Posts tagged drum

Sea-weed?

ordzonikidze_6

Weekendul trecut am fost în Vamã. Si dacã anul trecut am fost de pãrere cã era gata Vama… s-a dovedit cã mã înselasem… De fapt anul ãsta e gata Vama, moartã si îngropatã… Anul trecut era doar pe moarte.

Cu aceastã minunantã ocazie, însã, am aflat toate cele strict necesare românului la mare, fãrã de care nu existã nici o statiune decentã:

1) Alee pentru pietoni… cã doar vã dati seama cã nimeni nu e prost sã meargã la mare si sã vrea sã calce prin nisip… Cã doar nu de-aia mergi la mare ca sã stai la plajã pe nisip si sã te bucuri de mare asa cum a dat-o cine-a dat-o, ci mai degrabã mergi la mare cu pantofi Gucci si costum Armani, curate amândouã ca lacrima,  sã te plimbi pe pietonalã si sã agãti pipitze

2) Alee pentru biciclisti… doar banii populatiei trebuie cheltuiti pe ceva ce sã parã util dar de fapt nu e… Oricum, las’ cã se bucurã toti trei punkerii care au mers la mare cu bicicleta în mai ca sã se întoarcã acasã în septembrie… si pe lângã ei, se va bucura si restul puhoiului de lume care merge cu bicicleta la mare

3) Magazine cu mâncare chiar la marginea plajei… cã doar românul dacã a mers în concediu, nu vrea el sã se deplaseze prea mult (decât în cazul în care s-a dus cu bicicleta la mare, caz în care are 300 de metri de asfalt special fãcut ca sã se dea în sus si în jos cu bicicleta pe el orice persoanã care vrea sã facã muuuuuuuuultã miscare). Prin urmare, pentru românii care s-au dus la mare doar ca sã stea pe plajã cu burta la soare, mâncând seminte si scuipând cojile în nisip: ,,cã sh-ashea e biodegradabile… si eu sunt ecolog, eu stiu d’astea”, se fac în fiecare statiune locuri ce vând mâncare chiar lângã ,,plaje”, sã nu care cumva sã fie nevoie sã se deplaseze prea mult sãracul om ca sã se îmbuibe de shaorme, hamburgeri, cartofi prãjiti si alte mâncãruri de-astea pescãresti

4) Persoane tuciurii strigând: ,,Ba-na-ne, co-vrigi, go-goshi, po-rumb” pe ,,plaje”… Asta e pentru ãia lenesi de tot, care n-au chef sã se ridice si sã meargã nici pânã la capãtul plajei pentru a-si lua de mâncare… Problema aici e cã de obicei plãtesti si transportul pânã la locul de consum… adicã un adaos ,,comercial” destul de mãricel… Oricum, uneori, pentru respectivul adaos ai norocul de a fi încântat de câte o poezie duioasã, gratuitã, din partea vânzãtorului, gen: ,,Porumbelu’ fierbintelu’/ Întãreste cocoshelu’ ” si atunci chiar cã nu te mai poti plânge… dai un ban în plus da’ meritã…

5) Sãritoare… Probabil vã întrebati ce-s alea… Ei bine, sunt chestiile alea de formã pãtrãtoasã de pe plajã, pentru care plãtesti si ei, în schimb, te lasã sã intri 10 minute sã sari în ele… Mare inventie si treaba asta… sau cel putin asa cred, nu stiu, dar vãd cã nu lipseste din nici o statiune… Mã gândesc cã o fi si treaba aia utilã la ceva… poate dacã sari îndeajuns de sus vezi malul turcesc al Mãrii Negre… sau nu stiu… chiar trebuie sã încerc, sã vãd, poate-poate…

6) Banane… De astea iarãsi, clar e nevoie în orice statiune, cã fãrã ele nu se simte românul bine (în Vamã, deocamdatã nu existã decât caiac… da’ mai stãm vreo 2-3 ani… Ah, si de pe plajã vã puteti închiria ,,Labe” cu 5 lei… Vine omul, vã dã niste labe, plãtiti 5 lei si plecati fericiti… Nu uitati sã returnati seara labele la om)… Hmmm, ok, revenind la subiect… pentru cei care nu stiu ce-i aia bananã, e o chestie gonflabilã ce aratã a bananã dar e mare cât o barcã, pe care încalecã vreo câtiva ,,curajosi” si care mai apoi e trasã în larg de o barcã cu motor si sucitã în toate directiile pânã cei care stau pe bananã cad în apã… Moment care se pare cã reprezintã un fel de orgasm al întregii cãlãtorii, pentru cã în acest moment toatã lumea urlã(si pânã la acest moment urlau, dar mai încet), dupã care oamenii sunt recuperati din apã si adusi la mal fãrã alte incidente sau urlete

7) Hoteluri pe plajã… cã doar deh… n-o sã te chinui sã dai bani ca sã stai în gazdã la bãtrânii de prin sat (asta bineînteles, presupunând ca a sta la cort e un adevãrat sacrilegiu, iar ãi mai nebuni care dorm pe ,,plaje” ar trebui internati undeva, prostii dracu’, cã dorm lângã marea în care te-ai pishat tu azi-noapte, când erai prea beat sã cauti o baie)… Deci încã o datã, dacã te respecti, stai la un hotel pe plajã, dacã se poate, si cu piscinã… cã doar n-ai mers la mare sã te umpli de sare din apa aia scârboasã în care se spalã toti turcii…

8) Magazine cu iarbã legalã (uhm… scuze, magazine ,,cu produse destinate colectionarilor de plante etnobotanice rare, produse ce nu sunt destinate consumului uman” si pe care scrie mare: ,,SMOKE! SMOKE! SMOKE!”)… Asa, vreo 5 magazine de-astea în fiecare statiune, ca sã am de unde alege dacã vreau sã-mi fure cineva bagajele si banii în noaptea aia… Si bineînteles, la preturi imbatabile gen 1 300 000 RON plicul cu salvie, cã deh, dacã esti colectionar înrãit, dai oricât doar sã-ti vezi colectia completã…

Mai astept sã aparã în Vamã discotecile cu ATV-uri ce se plimbã pe plajã în timp ce niste fete danseazã semidezbrãcate în ele, chemându-te lasciv în ,,superdiscoteca” sau ,,megadiscoteca”… depinde cum li se numeste concurenta… Ah, si bãrbatii cu megafoane ce se plimbã pe plajã anuntând zgomotos cã vând bilete la nush ce spectacol la care cântã si vreo 2 manelisti cunoscuti…

Comments (28) »

It’s time to leave this town, it’s time to steal away

5602

Dupã cum ziceam în blogul dinainte, vreau sã cãlãtoresc în jurul lumii. Pe lângã traditionalele ,,vreau sã vãd Turnul Eiffel si Big Ben-ul”, eu mai am notate câteva repere de-astea mici si obscure pe care vreau sã le vizitez prin lume.

Pentru nu pot pune tare multe poze/filme, o sã pun în schimb multe linkuri la care vã puteti uita dacã vi se pare vreo locatie mai interesantã. Prin urmare vreau sã vizitez (dupã ce câstig la loto, bineînteles) urmãtoarele:

  • Orasul Fucking din Austria si sã-mi fac poze cu cea mai furatã plãcutzã de intrare în vreun oras (aveti link AICI)
  • Zglobiii indigeni Maasai din Tanzania si sã dansez cu ei muult de tot. Ei au un dans ritual foarte drãgut pentru care se pregãtesc de mici. Dansul constã în ,,sãrituri ca mingea” si îl gãsiti AICI
  • Lac Rose din Senegal, care m-a uluit de cum l-am vãzut, pentru cã apa lui de de culoare… roz! Mai mult, fiind aproape la fel de sãrat ca si Marea Moartã, îmi fac sperante cã voi putea pânã si înota în el fãrã sã fac bâlbâdâc, ca de obicei. Pozã gãsiti AICI si dacã vã place mai aveti poze AICI
  • Templul Karni Mata din India, sau ,,Templul sobolanilor sacri”, un templu enorm în care locuiesc mii de sobolani pe care lumea îi venereazã, le dã de mâncare si îi îngrijeste (gãsiti un exemplu AICI). Mi-ar plãcea sã vãd templul ãsta în primul rând pentru cã stiu cã nu vezi în fiecare zi asa ceva, în al doilea rând ca sã-mi testez autocontrolul (sunt asa de multi sobolani încât în unele zone nu poti pãshi, pentru cã îi calci, si trebuie, prin urmare sã-ti târãsti picioarele în timp ce sobolanii mishunã joviali pe picioarele tale). Oricum, sper sã nu calc vreunul pentru cã se pare cã dacã omori vreun sobolan trebuie sã-l înlocuiesti cu un altul fãcut din aur masiv.
  • Templul Wat Arun din Bagkok, Tailanda, numit si ,,Templul Rãsãritului”. As vrea sã-l vãd pentru cã-mi aminteste tare mult de casa bunicii (si cred cã cel mai probabil as plânge de fericire când as ajunge într-un loc atât de îndepãrtat si mi-as aminti atât de multe de casã), fiind decorat cu oale de lut si având niste scãri de-ti vine rãu si la urcare si la coborâre. Vedeti la ce mã refer AICI
  • Toate statuile ciudate din lume (chiar am un fisier întreg acasã cu statui de vizitat, dar încã nu le-am aflat chiar tuturor locatia). Gãsiti câteva (si la astea chiar vã rog sã vã uitati când aveti timp): AICI (asta e preferata mea), AICI si AICI(ultima statuie de pe pagina asta e absolut bestialã)
  • Swakopmund City din Namibia si sã gãsesc locul unde se face sandboarding (pozã AICI si poze AICI). Nu cã as sti sã fac snowboarding sau ceva, dar mã gândesc cã as fi mult mai dispusã sã încerc ceva de genul undeva unde e cald si nisip fin si moale decât pe frig si gheatã.
  • Harry’s Cafe de Wheels, un bar ambulant celebru în Sydney(Australia). Acolo vreau sã mãnânc o plãcintã, orice fel de plãcintã, ca simplu tribut la faptul cã desi barul ãsta a fost mutat de n ori de autoritãtile locale pe diferite motive, patronul nu si-a bãgat picioarele si nu s-a angajat la o corporatie multinationalã unde sã nu mai aibã astfel de probleme. Un filmulet gãsiti AICI
  • Neaparat neaparat vreau sã merg în Noua Zeelandã sã mã dau cu Zorb Ball(încã nu m-am interesat mai exact unde trebuie sã merg, dar VREAU). Asta e cicã ceva sport extrem la ei: te bagã într-o minge mare gonflabilã si-ti dau drumul pe un deal în jos. Mie cred cã nu mi-ar provoca deloc adrenalina specificã sporturilor extreme, eu cred cã mai degrabã as chicoti tot drumul si dupã aia din minge m-as opinti ca un hamster sã urc iar dealul, sã mã dau din nou. Video aveti AICI

Si cam atât deocamdatã cã e 7 dimineata si mi-e somn, dar dacã vã place blogul ãsta promit sã revin cu o partea a 2-a la el, cã mai sunt multe locuri si lucruri pe care nu le-am pomenit.

Later edit: Woohoo! Acum am vãzut cã am FIX 100 de bloguri:D Si ma bucur cã ãsta e al 100-lea:D

Comments (26) »

Little Miss Sunshine

8ce2

E iarnã. Totul e gri. Oamenii se adapteazã si-si scot de la naftalinã fetzele sobre si încruntate. Dau telef0ane peste telefoane si nu reusesc sã conving pe nimeni sã iasã din bârlog si sã vinã cu mine la o nenorocitã de cafea. Dupã nenumãrate încercãri reusesc sã conving pe cineva sã mã primeascã la o cafea în bârlogul proprietate personalã.

Ies afarã. Plouã. E rece. Umbrela albastrã tremurã în timp ce eu mã plimb pe fondul cenusiu. Probabil, dacã se uitã cineva la mine, arãt ca un punct rosu, din cauza pãrului (pentru cã paltonul meu negru se integreazã în absolutul trist). Ce amuzant trebuie sã fie sã vezi un punct rosu plutitor, cu o bucatã de pânzã albastrã amorfã prinsã într-un bãtz deasupra capului, ca un soi de metodã de protectie primitivã.

„Nu conteazã cum e afarã, atâta timp cât la mine e soare”, gândi punctul rosu plutitor, care dintr-o datã se transformã într-un zâmbet. Ploaia de afarã se porni si mai tare, dar foarte ciudat, deasupra zâmbetului plutitor era o ploaie caldã de varã. Picurii cãdeau încet pe umbrelã si alcãtuiau ritmul de la Seven Nation Army… I’m gonna fight ‘em off, A seven nation army couldn’t hold me back

Toti cei care erau în momentul acela pe stradã, martori ai transformãrii petrecute subit si inexplicabil se uitau la zâmbet si gura li se rotunjea în semn de empatie. Ploaia caldã de varã se extindea. Dintr-o datã s-a oprit si câteva raze de soare au iesit din mormanul de nori, ca un soi de rãspuns la efortul comun al celor de pe stradã. De peste tot din jur rãsuna acum Island in the sun, si tot traseul mecanic avut pânã atunci de fiintzele gri s-a transformat într-un haos controlat manifestat prin o grãmadã de lume ce dansa sãrind peste bãltzi… And it makes me feel so fine I can’t control my brain

Dintr-o datã un punct negru se opreste în fata punctului rosu (care-i zâmbise involuntar) si îi spune:
-Bunã, ce faci? Îmi place de tine… N-ai vrea sã iesim la o cafea?

De dupã coltz apare brusc Jim care fredoneazã încet: Can’t you see the wonder at your feet… your life’s complete… Tell all the people that you see: follow me!

Comments (12) »

Take a walk on the wild side

4bac

De mâine sunt cam în vacantã, si blogul vine cu mine:). Mâine vin verii mei din Ungaria si îmi fac vacanta alãturi de ei, în Cluj, dupã care:

1) 14. 07 – 18.07 în tabãrã la Pârâul Rece, la 7 km de Predeal

2) 18.07 – 21.07 la Festivalul International de Jazz de la Gãrâna

3) 23.07 – 25.07 la Festivalul Peninsula de la Târgu Mures

4) 25.07 – 28.07 la Festivalul Medieval de la Sighisoara

5) 28.07 – 11.08 (aproximativ) ROADTRIP prin tara (în spiritul traditiei de pânã acum): Munte-Vama Veche-Deltã-Munte-Acasã. Nu stiu când voi fi unde, dar meritã sã încercati:)

Dupã aceea, nu stiu… Probabil o sã merg prin Piatra Craiului, la Bãisoara si probabil la Rosia Montanã… Depinde câti bani îmi mai rãmân din toate astea…

Oricum, the main ideea era cã dacã sunteti prin datele de mai sus pe unde sunt eu, vã rog anuntati-mã pe privat sã iesim la o bere . Dacã nu rãspund la mesaj, puteti sã cereti numãrul meu Zânei Carabinã (ea e persoana de contact în cazul în care pãtesc ceva:) ).

Comments (12) »

Taxi driver

62a4

Mã mândream pânã nu demult cu faptul cã nu am întâlnit soferi de taxi ciudati. Contrar obiceiului meu de a da peste oameni mai mult sau mai putin dushi cu pluta, la taxi nu am pãtit-o niciodatã… Prietenele mele erau invitate la ceai la 5.30 dimineata de taximetristi grasi si cu mustatã, în timp ce eu ajungeam acasã fãrã evenimente… pânã astã-searã…

Astã searã era ultima searã de „shomerealã” a unei prietene, Rada, asa cã am iesit la un birting (am mai explicat termenul… e un soi de clubbing prin birturi) sã sãrbãtorim momentul. La 22.45 m-am pornit spre casã dupã ce cei de la masã au tras de mine sã mai rãmân (mã pornisem strategic la 22.30, prevãzând momentul).

Eram îmbrãcatã ceva mai fancy, în sensul în care nu avea ditamai fâshul pe mine, ci îmi luasem un pulover lung, de primãvarã, pentru a sãrbãtori lipsa zãpezii. Oricum, nu eram nicidecum indecent îmbrãcatã, aveam doar un sarafan scurt, fãrã decolteu, luat peste blugi.

M-am urcat în singurul taxi din statie. Cum m-am asezat, tipul (ceva tinerel smecher) a blocat usile. Nu am obiceiul sã stau de vorbã cu taximetristii, dar m-am gândit sã-i spun omului cã dupã prima curbã la dreapta este un pilon uitat în mijlocul drumului de cei ce lucreazã. Stând la stop, s-a întors spre mine cu tot corpul si a început sã mã întrebe pe unde sã o ia… uitându-se undeva spre o zonã mai jos de gât.

eu: – Mergeti pe unde credeti cã ajungeti mai repede, cã trebuie sã fiu acasã la 23.
el: – Dar cum de, domnisoarã?
eu: – Pãi, mama e paranoicã… E contabilã si mã santajeazã sentimental. În timpul sãptãmânii nu am voie sã ajung târziu acasã, cã altfel ea nu mai poate dormi. Si dacã nu mai poate dormi e obositã si greseste la lucru si va trebui sã plãteascã miliarde si miliarde din bugetul familiei din cauza mea.
el: – Ar trebui sã faceti ceva ca sã redresati situatia cu mama dumneavostrã….. (pauzã luuungã)….. Da’, domnisoarã, aveti prieten? (si masina încetineste previzibil, mergând cu viteza unui melc supãrat pe viatã, pe strada goalã)
eu: – Da, am prieten (mint intuitiv, întelegând brusc privirea lui subtilã de la început… Doamne, câtã inspiratie într-un singur rãspuns!!!). Si am si o grãmadã de prieteni pe care mama îi cunoaste. Dar asa e ea, paranoicã, si cât timp încã trãiesc din banii ei respect alegerile pe care le face si o înteleg.(încercând sã schimb subiectul înapoi la mama)
el: – Da’ mama dumneavoastrã îl urãste pe prietenul dumneavoastrã, nu-i asa? Cã cunosc eu mamele astea…
eu: – Mda…
el: – Da’ trebuie sã ai atâta libertate încât sã te poti fute cu cine vrei. Spune-i cã tu vrei sã te futi cu cine alegi tu… (deja se trecuse de la „dumneavoastrã” la „tu” si la chestii carnale, masina încetinea din ce în ce mai tare, desi mergea pe drumul cel bun)
eu: – Nu am probleme în viata personalã din cauza mamei. Mama e paranoicã dar întelegãtoare. Exagereazã uneori dar recunoaste asta. (încercând sã trec din nou la subiectul mama).
el: – Da, asa erau si ai mei… Eu nu am prietenã si locuiesc singur într-un apartament, aici, prin apropiere… (se întoarce din nou cu tot corpul spre mine, vrând sã continue…)
eu: – Când locuiesti singur e altceva… Nu mai depinzi de ei… Dar cât timp încã locuiesti cu ei în casã nu ai atât de multe optiuni (m-am bãgat eu repede peste el, întelegând unde bate si vãzând cã masina mai avea putin si stãtea pe loc). Prima la dreapta si chiar în capãt, unde e parcarea, vã rog, cã presupun cã ati încetinit pentru cã nu stiti pe unde s-o luati…(dupã cum se poate observa, în situatii de genul, tehnica mea subtilã e „fã pe proasta”… functioneazã în 90% din cazuri)

În sfârsit accelereazã îndeajuns încât peisajele din afara geamului meu sã se miste lenes si repetã obsesiv „Tu trebuie sã te poti fute cu cine vrei„. Ajunsã la destinatie, scot 100 000 si i-i înmânez:

el: -Vai, îmi pare rãu, nu am 50 000 rest! Trebuie sã mergem pânã la un magazin sã-i schimbãm… (întors în spate cu aceeasi privire îndreptatã spre o zonã de sub gât si cu un zâmbet larg pe fatã)
eu: – Stati cã poate am eu! (cãutând frenetic în ghiozdan, reusesc sã dau de o bancnotã de 50 pânã la urmã)… Poftim! La revedere, noapte bunã!(usuratã)
el: – Te pupãcesc! (galant)

A mai rãmas în fata scãrii putin dupã ce am intrat în casã. Nu am aprins lumina. Dupã 5 minute pe ceas petrecute în fata blocului, a plecat.

Comments (23) »

Îmi vreau orasul înapoi!!!

49d4

Nu stiu câti clujeni stiu, dar s-a închis Croco… Da, Croco ãla unde stãtea juma de Cluj la cafea si pe terasa cãruia se perindau lenesi oameni de tot felul. Din nou, da, Croco ãla care era cafenea din 1960, si unde se adunau la taclale toti artistii boemi ce vroiau sã scape de griji. Uimitor, dar va deveni bancã… încã una din zecile de mii de bãnci din Cluj (asta dupã ce au fãcut zonã industrialã lângã Muzeul Satului si se surpã casele din muzeu din cauza excavãrilor).

Ceea ce e deosebit de data asta e cã a avut loc un protest (desi nu au fost multi, pentru cã nu s-a înteles prea bine motivul protestului). Lumea a protestat nu pentru cã acea cafenea urma sã devinã bancã (lucru ce nu putea fi schimbat, oricum), ci pentru cã farmecul orasului e luat încetul cu încetul de marile corporatii si bãnci, pentru cã în curând studentii nu vor mai avea unde sã bea o cafea sub 50 000 la pauza dintre cursuri, pentru cã nu va mai exista nici un loc unde sã te retragi din aglomeratia urbanã ce devine Clujul în maxim 5 ani.

Ok, poate nu cunosti Clujul… Poate nu te intereseazã… Si mi se pare si normal sã nu-ti pese de ceva ce e atât de îndepãrtat de tine… Cu toate astea, închide ochii si imagineazã-ti cã te trezesti în orasul tãu peste 10 ani…

Ceea ce te trezeste e grãmada de claxoane de sub geamul tãu. Te gândesti cã o fi vreo nuntã si hotãrãsti sã deschizi geamul, sã vezi zâmbetul atât de contagios de pe fatza mirilor. Când colo, geamul tãu nu se deschide, ci se izbeste puternic de plãcutza cu ,,Noua parcare suprateranã construitã cu ajutorul Primãriei Orasului” (plãcutzã pozitionatã pe partea gresitã a parkingului de cãtre muncitorii care bãuserã prea multã ,,Unirea” în ziua inaugurãrii). Grãmada de claxoane se aude pentru cã, as usual, parcarea nu e construitã bine, si masinile nu au destul loc sã întoarcã, astfel încât se izbesc una de cealaltã frecvent.

Închizi supãrat geamul la loc, iei mushcata de pe pervaz, pentru cã oricum nu mai are luminã si o pui tacticos la gemuletzul de la baie, doar-doar supravietzuieste. Sângele-ti fierbe, asa cã hotãrãsti cã e vremea sã te relaxezi. Îti iei lesa si câinele si trântesti usa în urma ta, în speranta cã sunetul va acoperi tziuitul masinilor.

Prima destinatie: parcul din cartier… Gândindu-te doar la o bancã la umbrã si la fosnetul copacilor parcã-ti mai revii. Ajuns acolo, însã, gãsesti doar un spatiu de 0,5 m² deasupra cãruia scrie: ,,Noile norme europene prevãd ca stãpânii animalelor de companie sã aibã fãrash, mãturã si pungã pentru excrementele fiintei aflate în custodie (U.E. prevede politically correctness-ul). Amenzi între 100 si 500 de euro”… Îl lasi pe Azorel sã-si facã linistit treaba în spatiul destinat lui, si, în timp ce el sapã o groapã, încercând sã scape de dovezi si pe tine de o grijã, observi cã în locul parcului stiut de tine acum rãsare falnic un ,,Teren de tenis: 10 euro/ora”.

Supãrat, pornesti spre centrul orasului. Pe drum, observi cã în loc de Opera Românã s-a fãcut Aqua Parc (50 euro/zi), pe locul statuii tale preferate, unde se adunau multi porumbei, s-a fãcut ,,Centru de închirieri/vânzãri ATV-uri. Pentru detalii sunati la 07234589654 – D-l Costicã”, în locul bibliotecii acum troneazã noul ,,Metropolis Mall: cele mai noi oferte de haine din Turcia, China si Taiwan; din India primim sãptãmâna viitoare”, iar Catedrala Ortodoxã a fost mutatã în cãminul de nefamilisti, deoarece nu aducea profit, biserica fiind închiriatã enoriasilor turci, cu 1000 de euro/lunã.

Îti e foarte greu sã te descurci prin oras, pentru cã ,,B-dul Decebal” se numeste acum ,,B-dul Nike”, ,,Str. Dostoievski” si-a schimbat numele în ,,Aleea Kenvelo”, si o grãmadã de strãzi al cãror nume nici nu ti-l mai amintesti se numesc acum: ,,Str. Nokia”; ,,Aleea D&G” (si nu, numele nu vine de la Dacii&Getzii); ,,B-dul Audi”; ,,Aleea Versace” si, ultima observatã, dar nu cea din urmã, ,,Str. Lee Cooper” (mare om tre sã fi fost ãsta, dacã are stradã cu numele lui!).

Într-un final reusesti sã ajungi în locul unde era barul tãu preferat… Da, locul ãla cu chelnerite mereu zâmbitoare, care te lãsau sã intri cu Azorel si cãrora le puteai rãmâne dator cu câte 5-10 000 când nu aveai destui bani la tine… Acum e ,,BT Cafe” în locul barului… Bineînteles, lângã nelipsita bancã… Stai pe gânduri dacã sã intri sau nu pânã în bancã pentru a lua un credit pentru nevoi personale, sã-ti poti permite si tu o cafea, dar îti amintesti de Parcul Central al orasului, si-ti îndrepti grãbit pasii în directia lui…

Vezi de departe pancarta cu „Zonã de agrement”, faci de 3 ori cruce si chiui o datã, pânã când ajungi în dreptul parcului si observi cã e înconjurat de garduri strãbãtute de 1000 de voltzi . În fata unei portite te asteaptã un paznic, care, de cum te vede cã vrei sã intri în parc, îti zice plictisit: ,,10 euro taxa de agrement… plus încã 5 pentru câine”.

Asta e momentul în care te trezesti la realitate… 2007, octombrie, toamnã si trist… Gândeste-te mai bine data viitoare înainte sã alegi sã nu-ti pese…

Comments (6) »

Bohemian like you

ea4a

Când aveam 3 ani am fugit de acasã pentru cã nu vroiam sã mãnânc supã… Am fost rebelã de micã!!! Yeah!!!… Asta doar ca sã stiti cu cine aveti de-a face…

Vara trecutã, dintr-o lunã jumate, am stat doar vreo 2 nopti la Cluj. În rest, am fost plecatã prin tarã. Am fost la Peninsula, 2 sãptãmâni cu masina prin tarã, Sovata si apoi Rosia Montanã. Cele 2 sãptãmâni prin tarã au fost, cred, cele mai revelatoare din viata mea.

Nu îti dai seama de cât de putine lucruri ai nevoie neaparatã decât când trebuie sã te descurci cu foarte putin.

Sandra, o prietenã, a fost anul trecut la mare cu Darius, prietenul ei, cu 2 milioane pe 2 sãptãmâni, si au ajuns la un moment dat sã mãnânce doar pâine cu apã. Ea îmi povestea cã cea mai fericitã zi din viata ei a fost când, dupã zile întregi de pâine cu apã, a venit o prietenã de-a ei si le-a fãcut o bere (la amândoi, împreunã).

It’s all about the small things in life… eram 8 oameni în 2 masini prãfuite… Am mâncat 4 zile pâine cu pateu, 4 zile pepene shi alte 4 zile pâine cu unsoare… Desi eu refuzam sã mãnânc pâine cu unsoare, zilele alea mi-am dat seama cã nu existã ceva mai bun decât „pita cu unsoare si cu ceapã”… Parcã mâncam fripturã.

De asemenea, nu ne-am spãlat vreo sãptãmânã, si dupã aceea am ajuns la o benzinãrie unde aveau apã caldã si am fãcut baie de juma de orã la chiuveta de acolo… Acela a fost unul dintre cele mai fericite momente din viata mea.

Aveam corturi, dar dupã drum lung nu mai aveam chef sã ni le întindem. În 2 sãpãmâni am pus cortul cam de 3 ori, în rest am dormit sub cerul liber, inclusiv în Vamã. La un moment dat au venit 2 rockeri sã ne cearã bani de o bere si s-au uitat la noi si au zis: „Lasã-i, mã… nu vezi cã ãstia îs mai amãrâti ca noi?!”.. Arãtam a junkies si era asa de misto senzatia…
Aveam impresia despre mine cã nu pot dormi decât într-un loc moale, cald, si unde e liniste, cã la cel mai mic zgomot mã trezesc… Ei bine, m-am înselat… am dormit lângã B52 în Vamã, cu muzica bubuind lângã mine; am dormit în mijlocul câmpului de cucuruz, cu tzântzarii si viezurii mishunând pe lângã mine; am dormit cu izolirul în baltã(plouase cât am dormit)… Si eram asa de fericitã si multumitã cu ceea ce am încât as fi fãcut asta forever and ever…

Cunosteam mereu oameni noi, din Moldova, Oltenia, Bucuresti, Dobrogea, Banat, Ardeal… all around… si fãceam chefuri cu ei si era misto si se schimbau mereu. La un moment dat, m-a întrebat un tip „Dacã ai avea de ales între a-tzi da ultimii bani pe mâncare si a-tzi da ultimii bani pe tzigãri, ce ai face?”… si în spiritul boem al atmosferei respective, am rãspuns cu toatã sinceritatea din mine:”Tigãri, cã mâncare mai aruncã lumea la gunoi…” Si chiar vorbeam serios, dacã as fi ajuns la ultimii bani, asta as fi fãcut.

Mi-am dat seama cã îmi ajunge sã nu mãnânc, sã nu mã spãl si sã nu dorm o sãptãmânã, iar dupã aceea sã mi se dea de mâncare, un loc unde sã fac dush si unul ca sã dorm si pot atinge fericirea supremã… Don’t need more.. Oamenii se schimbã si dai tot timpul de altzi oameni noi si interesanti… nu ai nevoie de un om anume de care sã te aghetzi…

Povestea la un moment dat ceva tipa care fusese în tot felul de misiuni cu Crucea Rosie, prin Africa, cã dupã ce a ajuns înapoi în America si a vãzut cã oamenii se plângeau cã nu le erau asfaltate strãzile îi venea sã râdã. La fel si eu, dupã vara asta, când mã plimb pe stradã si aud faze de genul: „Nu mergem acolo, cã n-au centralã, numai foc cu lemne” sau „Nu mi-a mers netul azi-noapte si asa m-am enervat cã nu am prea avut ce sã fac prin casã fãrã net” îmi vine sã-mi iau târnacopul la uzat.

Acu, cu vacantza de 1 Mai, a dat iar boala în mine: am fost în Bistritza, am venit la Cluj o noapte, dupã care am mers cu cortul pe malul Someshului, lângã Floresti… Nu vreau viatzã normalã… vreau viatzã de junkie… simt ca sunt bolnavã cã am stat deja 2 noptzi în Cluj si nu am mers nicãieri sã mor de foame si de frig si sã fiu fericitã….

Comments (12) »