Posts tagged biserica

24 de metode prin care puteti ajunge la mine – partea I

Asadar, ce trebuie sa cautati pe Google ca sã ajungeti pe blogul meu:

1. copii secsuali / fete de 13 ani sexy – Dumnezeule, asta îmi aminteste de ceva fazã de pe bash.org în care râdeau unii cã principala cauzã a pedofiliei o reprezintã copiii care sunt prea sexy:))

2. marsh boschetarule – Mã tot întreb ce speri sã gãsesti pe Google cãutând „Marsh boschetarule”?!?! Dar pe de altã parte, nu am voie sã judec, cã poate de fapt e titlul vreunei poezii postmoderne românesti, gen ,,Poema Chiuvetei” a lui Cãrtãrescu

3.  chelnerita enervanta kharma – Pentru cei care nu stiu, Kharma e un bar de fitze din Cluj. Dupã ce am vãzut cã s-a cãutat asta pe Google, m-am tot gândit dacã existã si mai multi oameni care sunt atât de enervati de vânzãtoare/chelnerite/casiere, etc încât se apucã si le cautã pe net, gen ,,proasta de la pâine”, ,,nenorocita de la bilete”, ,,idioata de la Electrica”. Si mai mult, în cazul în care chiar gãsesc ceva, chiar se bucurã si se apucã sã punã comentarii malitioase, fiind convinsi cã, odatã gãsit un rezultat pe net, cu siguranta se referã la persoana cãutatã de ei? Din aceeasi categorie face parte si cãutarea ,,tipa din fire remember pub cluj” – absolut adorabil!:)

4. poze cu versete biblice – Îmi place cã s-au emancipat si credinciosii, nu mai are nimeni chef sã citeascã biblia în era internetului. În curând, Biserica Catolicã si cea Ortodoxã vor trebui sã se apuce de strâns fonduri pentru a scoate Biblia Ilustratã sau Biblia ca ebook/audiobook, cã nu mai merge cu enoriasii din ziua de azi.

5. cum se face rozalul – Dupã umila mea pãrere, se face asa: iei o atzã si pui pe ea niste mãrgele de diferite forme (rotunde/ovale), într-o anumitã ordine (pentru ordinea mãrgelelor, consultati anexele acestui manual).  Si ta-dam: ai fãcut rozalul!

6. teorii despre orice creier – Nu stiu cine a cãutat asta, dar se vede cã era o persoanã practicã. Ce sã te mai complici cu tot felul de teorii generale despre tipuri si subtipuri de creier, când poti gãsi direct teorii generale despre orice creier. Oricum, sunt flatatã cã a ajuns astfel la mine pe blog:)

7. descantece de la ciresica – Again, mã întreb ce naiba speri sã gãsesti cãutând asta pe Google? Sau o fi având Ciresica ceva blog cu vrãji si descântece do-it-yourself, în care dã sfaturi cititoarelor despre cum sã scape de argint viu si o datã pe lunã organizeazã si câte un concurs prin tragere la sorti având ca premiu o dezlegare de cununii on line?

8. 2 lesbiene fac sex mai – Asta e o cãutare absolut cotidianã pe Google, singura chestie care mã intrigã e ,,mai”-ul de la sfârsit. Adicã mã tot gândesc: cineva a cãutat ,,2 lesbiene fac sex, mãi!” pe net sau a uitat sã mai scrie ultimul cuvânt/nu mi-a apãrut mie (gen ,,2 lesbiene fac sex mai tandru”). Nu m-ar uimi nici una dintre variante:)

9. cum arunc de la etaj molozul – Din nou: sunt eu ignorantã sau existã tutoriale întregi pe net despre cum sã-ti arunci molozul de la etaj, cu variante pentru etajul I, etajul II, etc, diversificate pentru tipul de moloz, pentru mãrimea geamului, etc?!

10. a visa ca ti se rupe din masea – Dacã te trezesti din vis si chiar îti e ruptã mãseaua, nu e de bine, nu e de bine deloc, fiica mea. Dacã te trezesti din vis si nu ti-e ruptã mãseaua… nu stiu…

11. maria chery video clipuri vechi anii 1990/ culture beat nau limite / rednex long tango / henchi penchi – Astea toate au apãrut dupã ce am scris postul despre muzica anilor ’90. Se pare cã românul e nostalgic si cautã încã ,,mariah carey” (maria chery), ,,No limits”(nau limite), ,,Cotton Eyed Joe”, cu versul ala cu long time ago (long tango) si ,,Barbie Girl”(henchi penchi).

12. subiecte abordabile în conversatie – Dacã încerci sã cauti pe net asta, probabil o sã ajungi la un tag cloud format din: „SEX, SEX, anal, SEX, gay, porn SEX, SEX, donkey, midget, tree, SEX”

Mi-am dat seama cã publicarea a 24 de metode dintr-un foc ar putea duce la un post mult prea lung, asa cã o sã împart post-ul ãsta în douã. Sãptãmâna viitoare- partea a 2-a:D Enjoy!

Comments (7) »

Will you remember?

61ab

[Asta e blog cu dedicatie… deci nu va speriati daca nu întelegeti prea multe… sunt doar jumãtãti de amintiri, si celelalte jumãtãti sunt la cealaltã perosoanã…]

Am promis cã scriu blogul ãsta pentru cã sunt prea multe lucruri pe care trebuie sã le tin minte ca sã reusesc, ca o uitucã ce sunt, sã le pãstrez bine pe toate. Sper sã nu uit niciodatã:

  • Cum fugeai în primul an din afis în afis ca sã vezi ce se mai întâmplã prin oras, pentru cã „la noi nu se întâmplã aproape niciodatã nimic… Iris au cântat de vreo 2 ori… si atât” (atunci mi-am dat seama cã desi eu trãiesc în orasul ãsta, nu citeam niciodatã afisele (pe care le vãd atât de importante acum), si treceam pe lângã ele ca si cum n-ar fi existat)
  • Cã pe boschetarul tãu preferat (cel care stã mereu în acelasi loc, singur si trist), l-am poreclit Boris, ca sã-i dãm un nume demn, de om care stie multe si nu mai are nevoie sã vorbeascã cu nimeni pe principiul de „the fish doesn’t think because the fish knows everything”
  • Cum avea Lena tricou si bluzã cu „Jesus Freaks”, si mi se pãrea o fiintã foarte amuzantã, pânã am auzit-o cum râgâie si tu te-ai întors calmã si mi-ai zis „e ok…asa face de obicei”
  • Cum ne-am certat juma de orã în fata gãrii din Câmpia Turzii, când una dintre noi zicea cã atunci când intrãm în gara din Cluj intrãm din stânga si cealaltã zicea cã din dreapta… Pânã când ne-am dat seama cã eu „priveam” dinspre garã si tu „priveai” dinspre tren… Si am râs dupã aceea amândouã cu ciudã cã ne-am certat atât degeaba, când de fapt aveam amândouã dreptate
  • Momentul în care stãteam pe patul tãu si beam cafea si-ti povesteam ce-mi mai aduceam aminte din betia de cu o searã înainte (si flash-urile m-au tinut mult dupã aceea, când am mers în Noila si eu mã opream brusc în timpul conversatiei pentru cã-mi aduceam aminte vag ceva de cu o searã înainte… si tu râdeai încet de reactiile mele semi-patologice)… Si la calculatorul tãu a început „Black Jesus”, clipã în care m-a apucat brusc luciditatea si am zis „Momentul ãsta n-o sã-l uit niciodatã!”
  • Cum spui enervatã „ANDREA, EU NU SUNT BEATA!”, cu ciudã, în timp ce te clatini încetisor de pe un picior pe celãlalt si te strãdui sã-ti tii ochii deschisi parcã încercând sã te convingi pe tine… si cum dansezi ciudat si frumos „ca o drogatã” (dupã definitia multora la care eu le rãspund „stiu, asa e ea„)
  • Cum ne facem cadou ciocolatã (Kinder, preferata ta, cu copilul ãla enervant care zâmbeste de pe pachet) cu orice ocazie, chiar dacã nu e nici o ocazie, ca doi îndrãgostiti care se cunosc deja de atâta vreme încât nu mai stiu de ce fãceau o anumitã actiune, dar o fac în continuare pentru cã stiu cã-l face fericit pe cel de lângã
  • Cum te-ai uitat încântatã la bluza mea pânã am zis fericitã „e de la Bogdan!” si tu i-ai dat drumul repede si cu cea mai acrã si scârbitã fata ai zis ceva de genul „bleah”… si m-ai enervat asa de tare încât mi-am promis cã n-o sã-ti mai povestesc niciodatã nimic de el si totodatã mi-a venit sã te strâng în brate atunci
  • Cum dupã fiecare spectacol de teatru eu vãd mereu o explicatie pragmaticã si tu o explicatie metaforicã… Mai putin la „Piece touchee”, despre care am vorbit prin non-verbal în primele 5 minute (eram amândouã mult prea încântate ca sã reusim sã exprimãm ceva în cuvinte)… Si tãcerea în sine si zâmbetele spuneau mai multe decât orice în momentul ãla… Dupã care am început sã ne imaginãm ce fel de masinãrii aveau actorii… si conversatia s-a terminat prin „Cred cã s-ar amuza copios actorii dacã ar sti ce SF-uri ne imaginãm noi acum”
  • Cum ai venit la mine acasã sã „facem” clãtite si aveai sortzulet negru cu floricele (iar eu bãgam doar din când în când capul pe usã ca sã râd de cât de amuzant arãti cu el) si dupã ce le-ai terminat mi-am dat seama cã nu aveam gem… Si am divagat juma de orã despre clãtite cu zacuscã, clãtite cu unturã si cu ceapã, etc… Ah… si cum râdeam de tine mai demult cã pui smântânã în pireu… Si ce ochi mari ai fãcut în Music Pub când ti-am zis cã untura se poate face si acasã…
  • Când ti-am arãtat prima datã desenele lui Mark Ryden si tu ai visat în noaptea aia cã aveai o ranã „micã micã de tot” din care îti curgea mult mult sânge (din cauza unei picturi care reprezenta exact asta) , iar eu am visat un gândac care mi-a zis „I am an ordinary yellow bug” iar eu i-am zis „But yellow bugs are not ordinary!” (probabil din cauza fetishului tãu de a-ti tine tot felul de gândaci prin camerã, ca pe niste trofee „ca sã stie sã nu mai vinã, cã uite ce pãtesc”)… Si bineînteles sper sã nu uit nici una dintre discutiile noastre despre vise… nici de Josef Geerber, nici de visul când s-a inundat Fire-ul si tu m-ai omorât din gresealã si rugai oamenii sã te ajute sã mã scoti de acolo…
  • Cum râdeam dupã NDP-ul din anul I, rupte de obosealã pe drum spre cursul de Stiinte Politice, de cãtelul din reclama de la Chappi care avea urechile amuzante… Asta pe drum de la cafeaua din barul care în dimineata aia, negãsindu-i nume, l-am denumit cu totii, de comun acord, „La Melcul Psihedelic”
  • Cum cumpãram bãuturã din Sora si îti ceream „chitara” (adicã desfãcãtorul tãu de bere în formã de chitarã) ca sã desfac berea fãrã sã ne vadã barmanii/bodyguarzii ca noi vrem sã bem mult pe bani putini
  • Cum scãpãm de fiecare datã scrumiera pe covorul tãu „vesel” si chicotim în timp ce îl scuturãm de pe balcon, de parcã am vrea sã dãm vina pe altcineva… Ah, si cum l-ai denumit tu pe cãtelul ce sforãie de bãtrânete în scara blocului: „Vasilicã
  • Cum ne plimbam dimineata pe la 7-8 prin Sighisoara din gang în gang, în cãutarea unui W.C. (cicã, dar amândouã stim cã o fãceam din curiozitate si pentru cã ni se pãrea poetic sã ne plimbãm printr-un oras medieval pustiu la ora aia). Pânã la urmã ne-am oprit la campingul de la poalele dealului pe care eram cazate împreunã cu tipul de care te-ai speriat si ai zis „Jesus Christ” si rãspunsul lui a fost „Wrong name!”
  • Cum fumam în spatele blocului pe vremea când eram încã în anul I si tu stãteai în primul apartament, unde în camerã aveai pat, birou si dulap, si spatiul în care te deplasai era de mãrimea unei cutii de pantofi… Si cum îmi povesteai tu cã ai furat dintr-un sertar de acasã un pachet de Kent, de disperare, si cum ti-ai spus cã îl vei înlocui si nu va observa nimeni… Dar ti-ai dat seama abia dupã ce l-ai desfãcut cã cei de la Kent produceau demuuult alt tip de pachete si nu mai gãseai nicãieri pachet de tigãri EXACT ca ãla
  • Când mi-ai dat pe troleu o cascã si tu ai pãstrat-o pe cealaltã si ai pus „Will you remember?” de la Cranberries (care ti-am zis cã-mi dã senzatia de carusel, de circ si de site-ul de la Grimus), urmatã de „Youpi„-ul disperat care mie-mi amintea de „Iubi”-ul lui Chilian si tu ai zis „Da, ai dreptate… youpi e un fel de iubi” (pentru cã tu aveai melodia de la fostul tãu prieten ãla tâmpit)… Ah, si discutiile noastre despre melodiile care ne-au traumatizat copilãria, gen „Zombie” sau melodia cu frumoasa si bestia de la Meatloaf
  • Cum spuneam tuturor libidinosilor sã ne lase în pace cã „suntem împreunã”, iar când ne-am certat mi-ai zis cã te sufoc cã mã strãdui prea tare sã am grijã de tine în momentele de genul… Si eu m-am oprit din vorbit pentru cã nu stiam dacã, în cazul în care as începe sã râd (dupã p
    rostul meu obicei) ai începe sã râzi si tu sau te-ai supãra si te-ai lua si ai pleca
  • Cum am stat în frig, în parcul de lângã grãdinita lui Adelin,in pauza dintre cursuri, si am mâncat corn si cacao cu lapte (eu Tnuva, tu Fulga), si eu râdeam de tine cã te dai în „scrânciob” si-ti fãceam poze miscate cu tine fericitã, în leagãn
  • Cum mâncam supã de pui si mãmãligã cu brânzã la Pârâul Rece… Si cum am dormit amândouã pe balcon în prima noapte, ca sã auzim vântul si sã putem sã fumãm si sã povestim înainte sã adormim, iar tu ai râs jumãtate de orã de cum mã chinuiam eu sã te conving cum am încãpea o grãmadã sã dormim acolo dacã nu ne întindem si dormim în fund… Si cum ne-am întâlnit amândouã pe hol în dimineata AIA, rupte de somn… Si am mers si am stat pe dulapul mic de lângã geam, din partea opusã a holului unde încercasem sã dorm atunci noaptea… Si am stat si am povestit si mã strãduiam sã uit tot ce s-a întâmplat pânã la ora aia, ca sã pot sã zâmbesc mãcar putin în încercarea mea de a te face sã te simti mai bine…

Si încununarea tuturor, ziua aia dinainte sã pleci, pe care n-am reusit s-o punem cap la cap nici mãcar împreunã… Atunci când, dupã conceptiile noastre, am fost în Grãdina Botanicã cu Cristi si am hotãrât cã melcii nu mor, ci merg în „CochiRai”. Apoi am mers în Hard si nu ne aminteam nicicum numele filmului… Si la un moment dat m-am enervat si m-am apucat sã întreb oamenii de pe la mesele din jur (tipic) si a fost o usurare psihicã atunci când o fatã cu ochelari a venit cu rãspunsul: „Stranger than fiction”. Dupã aceea ne-am îmbãtat si am mers dimineatã în gangul în care mergem tot timpul dupã ce se închidea Fire-ul, si l-am pus pe „Blankie” pe iarbã si am stat amandoua si am povestit pânã dimineatã, când am aflat cã ãla era de fapt gangul patriarhiei, când ne-a prins popa cu vodca pe teren sfânt, povestind despre oameni necunoscuti si muzicã de care n-a auzit nimeni.

Si pentru cã ne era rusine am mers în Matei si am râs aiurea de cum o sã mã cãsãtoresc eu cu un tip pe care-l cheamã Pop si o sã-i pun numele la copil „KORN, like the band”. Si în betia mea ziceam cã o sã fiu fericitã si dacã o sã mã cãsãtoresc cu Micro Benjamin, pentru cã asa copilul meu o sa aibã numele si initiala tatãlui „Micro B.”. Si l-am inventat pe Sgrânas, zeul nostru care suna ca un zeu grecesc al grânelor, nume din 7 litere, la care fiecare am adãugat pe rând câte una si am râs fericite de rezultatul final. Apoi am luat-o eu pe ulei distrându-mã cu cuvinte gen „Zã vor” sau „Zã push-alã”(care am hotãrât cã e echivalentul pogo-ului).

În dimineata aia, pe drum spre tine, mi-ai zis cã vorbeam tare si incoerent pe troleu si se uitau pensionarii la mine, si ai fost atât de drãgutã încât tot ce ai fãcut a fost sã pleci privirea în pãmânt si sã-mi zici timid „Andrea, vorbeste mai încet”(chestie care stiai oricum cã n-o sã aibã efect)… Si la tine era îngrozitor de cald în dimineata aia si mã înveleam cu sacul de dormit verde cu maro pe care-l ai tot timpul pe pat… Si pe drum spre casã, pe autobus, mã strãduiam sã mã uit în jos când i-am rãspuns la tiganca de lângã mine la întrebarea „cât e ceasul?”, ca sã nu o sufoc cu alcolemia mea… si-mi era fricã sã nu creadã cã nu mã uit la ea pentru cã fac discriminare…

Si cred cã n-o sã uit niciodatã cum am stat de la ora 1 pânã la aproape ora 4 ca sã scriu blogul ãsta de care sã nu uit niciodatã:)

Si dacã o sã uit, „I will just love you in vain”:D

Comments (18) »

Cand o sa fiu mare vreau sa ma fac chicotitoare

98d8

Azi am fost la o înmormântare, la care mama m-a tot bãtut la cap cã TREBUIE sã merg. Dormisem douã ore si m-am plimbat juma de oras ca sã ajung la destinatie. Înainte de înmormântare m-am rugat din nou de mama sã mã lase acasã, dar cum noi douã avem conceptii religioase tare diferite si mama e muuult mai conservatoare decât mine, a refuzat.

Ideea principalã e cã mi se pare stupid sã mergi la înmormântarea unui om pe care l-ai vãzut de trei ori în viata ta, si atunci într-un context foarte formal (nuntã, botez, etc) la care toate conversatiile sunt „Sãrumâna, ce mai faceti?” si rãspunsurile sunt „Uau, ce frumoasã te-ai fãcut!”. Nu pot sã zic cã nu-mi pare rãu cã a murit omul, dar îmi pare la fel de rãu pentru el ca pentru toti oamenii care mor în lumea asta si pe care nu-i cunosc… Cã doar atunci când plângi la o înmormântare plângi pentru sufletul omului respectiv si pentru cum s-a purtat el cu tine… iar dacã e un om pe care n-ai reusit sã-l cunosti, mi se pare tâmpit sã te prefaci îndurerat. Pãrerea mea e cã la înmormântãri trebuie sã fie prezenti doar cei cãrora chiar le pare rãu pentru omul care e în sicriu, iar cei cãrora nu le pare rãu ar trebui sã onoreze cu absenta.

Oricum, am asistat la toatã gama de familisme si prefãcãtorii. Înainte de înmormântare cu vreo jumãtate de orã mama si mãtusa stãteau amândouã la masã si fumau si râdeau (foarte afectate si ele, dealtfel). La plecare mãtusa-mea si-a luat 2 servetele, ca sã aibã cu ce sã se prefacã cã se sterge la ochi.

Ajunsi la înmormântare, aud în spatele meu:
– Ptiu, batã-l, ãla e Valentin! A trecut pe lângã noi si nici nu l-am recunoscut!
– Pãi normal cã nu l-ai recunoscut… Nu vezi cã s-a tuns chel, ca tac’su! Hehehehe!
Mã simt nevoitã sã intervn:
– Auzi, da’ de ce-ti bati joc de el? Ce-are dacã e chel? Normal cã s-a tuns chel de tot decât sã lase sã i se vadã chelia inesteticã de bãrbat…
– Tac’su a venit o datã chel la o nuntã la care era nash… Si pe vremea aia nu era la modã sã fii chel… Ce-au mai râs nuntasii de el … Hehehehehe!

Cu greu reusesc sã mã abtin sã nu înjur ceva printre dinti „îndureratei” persoane din spatele meu. Dintr-o datã îmi dau seama cã eu nu stiu ce se ureazã la astfel de evenimente. (Dupã cum bine stiti, ultima datã când mi s-a dat colac mi-a scãpat un „Sã trãiascã mortu’ „). Mã întorc repede spre mama si o întreb ce TREBUIE sã zic. Mi se zice cã cel mai potrivit e „Dumnezeu sã-l ierte si sã-l odihneascã”. Prin urmare mã duc si pup pe toatã lumea (chiar si rudele pe care nu le cunosc si nu le-am vãzut în viata mea) si spun poezia. Uitucã fiind, mã mai întorceam din când în când la mama sã-mi aminteascã ce am de spus. La un moment dat am fãcut greseala de a merge la ceva lele bãtrânã sã o pup si am zis doar „Dumnezeu sã-l ierte…” (am uitat un vers, nah)… si tanti s-a încruntat si pe un ton aspru a zis: „SI SA-L ODIHNEASCA!!!”.

Ok, mai pup vreo 2-3 rude si aud o altã conversatie interesantã:
– Auzi, ieri era una care plângea pe sicriu… Aia… Mãria lu’ Ion… Asa-i cã era beatã?
– Nuuu… si eu am zis prima datã asta… Da’ pânã la urmã mi-am dat seama cã era bocitoare profesionistã, n-ai auzit cã jelea în versuri?
Asta a fost momentul în care am ajuns lânã sicriu si mi-am dat seama cã pot muri linistitã, cã am vãzut destule în lumea asta.

Dar stati linistiti, povestea nu se terminã! Ajunsã lângã sicriu mã apuc de pupat rude… Când… Ce sã vezi… mortul era lângã sicriu!! Adicã nici mãcar n-a murit ruda aia îndepãrtatã care credeam eu cã a murit. Mi-am amintit dintr-o datã toatã conversatia cu mama, în care îi ziceam cã mi se pare absurd sã mã duc la înmormântarea cuiva pe care nici nu cunosc… Si mi-am dat seama cât de amuzant era acum, când se pare cã am ajuns chiar la înmormântarea altcuiva!!!

Mi-a venit sã râd (si era cu atât mai greu sã mã abtin cu cât eram obositã si exista si interdictia de a râde)… Mi-am muscat buza în sânge chiar lângã sicriu… Dar gropitele din obraji m-au dat de gol… Mama, care mã cunoaste îndeajuns încât sã-si dea seama, m-a luat de mânã si m-a târât afarã, zicându-mi: „Treci acasã cã mã faci de rusine!”… Si uite asa am ajuns eu sã fiu datã afarã de la o înmormântare încã înainte sã înceapã popa sã cânte (fazã la care chiar nu stiu cum as fi reactionat)…

Vorba Irinei, pe care am sunat-o pe drum ca sã mã descarc (ca sã nu mai ies din cimitir chicotind ca proasta si sã se uite oamenii ciudat la mine) : „Bravo, Andrea, ai fãcut-o si pe asta!„. Când voi fi mare mã fac chicotitoare si fac concurenta bocitoarelor!

Cea mai tare conversatie am avut-o dupã aceea cu Liviu (pe care unii dintre voi îl cunoasteti de la blogparty):
eu: – Da’ serios, nu stiu de ce m-a dus, ce, nu era de asteptat sã fac ceva tâmpenie?
Liviu: – Ba da… Sincer, dacã te face sã te simti mai bine, dacã ar fi fost înmormântarea mea, nu te-as fi chemat

Comments (30) »

God is busy… may I help you?

a9b8

Eu demult tot am o teorie care spune cã homosexualitatea, religia si diferentele de gen fac cele mai mari furori în lumea asta (si ca exemplu, ia consultati voi blogurile si vedeti care au cele mai multe commenturi). Sunt curioasã cu mine cine se mai ceartã…

La facultate ne-au învãtat la un moment dat despre sofisme (erori logice) si unul dintre exemple era: ,,Nu poti argumenta cã ceva nu existã prin simplul fapt cã nu existã dovezi care sã-i confirme existenta„. Prin urmare, eu nu pot sã spun cã „Dumnezeu nu existã pentru cã n-a demonstrat nimeni cã existã„, pentru cã poate veni oricine altcineva care sã spunã „Dumnezeu existã pentru cã n-a demonstrat nimeni cã nu existã„.

Pornind de la asta, mie mi se pare absolut ilogic sã cer cuiva sã creadã sau sã nu creadã în Dumnezeu. Eu, de exemplu, sunt agnosticã, nu atee… Adicã eu cred în ceva mai mare decât noi, dar nu cred în conceptul biblic de Dumnezeu. Cu toate astea, dacã cineva are argumente îndeajuns de solide încât sã mã convingã, sunt deschisã discutiei.

Prin urmare, problema mea e: dacã eu sunt deschisã discutiei în care sã explic de ce cred eu cã e asa si de ce crezi tu cã e altfel, de ce sunt o grãmadã de credinciosi care nu acceptã asta si de cum deschid gura sar pe mine pe ideea de: ” Îti explic eu de ce cred în Dumnezeu, si tu……. taci si fii atentã!„. Ba mai mult, dacã continui sã cred în faptul cã Dumnezeul biblic nu existã, nu se potolesc nicicum, si continuã sã-mi explice cum cã sunt o pãcãtoasã si voi ajunge în Iad….

Mai mult, nu înteleg de ce nu se poate merge pe discutii si argumente rationale si trebuie sã se ajungã mereu la citate din Biblie. Serios… pentru cineva care nu crede în Dumnezeul biblic un verset din Biblie are cam aceeasi valoare argumentativã cu valoarea pe care o are un citat din George Carlin pentru un credincios… Adicã: „ok, si pãrerea ta cã ãla e ADEVARUL provine din faptul cã…?„.

Ah, si dacã tot suntem aici, cum naiba se pierd pe drum chestii de genul „iubeste-ti aproapele„, care stau la baza crestinismului? Cum naiba s-a transformat toatã chestia asta în ” Iubeste-ti aproapele doar dacã crede în Dumnezeu. Dacã nu ceartã-te cu el pânã-l convingi, dacã asta nu merge, jigneste-l, si dacã nu merge nici asta evitã-ti aproapele si transformã-l în departele tãu!„. Unde au rãmas toleranta si iubirea propovãduite în Biblie (motiv pentru care respect respectiva carte)?!

Cum naiba s-a ajuns sã aud niste lucruri ca „mi-as dori sã existe niste inchizitori care sã omoare toti musulmanii si budistii ca sã rãmânem doar noi crestinii pe Pãmânt si sã avem grijã de el” sau „sunteti niste curve si niste depravate” din partea unor buni crestini?! Cum ar trebui sã dobândesc eu respect fata de valorile religiei, când aud astfel de fraze care mã dezgustã?!

Serios, ce tare ar fi fost sã vinã Iisus pe pãmânt si sã înceapã: „Tu esti curvã! În iad cu tine!„, „Tu esti fumãtor… da’ pe tine te las în pace cã oricum mori în chinuri dupã cum bine meriti!„, „Tu n-ai crezut în mine… Ei, uite aici mi-s! Marsh în iad!„, „Tu ai mintit cu bunã stiintã când i-ai zis la nevastã-ta cã nu e grasã! Ei, pentru asta o sã suferi pentru tot restul eternitãtii!„… si alte bla bla-uri de genul… Nu credeti cã, dupã ce termina de judecat toti oamenii, s-ar fi pus Iisus pe o piatrã în Rai si ar fi zis:”Bã, e cam liniste pe-aici…”? Prin urmare, de ce naiba judecati?!

Ok, si acestea fiind zise, as vrea sã vã propun ca de acum încolo sã vã dati seama fiecare în parte cã, în afara unor argumente rationale palpabile (care as spune cã sunt imposibil de gãsit, dar nu fac asta pentru cã încã mai astept un miracol din partea celor credinciosi/atei) sã mergem cu totii pe ideea de „God is busy… may i help you?”(un vers de la Kultur Shock), si sã ne tolerãm între noi calm, fãrã jigniri si judecãti absurde în loc sã ne scoatem ochii privitor la cine ajunge mai repede in iad sau cine va arde mai tare.

Comments (31) »

Plastic Jesus

ee21

Desi am fost crescutã într-un mediu destul de religios, acum ceva vreme am hotãrât, pe baza unui rationament propriu si nedictat de nici o sectã satanistã, cã nu are rost sã cred în povestea din Biblie.

Cred într-adevãr cã existã o fiintã superioarã nouã, dar nu cred cã fiinta aia e un nene cu barbã care stã undeva sus cu un porumbel în stânga si un fiu „de-a dreapta”, urmãrind fiecare gest pe care-l facem (nu cã nu l-ar sti oricum, cã doar e atotstiutor… da’ na… îi place sã ne priveascã).

Interesant e cã, de când am hotãrât eu independent si neinfluentat de nimeni sã nu mai cred în toatã povestea servitã de Bisericã, lumea credincioasã din jurul meu a încercat sã mã convingã într-una cã gresesc…

Se demonstra de fiecare datã cã am dreptate sã mã îndoiesc de veridicitatea „Adevãrului”, pentru cã se ajungea mereu la un punct în care nimeni nu mai stia sã-mi rãspundã si aveau argumente de genul „pentru cã asa a fost dat„, „crede si nu cerceta” sau „asa TREBUIE sã fie„… Cel mai interesant a fost faptul cã am ajuns chiar sã dezbat cu cineva dacã omul provine din Adam sau din maimutã (eu tineam cu Darwin) si sã încerc sã dezleg teoria conspiratiei conform cãreia „cineva a „plantat” osemintele de dinozaur în lume” (persoana în cauzã sustinea cã ar fi evreii sau musulmanii… sau poate chiar ãia a lu’ Buddha).

Mai mult, am început sã observ tot soiul de comportamente ciudate, ce duc dinspre fanatism religios spre o laicizare excesivã a societãtii. Interesant e cã, din dorinta de a-si manifesta credinta si virtutile morale, „credinciosii” au luat-o încet încet spre patologic. Astfel:

1) Bunicã-mea si-a cumpãrat un tablou cu Iisus, ce are led-uri în jurul capului. Când bagi tabloul în prizã, led-urile se aprind si, uite-asa, poti dormi noaptea linistit cã o bucatã de plastic cu shtecher si led-uri vegheazã sã ai somnul dulce.

Plastic Jesus
Is plugged in
On each and every Christmas day

2) A apãrut o nouã modã, nu stiu dacã ati observat… În colectia primãvarã-varã-toamnã-iarnã se poartã rozarul!! Ce este interesant la acest accesoriu este cã poate fi purtat si asortat la orice fel de îmbrãcãminte: sport, casual, fustã mini, adidasi… just name it! Mai mult, dacã porti rozalul în cluburi, probabil credincioasele de 13-14 ani vor fi mult mai atrase de tine, pe principiul „lãsati copiii sã vinã la mine!”, si te va ajuta Cel de Sus sã ai parte de ceva mai mult decât o betie în seara aceea. Vei arãta a persoanã moralã si cuviincioasã si lumea-ti va fi la picioare… ce ti-ai putea dori mai mult?

The little man hanging
From the cross on your neck
False advertisement
Cause the man you wear
Is no longer dead

3) Mergând luna trecutã spre Bucuresti, am trecut la un moment dat pe lângã un magazin ce vindea pitici de grãdinã. Frumosi, colorati si cu gust, foarte drãguti! Pe lângã piticii de grãdinã mai puteai sã-ti cumperi o Albã-ca-Zãpada în mãrime naturalã, pentru grãdinã, ratze, un cal în mãrime naturalã, un Charlie Chaplin în mãrime naturalã, etc… Pe lângã toate astea, ce m-a socat cel mai mult a fost cã se vindea si un Iisus si o Fecioara Maria în mãrime naturalã, ca pitici de grãdinã.
Ce ti-ai putea dori mai mult? Atunci când îti frigi grãtarul si micii în grãdinã (ca sã vadã vecinul cã ai si sã crape de ciudã) si bei bere Burger la 2 litri (beat mort fiind), uitându-te la fesele ferme ale fetei de 16 ani ce trece prin fata portii, va fi cineva, acolo, mereu gata sã-ti aminteascã de faptul cã tu, om bun, vei ajunge în Împãrãtia Cerurilor. Si cum Iisus, cu o inimã înflãcãratã în mijlocul pieptului, nu poate fi lãsat singur în mijlocul grãdinii, îi poti cumpãra si familia (vezi Fecioara Maria – Noul Testament, undeva pe la început)!

Plastic Jesus
Mannequin
A statue that is not even real

4) Stiti jucãria preferatã a tuturor din copilãrie… câinele care se punea în spatele masinii si dãdea din cap în timpul mersului? Ei, mexicanii au inventat si un Iisus de felul acesta: îl pui pe bord si te aprobã în timpul mersului… Ba dacã asculti ceva heavy metal, îti poti chiar imaginea cã LUI DUMNEZEU ÎNSUSI îi place muzica ta si danseazã pe ea!

Make a little gesture
For the whole world to see
Just a motion that you go through
When you pray and eat

Si, iac-asa, omenirea a transformat încã o datã sacrul în profan, credinta în bani si moralitãtii i-a fãcut chirurgie plasticã. Vã rog, nu-mi tineti teorii de credintã, uitati-vã mai bine la societatea în care trãiti. Respect oamenii credinciosi, dar pe cei care cred sincer si nu pe cei care se folosesc de ideea de credintã pentru a-si crea o falsã imagine. Pentru ultima categorie:

Plastic Jesus
You will melt
You don’t mean a thing to me

versuri din System of a Down-Plastic Jesus

Comments (57) »

Christian Feminist Barbie

69c5

Pânã nu vine Crãciunul, o sã vã prezint noua Christian Feminist Barbie.

Reclama: La Mattel, respectãm femeia si recunoastem rolul ei în societate. De aceea, pentru toate mamele feministe care ne-au ajutat sã ne dezvoltãm industria, avem acum Christian Feminist Barbie… MATTEL: Pentru cã nimeni nu stie dacã Dumnezeu e bãrbat sau femeie…

Cuiele nu sunt incluse în pret.

Sãrbãtori fericite tuturor! KEEP REALITY AWAT FROM THE BARBIE WORLD!

Comments (7) »

I really need a Personal Jesus

c34b

Sunt certatã cu Biserica de când s-a uitat un cãlugãr urât la mine când am întrebat unde se dau dedicatziile la mãnãstire… mai târziu am aflat cã se numesc pomeniri…

Dar acum am o altã problemã… nu mã pot spovedi… nu e o chestie de religie/culturã, ci pur si simplu nu stiu cum s-o fac… nu am mai fost de vreo 3 ani la spovedit, pentru cã nu-mi pot spune pãcatele…

Ok, pe scurt… cum spui cã ai fãcut sex? Frumos, încât sã nu facã infarct popa, sã se întunece cerul, sã tune si sã fulgere, sã înceapã potoape, sã se pogoare îngerii, sã cadã sfintzi etc?

Stiu de termenul „a precurvi”… care, pe scurt, înseamnã cã esti o micã nimfomanã care o face cu totzi feciorii din sat… ei bine, eu nu sunt… ce fac atunci?

Primul rãspuns:

eu: mã duc la preot si zic: nenea… shtii chestia ai pe care n-ai facut-o tu niciodata? noah… cum ii spune?!
Irina: hahahahah
Irina: hai bai….ca ei tre sa aiba nevasta si copchii
eu: shi el: aaa… fumat?
Irina: relatii intime
Irina: suna mai bine pt un preot
Irina: cred
eu: hmmm… f deshtept!… da’ poate dupa aia se apuca sa intrebe chestii de-ãshtia grele…
eu: gen: cat de intime, domnishoara, cã îmi dã cu virgulã la mãtãnii?
Irina: hahahaha
eu: ca mai stiu pe cineva ce a zis ca i-a zis un preot ca 10 ani nu mai poate calca in biserica
eu: dupa ce i-a raspuns la intrebarea: cat de intime?
Irina: uau…
Irina: ma…oricum asteapta-te la raspunsuri din astea…
eu: eu cred ca ash primi interdictzie de numa vreo 2 ani
eu: se apuca ala shi-mi zice „piei diavole!!” shi de-alea grele?

Rãspunsul nr. 2:

eu: deci… cum spui cand te spovedeshti ca ai „facut sex” frumos, incat sa nu faca popa infarct?
Dany Mare: m-am futut
eu: cum spui frumos…..
eu: ca „am preacurvit” suna prea mult
Dany Mare: am preacurvit pe jumatate
Dany Mare: si atunci el o sa inteleaga
eu: am semi-curvit?
eu: am cam curvit?
Dany Mare: da
Dany Mare: semicurvit
Dany Mare: mere bine
eu: pai nu… ii zic ca n-am PREA curvit
eu: what about this? shi intzelege el ce vrea: n-am preacurvit sau n-am PREA curvit
Dany Mare: nu ai prea curvit
Dany Mare: e super
Dany Mare: si daca vrea detalii?
eu: asha-i?!… asta e cea mai geniala idee!
eu: asta ziceam… daca ma intreaba… cat de tare, enoriasho?
Dany Mare: fiica
Dany Mare: nu enoriasa
eu: daca intreaba: cat de des? in ce mod? cu ce scop?
eu: gen scopul shi durata vizitei?!

Nu am obiceiul sã dau paste la discutii de pe mess, dar îmi era prea lene sã fac un rezumat… Deci, vã rog, contribuiti cu idei/pãreri/solutii, cã imediat vine Crãciunul si iar rãmân pe dinafarã din creshtinãtate… Chiar am mare nevoie de un brainstorming, cã am rãmas în panã de idei…

Comments (16) »