Posts tagged chestionare

Dacã aveti un minut…

6d06

Azi mã uitam cu Irina la scurtmetrajele de la mine din calculator si am redescoperit „Dacã aveti un minut… FOARTE BINE!”, un scurtmetraj românesc, care (uimitor!) nu are nici o legãturã cu degradarea, comunismul sau reminescentzele lui, coruptia sau sistemul sanitar din România. În filmul ãsta e vorba de un salesman amãrât, care merge pentru prima oarã într-o casã sã vândã „Rãzãtoarea super-rãzãtoare”.

Bineînteles cã ajunge la o familie unde sotzul tocmai îsi bãtea nevasta, întrerupându-i pe cei doi cu poezia „Firma noastrã are onoarea si plãcerea sã vã prezinte…” si, bineînteles, determinându-l pe sotz sã-l dea afarã din casã.

Supãrat, dupã încã vreo douã urlete ale nevestei auzite de pe scara blocului, salesman-ul intrã înapoi la cei doi foarte hotãrât, urlând: „Dacã aveti un minut… FOARTE BINE!” si zicându-si poezia într-un mod frenetic… totul finalizându-se cu vânzarea primei „Rãzãtoare super-rãzãtoare”. (am povestit tot filmul, desi nu am obiceiul, pentru cã poezia zisã frenetic de salesman e partea cea mai savuroasã din film, si nu poate fi exprimatã în cuvinte… asha cã va trebui sã vã uitati la film ca sã-i întelegeti frumusetea).

Dupã scurtmetrajul ãsta am ajuns sã mã gândesc cât de ciudat (dar foarte la modã) e sã ai un job la care trebuie sã umbli din casã în casã, pe la diversi necunoscuti. Dupã cum bine stim, fiecare om are ciudãteniile lui… dar cu toate astea, la unii se adunã mai multe freak-itãtzi decât la multzi altzii la un loc.

[Spun de pe acum cã una dintre povestile de mai jos o stiu de la Bebe, da’ nu mai stiu care -asta pt copyright:P]

De exemplu, îmi povestea cineva cã a bãtut la usa unui apartament si i-a deschis un nene dezbrãcat complet întrebând foarte natural:”Da, poftiti?”, iar altcineva îmi zicea cã a deschis unul usa semi-dezbrãcat si a zis: „Nu acum, cã mã fut”. Ba chiar, o tipã care fãcea chestionare prin acelasi loc prin care fãceam si noi, a fost aproape luatã la bãtaie de mama unei fete care o lãsase în casã, pe motiv cã ar fi hoatã si e acolo ca sã fure din casã.

Irina, la rândul ei, îmi zicea cã a mers la un moment dat cu niste chestionare la o usa, si, dupã ce a sunat o datã s-a auzit de dupã ea o voce de copil:
Copilul: Ciiineee-i?
Irina: Bunã, de la UBB, facem o anchetã bla bla, pãrintii sunt acasã?
Copilul: Ciiineee-i?
Irina(tare): Bunã, de la UBB, pãrintii?
Copilul: Ciiineee-i?

Eu în schimb nu am pãtzit pânã acum chestii ciudate la oameni în casã, ci mai mult am fãcut:

  • La un bãtrân de 89 de ani i-am citit în loc de „Cum credeti cã veti trãi la anul?”, „Credeti cã veti trãi la anul?”
  • La o bãtrânicã imobilizatã la pat m-a umflat râsul când a sunat-o nora si a întrebat-o „Unde esti?” si bãtrâna, foarte naturalã, rãspunde:”Aici, în pat” (de parcã are obiceiul sã zburde prin apartament si niciodatã nu stii pe unde se mai ascunde baba)
  • La o altã tanti m-am apucat de râs în usa pentru cã, la întrebarea:”Ce vã nemultumeste în cazul primãriei?” a zis cã nu-i convine cã „Si seara la 10, când mã culc eu, sunt aprinse luminile pe stradã, si consumã curentul degeaba… Nu stiu pâna la cât le tin aprinse, cã dupã 10 eu dorm…”

Pentru mine pânã acum a fost chiar distractiv sã mã plimb pe la tot felul de oameni si sa vãd cum se poartã altii decât cei pe care îi cunosc în relatia cu mine (cel mai mult îmi plãceau tzãrãnoii tandri si sufletisti, care se strãduiau sã poarte conversatii erudite, stâlcind cuvinte, doar ca s-o impresioneze pe „domnisoara”).

P.S. Dacã primiti oameni cu chestionare în casã, vã rog eu, pentru mine, serviti-i cu CAFEA!:)

Anunțuri

Comments (13) »