa ceva terapie de-aia in 12 pasi sa fii vindecat
Ea: dar nu te poate ajuta nimeni
Ea: cred ca asta e faza
Eu: sa te lase inapoi in libertate, la familie, etc
Ea: ca stiu cum e
Ea: am mai trecut prin asta
Ea: stiu ce sa-mi zic
Ea: dar degeaba
Ea: :))
Ea: parca sunt 2 pers in una
Eu: pai si la alcoolici e la fel… de aia au nevoie de „grup de sustzinere reciproca”
Eu: crezi cã nu te poate ajuta nimeni, dar primul pas e sã recunosti cã ai o problemã si ai nevoie de ajutor:)

Nu stiu cum de nu s-a gândit pânã acum nimeni la chestia asta: cabinet de tratare a îndrãgostitilor patologici (ce-i drept, dã putin spre Eternal Sunshine of the Spotless Mind). Lumea ar fi mult mai buna, ar exista mult mai putinã dramã, si acum, pe crizã, chiar s-ar putea scoate niste bani frumosi dintr-o terapie de genul, mai ales ca ar fi singularã(cred) în România, dacã nu în lume.

Oricum, nu stiu câti ar prefera sã iubeascã fãrã sã fie iubiti, în schimbul unui tratament sãnãtos si a revenirii la o viata normalã, deschisã spre noi oportunitãti de a iubi:D => Ta-dam, once again, I’m a genius:D

Anunțuri

Comments (24) »

It’s time to leave this town, it’s time to steal away

5602

Dupã cum ziceam în blogul dinainte, vreau sã cãlãtoresc în jurul lumii. Pe lângã traditionalele ,,vreau sã vãd Turnul Eiffel si Big Ben-ul”, eu mai am notate câteva repere de-astea mici si obscure pe care vreau sã le vizitez prin lume.

Pentru nu pot pune tare multe poze/filme, o sã pun în schimb multe linkuri la care vã puteti uita dacã vi se pare vreo locatie mai interesantã. Prin urmare vreau sã vizitez (dupã ce câstig la loto, bineînteles) urmãtoarele:

  • Orasul Fucking din Austria si sã-mi fac poze cu cea mai furatã plãcutzã de intrare în vreun oras (aveti link AICI)
  • Zglobiii indigeni Maasai din Tanzania si sã dansez cu ei muult de tot. Ei au un dans ritual foarte drãgut pentru care se pregãtesc de mici. Dansul constã în ,,sãrituri ca mingea” si îl gãsiti AICI
  • Lac Rose din Senegal, care m-a uluit de cum l-am vãzut, pentru cã apa lui de de culoare… roz! Mai mult, fiind aproape la fel de sãrat ca si Marea Moartã, îmi fac sperante cã voi putea pânã si înota în el fãrã sã fac bâlbâdâc, ca de obicei. Pozã gãsiti AICI si dacã vã place mai aveti poze AICI
  • Templul Karni Mata din India, sau ,,Templul sobolanilor sacri”, un templu enorm în care locuiesc mii de sobolani pe care lumea îi venereazã, le dã de mâncare si îi îngrijeste (gãsiti un exemplu AICI). Mi-ar plãcea sã vãd templul ãsta în primul rând pentru cã stiu cã nu vezi în fiecare zi asa ceva, în al doilea rând ca sã-mi testez autocontrolul (sunt asa de multi sobolani încât în unele zone nu poti pãshi, pentru cã îi calci, si trebuie, prin urmare sã-ti târãsti picioarele în timp ce sobolanii mishunã joviali pe picioarele tale). Oricum, sper sã nu calc vreunul pentru cã se pare cã dacã omori vreun sobolan trebuie sã-l înlocuiesti cu un altul fãcut din aur masiv.
  • Templul Wat Arun din Bagkok, Tailanda, numit si ,,Templul Rãsãritului”. As vrea sã-l vãd pentru cã-mi aminteste tare mult de casa bunicii (si cred cã cel mai probabil as plânge de fericire când as ajunge într-un loc atât de îndepãrtat si mi-as aminti atât de multe de casã), fiind decorat cu oale de lut si având niste scãri de-ti vine rãu si la urcare si la coborâre. Vedeti la ce mã refer AICI
  • Toate statuile ciudate din lume (chiar am un fisier întreg acasã cu statui de vizitat, dar încã nu le-am aflat chiar tuturor locatia). Gãsiti câteva (si la astea chiar vã rog sã vã uitati când aveti timp): AICI (asta e preferata mea), AICI si AICI(ultima statuie de pe pagina asta e absolut bestialã)
  • Swakopmund City din Namibia si sã gãsesc locul unde se face sandboarding (pozã AICI si poze AICI). Nu cã as sti sã fac snowboarding sau ceva, dar mã gândesc cã as fi mult mai dispusã sã încerc ceva de genul undeva unde e cald si nisip fin si moale decât pe frig si gheatã.
  • Harry’s Cafe de Wheels, un bar ambulant celebru în Sydney(Australia). Acolo vreau sã mãnânc o plãcintã, orice fel de plãcintã, ca simplu tribut la faptul cã desi barul ãsta a fost mutat de n ori de autoritãtile locale pe diferite motive, patronul nu si-a bãgat picioarele si nu s-a angajat la o corporatie multinationalã unde sã nu mai aibã astfel de probleme. Un filmulet gãsiti AICI
  • Neaparat neaparat vreau sã merg în Noua Zeelandã sã mã dau cu Zorb Ball(încã nu m-am interesat mai exact unde trebuie sã merg, dar VREAU). Asta e cicã ceva sport extrem la ei: te bagã într-o minge mare gonflabilã si-ti dau drumul pe un deal în jos. Mie cred cã nu mi-ar provoca deloc adrenalina specificã sporturilor extreme, eu cred cã mai degrabã as chicoti tot drumul si dupã aia din minge m-as opinti ca un hamster sã urc iar dealul, sã mã dau din nou. Video aveti AICI

Si cam atât deocamdatã cã e 7 dimineata si mi-e somn, dar dacã vã place blogul ãsta promit sã revin cu o partea a 2-a la el, cã mai sunt multe locuri si lucruri pe care nu le-am pomenit.

Later edit: Woohoo! Acum am vãzut cã am FIX 100 de bloguri:D Si ma bucur cã ãsta e al 100-lea:D

Comments (26) »

Will you remember?

61ab

[Asta e blog cu dedicatie… deci nu va speriati daca nu întelegeti prea multe… sunt doar jumãtãti de amintiri, si celelalte jumãtãti sunt la cealaltã perosoanã…]

Am promis cã scriu blogul ãsta pentru cã sunt prea multe lucruri pe care trebuie sã le tin minte ca sã reusesc, ca o uitucã ce sunt, sã le pãstrez bine pe toate. Sper sã nu uit niciodatã:

  • Cum fugeai în primul an din afis în afis ca sã vezi ce se mai întâmplã prin oras, pentru cã „la noi nu se întâmplã aproape niciodatã nimic… Iris au cântat de vreo 2 ori… si atât” (atunci mi-am dat seama cã desi eu trãiesc în orasul ãsta, nu citeam niciodatã afisele (pe care le vãd atât de importante acum), si treceam pe lângã ele ca si cum n-ar fi existat)
  • Cã pe boschetarul tãu preferat (cel care stã mereu în acelasi loc, singur si trist), l-am poreclit Boris, ca sã-i dãm un nume demn, de om care stie multe si nu mai are nevoie sã vorbeascã cu nimeni pe principiul de „the fish doesn’t think because the fish knows everything”
  • Cum avea Lena tricou si bluzã cu „Jesus Freaks”, si mi se pãrea o fiintã foarte amuzantã, pânã am auzit-o cum râgâie si tu te-ai întors calmã si mi-ai zis „e ok…asa face de obicei”
  • Cum ne-am certat juma de orã în fata gãrii din Câmpia Turzii, când una dintre noi zicea cã atunci când intrãm în gara din Cluj intrãm din stânga si cealaltã zicea cã din dreapta… Pânã când ne-am dat seama cã eu „priveam” dinspre garã si tu „priveai” dinspre tren… Si am râs dupã aceea amândouã cu ciudã cã ne-am certat atât degeaba, când de fapt aveam amândouã dreptate
  • Momentul în care stãteam pe patul tãu si beam cafea si-ti povesteam ce-mi mai aduceam aminte din betia de cu o searã înainte (si flash-urile m-au tinut mult dupã aceea, când am mers în Noila si eu mã opream brusc în timpul conversatiei pentru cã-mi aduceam aminte vag ceva de cu o searã înainte… si tu râdeai încet de reactiile mele semi-patologice)… Si la calculatorul tãu a început „Black Jesus”, clipã în care m-a apucat brusc luciditatea si am zis „Momentul ãsta n-o sã-l uit niciodatã!”
  • Cum spui enervatã „ANDREA, EU NU SUNT BEATA!”, cu ciudã, în timp ce te clatini încetisor de pe un picior pe celãlalt si te strãdui sã-ti tii ochii deschisi parcã încercând sã te convingi pe tine… si cum dansezi ciudat si frumos „ca o drogatã” (dupã definitia multora la care eu le rãspund „stiu, asa e ea„)
  • Cum ne facem cadou ciocolatã (Kinder, preferata ta, cu copilul ãla enervant care zâmbeste de pe pachet) cu orice ocazie, chiar dacã nu e nici o ocazie, ca doi îndrãgostiti care se cunosc deja de atâta vreme încât nu mai stiu de ce fãceau o anumitã actiune, dar o fac în continuare pentru cã stiu cã-l face fericit pe cel de lângã
  • Cum te-ai uitat încântatã la bluza mea pânã am zis fericitã „e de la Bogdan!” si tu i-ai dat drumul repede si cu cea mai acrã si scârbitã fata ai zis ceva de genul „bleah”… si m-ai enervat asa de tare încât mi-am promis cã n-o sã-ti mai povestesc niciodatã nimic de el si totodatã mi-a venit sã te strâng în brate atunci
  • Cum dupã fiecare spectacol de teatru eu vãd mereu o explicatie pragmaticã si tu o explicatie metaforicã… Mai putin la „Piece touchee”, despre care am vorbit prin non-verbal în primele 5 minute (eram amândouã mult prea încântate ca sã reusim sã exprimãm ceva în cuvinte)… Si tãcerea în sine si zâmbetele spuneau mai multe decât orice în momentul ãla… Dupã care am început sã ne imaginãm ce fel de masinãrii aveau actorii… si conversatia s-a terminat prin „Cred cã s-ar amuza copios actorii dacã ar sti ce SF-uri ne imaginãm noi acum”
  • Cum ai venit la mine acasã sã „facem” clãtite si aveai sortzulet negru cu floricele (iar eu bãgam doar din când în când capul pe usã ca sã râd de cât de amuzant arãti cu el) si dupã ce le-ai terminat mi-am dat seama cã nu aveam gem… Si am divagat juma de orã despre clãtite cu zacuscã, clãtite cu unturã si cu ceapã, etc… Ah… si cum râdeam de tine mai demult cã pui smântânã în pireu… Si ce ochi mari ai fãcut în Music Pub când ti-am zis cã untura se poate face si acasã…
  • Când ti-am arãtat prima datã desenele lui Mark Ryden si tu ai visat în noaptea aia cã aveai o ranã „micã micã de tot” din care îti curgea mult mult sânge (din cauza unei picturi care reprezenta exact asta) , iar eu am visat un gândac care mi-a zis „I am an ordinary yellow bug” iar eu i-am zis „But yellow bugs are not ordinary!” (probabil din cauza fetishului tãu de a-ti tine tot felul de gândaci prin camerã, ca pe niste trofee „ca sã stie sã nu mai vinã, cã uite ce pãtesc”)… Si bineînteles sper sã nu uit nici una dintre discutiile noastre despre vise… nici de Josef Geerber, nici de visul când s-a inundat Fire-ul si tu m-ai omorât din gresealã si rugai oamenii sã te ajute sã mã scoti de acolo…
  • Cum râdeam dupã NDP-ul din anul I, rupte de obosealã pe drum spre cursul de Stiinte Politice, de cãtelul din reclama de la Chappi care avea urechile amuzante… Asta pe drum de la cafeaua din barul care în dimineata aia, negãsindu-i nume, l-am denumit cu totii, de comun acord, „La Melcul Psihedelic”
  • Cum cumpãram bãuturã din Sora si îti ceream „chitara” (adicã desfãcãtorul tãu de bere în formã de chitarã) ca sã desfac berea fãrã sã ne vadã barmanii/bodyguarzii ca noi vrem sã bem mult pe bani putini
  • Cum scãpãm de fiecare datã scrumiera pe covorul tãu „vesel” si chicotim în timp ce îl scuturãm de pe balcon, de parcã am vrea sã dãm vina pe altcineva… Ah, si cum l-ai denumit tu pe cãtelul ce sforãie de bãtrânete în scara blocului: „Vasilicã
  • Cum ne plimbam dimineata pe la 7-8 prin Sighisoara din gang în gang, în cãutarea unui W.C. (cicã, dar amândouã stim cã o fãceam din curiozitate si pentru cã ni se pãrea poetic sã ne plimbãm printr-un oras medieval pustiu la ora aia). Pânã la urmã ne-am oprit la campingul de la poalele dealului pe care eram cazate împreunã cu tipul de care te-ai speriat si ai zis „Jesus Christ” si rãspunsul lui a fost „Wrong name!”
  • Cum fumam în spatele blocului pe vremea când eram încã în anul I si tu stãteai în primul apartament, unde în camerã aveai pat, birou si dulap, si spatiul în care te deplasai era de mãrimea unei cutii de pantofi… Si cum îmi povesteai tu cã ai furat dintr-un sertar de acasã un pachet de Kent, de disperare, si cum ti-ai spus cã îl vei înlocui si nu va observa nimeni… Dar ti-ai dat seama abia dupã ce l-ai desfãcut cã cei de la Kent produceau demuuult alt tip de pachete si nu mai gãseai nicãieri pachet de tigãri EXACT ca ãla
  • Când mi-ai dat pe troleu o cascã si tu ai pãstrat-o pe cealaltã si ai pus „Will you remember?” de la Cranberries (care ti-am zis cã-mi dã senzatia de carusel, de circ si de site-ul de la Grimus), urmatã de „Youpi„-ul disperat care mie-mi amintea de „Iubi”-ul lui Chilian si tu ai zis „Da, ai dreptate… youpi e un fel de iubi” (pentru cã tu aveai melodia de la fostul tãu prieten ãla tâmpit)… Ah, si discutiile noastre despre melodiile care ne-au traumatizat copilãria, gen „Zombie” sau melodia cu frumoasa si bestia de la Meatloaf
  • Cum spuneam tuturor libidinosilor sã ne lase în pace cã „suntem împreunã”, iar când ne-am certat mi-ai zis cã te sufoc cã mã strãdui prea tare sã am grijã de tine în momentele de genul… Si eu m-am oprit din vorbit pentru cã nu stiam dacã, în cazul în care as începe sã râd (dupã p
    rostul meu obicei) ai începe sã râzi si tu sau te-ai supãra si te-ai lua si ai pleca
  • Cum am stat în frig, în parcul de lângã grãdinita lui Adelin,in pauza dintre cursuri, si am mâncat corn si cacao cu lapte (eu Tnuva, tu Fulga), si eu râdeam de tine cã te dai în „scrânciob” si-ti fãceam poze miscate cu tine fericitã, în leagãn
  • Cum mâncam supã de pui si mãmãligã cu brânzã la Pârâul Rece… Si cum am dormit amândouã pe balcon în prima noapte, ca sã auzim vântul si sã putem sã fumãm si sã povestim înainte sã adormim, iar tu ai râs jumãtate de orã de cum mã chinuiam eu sã te conving cum am încãpea o grãmadã sã dormim acolo dacã nu ne întindem si dormim în fund… Si cum ne-am întâlnit amândouã pe hol în dimineata AIA, rupte de somn… Si am mers si am stat pe dulapul mic de lângã geam, din partea opusã a holului unde încercasem sã dorm atunci noaptea… Si am stat si am povestit si mã strãduiam sã uit tot ce s-a întâmplat pânã la ora aia, ca sã pot sã zâmbesc mãcar putin în încercarea mea de a te face sã te simti mai bine…

Si încununarea tuturor, ziua aia dinainte sã pleci, pe care n-am reusit s-o punem cap la cap nici mãcar împreunã… Atunci când, dupã conceptiile noastre, am fost în Grãdina Botanicã cu Cristi si am hotãrât cã melcii nu mor, ci merg în „CochiRai”. Apoi am mers în Hard si nu ne aminteam nicicum numele filmului… Si la un moment dat m-am enervat si m-am apucat sã întreb oamenii de pe la mesele din jur (tipic) si a fost o usurare psihicã atunci când o fatã cu ochelari a venit cu rãspunsul: „Stranger than fiction”. Dupã aceea ne-am îmbãtat si am mers dimineatã în gangul în care mergem tot timpul dupã ce se închidea Fire-ul, si l-am pus pe „Blankie” pe iarbã si am stat amandoua si am povestit pânã dimineatã, când am aflat cã ãla era de fapt gangul patriarhiei, când ne-a prins popa cu vodca pe teren sfânt, povestind despre oameni necunoscuti si muzicã de care n-a auzit nimeni.

Si pentru cã ne era rusine am mers în Matei si am râs aiurea de cum o sã mã cãsãtoresc eu cu un tip pe care-l cheamã Pop si o sã-i pun numele la copil „KORN, like the band”. Si în betia mea ziceam cã o sã fiu fericitã si dacã o sã mã cãsãtoresc cu Micro Benjamin, pentru cã asa copilul meu o sa aibã numele si initiala tatãlui „Micro B.”. Si l-am inventat pe Sgrânas, zeul nostru care suna ca un zeu grecesc al grânelor, nume din 7 litere, la care fiecare am adãugat pe rând câte una si am râs fericite de rezultatul final. Apoi am luat-o eu pe ulei distrându-mã cu cuvinte gen „Zã vor” sau „Zã push-alã”(care am hotãrât cã e echivalentul pogo-ului).

În dimineata aia, pe drum spre tine, mi-ai zis cã vorbeam tare si incoerent pe troleu si se uitau pensionarii la mine, si ai fost atât de drãgutã încât tot ce ai fãcut a fost sã pleci privirea în pãmânt si sã-mi zici timid „Andrea, vorbeste mai încet”(chestie care stiai oricum cã n-o sã aibã efect)… Si la tine era îngrozitor de cald în dimineata aia si mã înveleam cu sacul de dormit verde cu maro pe care-l ai tot timpul pe pat… Si pe drum spre casã, pe autobus, mã strãduiam sã mã uit în jos când i-am rãspuns la tiganca de lângã mine la întrebarea „cât e ceasul?”, ca sã nu o sufoc cu alcolemia mea… si-mi era fricã sã nu creadã cã nu mã uit la ea pentru cã fac discriminare…

Si cred cã n-o sã uit niciodatã cum am stat de la ora 1 pânã la aproape ora 4 ca sã scriu blogul ãsta de care sã nu uit niciodatã:)

Si dacã o sã uit, „I will just love you in vain”:D

Comments (18) »

Little Miss Sunshine

8ce2

E iarnã. Totul e gri. Oamenii se adapteazã si-si scot de la naftalinã fetzele sobre si încruntate. Dau telef0ane peste telefoane si nu reusesc sã conving pe nimeni sã iasã din bârlog si sã vinã cu mine la o nenorocitã de cafea. Dupã nenumãrate încercãri reusesc sã conving pe cineva sã mã primeascã la o cafea în bârlogul proprietate personalã.

Ies afarã. Plouã. E rece. Umbrela albastrã tremurã în timp ce eu mã plimb pe fondul cenusiu. Probabil, dacã se uitã cineva la mine, arãt ca un punct rosu, din cauza pãrului (pentru cã paltonul meu negru se integreazã în absolutul trist). Ce amuzant trebuie sã fie sã vezi un punct rosu plutitor, cu o bucatã de pânzã albastrã amorfã prinsã într-un bãtz deasupra capului, ca un soi de metodã de protectie primitivã.

„Nu conteazã cum e afarã, atâta timp cât la mine e soare”, gândi punctul rosu plutitor, care dintr-o datã se transformã într-un zâmbet. Ploaia de afarã se porni si mai tare, dar foarte ciudat, deasupra zâmbetului plutitor era o ploaie caldã de varã. Picurii cãdeau încet pe umbrelã si alcãtuiau ritmul de la Seven Nation Army… I’m gonna fight ‘em off, A seven nation army couldn’t hold me back

Toti cei care erau în momentul acela pe stradã, martori ai transformãrii petrecute subit si inexplicabil se uitau la zâmbet si gura li se rotunjea în semn de empatie. Ploaia caldã de varã se extindea. Dintr-o datã s-a oprit si câteva raze de soare au iesit din mormanul de nori, ca un soi de rãspuns la efortul comun al celor de pe stradã. De peste tot din jur rãsuna acum Island in the sun, si tot traseul mecanic avut pânã atunci de fiintzele gri s-a transformat într-un haos controlat manifestat prin o grãmadã de lume ce dansa sãrind peste bãltzi… And it makes me feel so fine I can’t control my brain

Dintr-o datã un punct negru se opreste în fata punctului rosu (care-i zâmbise involuntar) si îi spune:
-Bunã, ce faci? Îmi place de tine… N-ai vrea sã iesim la o cafea?

De dupã coltz apare brusc Jim care fredoneazã încet: Can’t you see the wonder at your feet… your life’s complete… Tell all the people that you see: follow me!

Comments (12) »

The shiny new toy

8358

Am gãsit din gresealã prin folderele mele multe shi îngrãmãdite un text scris de mine în clasa a 12-a, în putinele mele momente când reuseam sã scap de stres-ul BAC-ului. Mi-a plãcut asa de tare, si se potrivea asa de bine cu varza de la mine din cap acu, cã nu m-am putut abtzine:

Eşti jucãria aia nouã şi coloratã pe care din întâmplare am gãsit-o. Probabil cã s-au mai jucat şi alţi copii cu tine, dar cu toate astea eu te gãsesc interesantã. Eşti jucãria aia nouã şi coloratã pe care încã nu am demontat-o, care încã nu ştiu cum funcţioneazã şi care încã îmi pare un mister. Nu ştiu toate mecanismele care te fac sã funcţionezi şi nu cunosc lucrurile care te fac sã pari atât de realã. Eşti pãpuşa pe care încã nu am tuns-o şi cãreia încã nu i-am fãcut hãinuţe din cârpe şi cãsuţã din pachete goale de ţigãri. Eşti maşinuţa teleghidatã cãreia încã nu i-am stricat telecomanda. Eşti ursuleţul de pluş pe care încã nu l-am murdãrit cu te miri ce. Nu ştiu nimic despre tine şi cu toate astea mã joc cu tine pentru cã îmi placi, pentru cã sunt copil şi pentru cã tot ce e nou mã atrage. Probabil în timp o sã încep sã te demontez bucãţicã cu bucãţicã, sã aflu ce te face sã faci ceea ce faci pentru mine. O sã îţi construiesc o casã din pachete goale de ţigãri, o sã te tund şi o sã-ţi fac hãinuţe. O sã mã joc cu tine pânã ţi se terminã bateriile de la telecomandã, dupã care o voi demonta şi pe aceasta, crezând cã e stricatã. O sã beau cafea cu tine în braţe pânã vei fi plin de pete dulci, cafenii pe jumãtate din corpul tãu de pluş… O sã te stric dupã care te voi arunca alãturi de celelalte jucãrii stricate de-a lungul anilor şi nu mã voi mai juca cu tine niciodatã.

[Completare acum, dupã 2 ani:] Cu toate astea, vei rãmâne jucãria mea preferatã…

P.S. Yeah, don’t mess with me:))

Comments (6) »

Happiness in a heart-shaped box

ec6a

„I’ve been locked inside your heart-shaped box for weeks”… versul ãsta de la Nirvana mi-a amintit cât de mult îmi doream eu, când eram micã, sã îngrop o cutie cu ceva nimicuri în pãmânt undeva, si sã merg dupã ani de zile sã o dezgrop.

Ideea asta a provenit din faptul cã eu credeam despre mine cã atunci când „o sã fiu mare”, o sã fiu one fucked up person… Genul de om care nu stie care viciu sã-l aleagã ca fiind „preferatul lui”: alcoolul sau drogurile. Si mã gândeam cã, probabil, o sã am momente când o sã fiu foarte aproape de „the edge”(sinucidere, depresii, etc), si o sã am nevoie de suport moral dar nu o sã fie nimeni care sã mã sustinã… De asta, vroiam sã îngrop o cutie cu tot felul de happy stuff, pe care sã o dezgrop într-un moment de-ãsta si sã mã facã fericitã instant.

Da, stiu, I am a sick twisted person… Oricum, acum sunt mare si sunt fericitã cu tot ce am; în afarã de fumat nu am alte vicii de-astea pãcãtoase rãu, nu am mai avut o depresie de pe clasa a 7-a si am suport moral din partea tuturor de nu-l pot duce (îmi place totusi sã-mi amintesc cât de optimistã puteam fi în copilãrie).

Anyway, încã am momente în care mã gândesc cu jind la cutia aia umplutã cu fericire si mã gândesc într-una ce as fi pus în ea. Ba ieri, mergând cu Irina pe stradã, chiar am început sã fac o listã cu ce mi-ar fi plãcut sã gãsesc în ea, chestii care m-ar face sã zâmbesc…

Asadar, iatã lista:

  • mentosane – erau cele mai ieftine bomboane… mi se pãreau dezgustãtoare ca gust, dar se topeau asa subit încât nu mã opream pânã nu terminam pachetul
  • vatã de zahãr îmi plãcea sã iau toatã vata de pe bãtz si s-o fac bulgãre, dupã care s-o bag în gurã(bineînteles cã nu încãpea niciodatã si tot timpul trebuia s-o scot afarã din gurã, ca sã nu mã înec)
  • eugenie – nu mi-au plãcut niciodatã eugeniile, tot timpul desfãceam cei doi biscuiti, lingeam crema(sau urmele de cremã) si aruncam biscuitii; cu toate astea, neavând prea multe optiuni, îmi cumpãram eugenii la greu
  • zahãr candel – nu stiu câti dintre voi vã mai amintiti de el, eu am mâncat o singurã datã, când m-a dus tata la Hansel si Gretel, la teatrul de pãpusi… aveam vreo 4 ani si si acum îmi amintesc gustul dacã mã gândesc la ziua aceea
  • gris în lapte – asta mâncam de fiecare datã când stãteam la bunica mea peste noapte… si inventase o varietate de forme: cu scortisoarã, cu cacao si zahãr, cu dulceatã, cu sirop, etc
  • gume Turbo si Minty – astea cred cã ne-au marcat copilãria tuturor: guma Turbo avea un gust execrabil, dar era ieftinã si avea surprize(tin minte cã îmi luam câte 10 deodatã, si fãceam concurs cu ceilalti copii care poate bãga mai multe în gurã), iar guma Minty era verde si moale si enormã fatã de restul gumelor, plus cã era usor de mestecat si fãcea baloane drãgute
  • pufarin – adoram pufarinul pentru cã de fiecare datã când luam câte un pumn de pufarin si-l bãgam în gurã, în grãmada aia erau 2-3 pufarini acrishori, care dãdeau gustul la toti… toatã copilãria mea am încercat sã-i identific pe cei acrishori din grãmadã si nu am reusit niciodatã (aveam impresia cã ãia-s liderii, cã doar ei dãdeau tot gustul)
  • pufuleti – bineinteles cã nu puteau lipsi nici ei din listã… când eram micã, obisnuiam sã cumpãr cu copiii din fata blocului 4-5 pungi, dupã care le desfãceam, scoteam unul câte unul pufuletzii, cãlcam pe ei (pe asfaltul din fata blocului, cã doar n-om murdãri în casã), si apoi îi mâncam „pisatzi”(aveam noi impresia cã e mai cool asa)
  • socatã – desi s-au fãcut atâtea feluri de sucuri cu soc si lãmâie (de la sucurile ieftine din Profi la Fanta Shokata), nici unul nu a reusit sã egaleze socata originalã
  • Kucu-Rucu(sau cum s-o scrie)- prima napolitanã cât de cât bunã apãrutã la noi… se si crease o isterie cu tot felul de cataloage si surprize la vremea aceea
  • bile de sticlã & bile de cauciuc – trecând la lucrurile concrete, care nu s-ar strica în timp, am ajuns si la obsesia copiilor pentru bile… Erau 2 tipuri de bile care mi-au fascinat copilãria(si cred cã orice copil a avut mãcar odatã mãcar unul din cele 2 tipuri): cele de sticlã, cu care nu mã jucam, ci le protejam ca pe ceva comoarã(aveau înãuntru tot felul de culori si fãceam schimburi gen „îti dau una verde dacã mi-o dai pe aia galbenã”) si cele de cauciuc, cele pe care le aruncai spre pãmânt si sãreau mai sus decât nivelul de la care au fost aruncate, cu care se dãdeau mari toti copiii pe vremea mea (de astea mi-am amintit pt cã am vãzut de vânzare în Kaufland, si am vrut sã-mi cumpãr, si mama mi-a zis cã sunt nebunã)…
  • diafilme – nu am mai vãzut nicãieri sã se vândã diafilme… mai ales, probabil, având în vedere cã acum existã filme la TV/pe calc si cã românii nu mai sunt self-entertaining… cu toate astea, nu cred cã pot uita vreodatã cât de fascinatã eram eu de diafilme… stiu cã îmi proiectau ai mei cu orele, si la sfârsit mã durea grumazul de la atâta uitat în sus
  • discuri cu povesti – de fapt discuri în general, cã acum se mai scot doar de fitze, cã oricum nu le cumpãrã nimeni (doar D.J.-ii, poate). Aveam o grãmadã de discuri cu povesti, pe care le învãtasem pe de rost, si când mã plictiseam si nu eram acasã, începeam sã mi le spun în gând
  • desene cu Woody, Chip si Dale si Pif et Hercule – nu stiu dacã acum as mai avea rãbdare sã mã mai uit la ele cu aceeasi pasiune ca atunci, dar oricum, mi-ar plãcea sã le revãd, în special Pif et Hercule(desenul ãla cu un câine si o mâtzã-care avea tot timpul bandaj pe fatzã)
  • jocuri pe televizor – cred cã noi am fost singura generatie care s-a jucat si se va juca vreodatã jocuri pe televizor… Mã refer la jocurile naspa, cu graficã tâmpitã, nu la playstation si console and stuff. Cine nu stie Tetris sau n-a jucat Mario pe televizor(ãla la care te jucai cu orele si nu reuseai sã-l termini niciodatã, pentru cã de fiecare datã dupã ce învingeai balaurul, tzi se spunea:”The princess is in another castle”)? Acu existã jocuri pe calculator… no one bothers anymore…but it was fun though
  • pãpusi din shtiuletzi de porumb sau din ciucuri – porumbul obisnuiam sã-l îmbrac în haine si sã-i piaptãn pãrul(puful ãla din vârful shtiuletelui), iar din ciucuri fãceam pãpusi de toate culorile si le desenam gurã si nas cu stiloul(desi nu se prea vedea… important era cã stiam eu cã trebuie sã fie ceva acolo).. acum existã Barbie si Ken si nu mai are nimeni rãbdare cu ciucuri si shtiuletzi… Am încercat sã o învãt pe vara-mea, si mi-a zis cã e urâtã pãpusa mea, arãtându-mi, pentru comparatie, noua ei pãpusã, cu pãr, ochi, buze, etc

O cutie de-asta cred cã as purta-o tot timpul dupã mine, ai as arãta-o tuturor oamenilor tristi/stresati/nervosi pe care i-as întalni.

Cred cã cutia mea ar fi putut schimba lumea.

Comments (12) »

Complete idiot’s guide to happiness – part II

c278

First of all, La Multzi ani for all the men out there!:))

So… de ziua voastrã, continui cu partea a doua a ,,Complete idiot’s guide to happiness”… de data asta tratând problemele bãrbatilor.

În concluzie, iatã cei 11 pasi simpli ce trebuie urmati de un bãrbat ca sã fie fericit:

1) Nu râgâi de fatzã cu tipa care îti place, chiar dacã toatã lumea zice cã dacã te porti natural fetele vor fi moarte dupã tine. În plus, nu povesti cât de bine ai râs când i-ai râgâit unei tipe în gurã în timp ce vã sãrutati! (yep, that really happened)

2) Retine cã ,,beshinile” nu sunt ,,cool”. De asemenea, ,, pula mea” nu e verb/substantiv/adjectiv sau orice alta parte de vorbire in locul cãreia e folositã.

3) În cazul în care nu se respectã punctul 2, retzine mãcar cã, desi femeile sunt niste fiinte complexe, NU înseamnã NU, contrar asteptãrilor. Nu te apuca sã tragi de tipe si sã le spui cã sunt iubirea vietii tale.

4) Dacã nu stii face complimente, mai bine nu le face. Într-adevãr, femeilor le place sã fie ridicate în slãvi, dar mai bine vorbesti despre fotbal si McLaren decât sã zici chestii de genul: ,,Semeni cu o tipã foarte drãgutzã din Bistritza. Moamã ce curvã era aia!!” sau ,,Semeni cu bunicã-mea… O chema Jeni”(asta e cu dedicatzie pentru Andre:))).

5) Sunt drãgutze replicile de agãtzat originale, sau alea zise foarte timid, pe care nu shtii exact cum sã le iei. Cu toate astea, nu folosi niciodatã fraze de genul:,,Sunt curios cum mozolesti”; ,,Hai sã ne lingem”; ,,Auzi… da’ tu de ce nu portzi sutien?” sau ,,Nu te supãra, tu te futzi?”

6) Nu te cupla cu tipe care au prieten(în special nu te cupla cu tipe care au prieten care merge zilnic la salã). În plus, încearcã sã nu-tzi gãsesti nici tipe care au fosti prieteni malaci, care încã mai tzin la ele.

7) Dacã tocmai te-ai certat cu prietena, iesi la o bere cu bãietzii… hai 2. Nu te îmbãta ca porcu’ si începe sã dai telefoane la foste prietene. Si nu prinde de fund toate tipele din bar. În cel mai bun caz o sã ai o durere de cap a doua zi. În cel mai rãu caz o sã ai o durere de cap a doua zi, si nu o sã stii unde te doare, pentru cã o sã ai tot capul în ghips.

8) Dacã te plângi de faptul cã tu nu îtzi gãsesti nicãieri gajicã, ar trebui sã te gândesti la cât de des interactionezi cu fete.

9) Dupã respectarea punctului 8, gândeste-te ce fel de discutii ai cu ele (în cazul în care interactzionezi cu ele).
Apropo, newsflash: fotbal, circuite, telefoane mobile, K1, tortura de mâtze, Windows/Linux, World of Warcraft/Counter Strike/Need for Speed/Heroes, etc nu sunt discutii pe care sã le porti cu o tipã pe care vrei sã o agãtzi.
Hint: vorbitzi despre orash, parcuri, muzicã, oameni, etc. O sã pari o persoanã mondenã si nu un obsedat care n-are timp de viata realã pentru cã are deja una virtualã.

10)Orice s-ar întâmpla, nu-i povesti unei fete despre deceptziile tale în dragoste. De obicei fetele ,,stiu când esti disperat”, si în momentele alea chiar pari disperat. În plus, nu povesti niciodatã chestii de genul:,,Mi-am bãtut toate fostele prietene”; ,,Am fost dependent de heroinã, dar m-am lãsat”(yeah, that happened) sau ,,Fosta mea prietenã si-a luat ordin de restrictie dupã ce ne-am despãrtit.”(yeah, that also happened). Bãrbatzilor le place sã parã ,,masculii alpha”, le place sã parã ceva animale neîntzelese…. dar totusi, sã nu treci niciodatã de la ,,animal” la ,,bestie”

11) Dacã te îmbetzi, nu începe sã te dai cu capul de peretzi de supãrare, nu începe sã-ti dai pumni (sau mai rãu, sã da pumni altora, chiar dacã pari atotputernic în momentul ãla). În 90% din aceste cazuri, a doua zi te trezesti PANDA(inside joke), adicã cu un ochi normal si cu unul negru spre vinetziu.

Hope that helped. Urmate îndeaproape, aceste sfaturi vã pot scuti deseori de neplãceri gen coaste rupte, cucuie, si câte si mai câte:)

P.S. De Ziua Bãrbatului: ,,Care e diferentza dintre un porc si un bãrbat? Porcul când se îmbatã nu devine bãrbat.”:D

Comments (17) »