Posts tagged baruri

24 de metode prin care puteti ajunge la mine – partea I

Asadar, ce trebuie sa cautati pe Google ca sã ajungeti pe blogul meu:

1. copii secsuali / fete de 13 ani sexy – Dumnezeule, asta îmi aminteste de ceva fazã de pe bash.org în care râdeau unii cã principala cauzã a pedofiliei o reprezintã copiii care sunt prea sexy:))

2. marsh boschetarule – Mã tot întreb ce speri sã gãsesti pe Google cãutând „Marsh boschetarule”?!?! Dar pe de altã parte, nu am voie sã judec, cã poate de fapt e titlul vreunei poezii postmoderne românesti, gen ,,Poema Chiuvetei” a lui Cãrtãrescu

3.  chelnerita enervanta kharma – Pentru cei care nu stiu, Kharma e un bar de fitze din Cluj. Dupã ce am vãzut cã s-a cãutat asta pe Google, m-am tot gândit dacã existã si mai multi oameni care sunt atât de enervati de vânzãtoare/chelnerite/casiere, etc încât se apucã si le cautã pe net, gen ,,proasta de la pâine”, ,,nenorocita de la bilete”, ,,idioata de la Electrica”. Si mai mult, în cazul în care chiar gãsesc ceva, chiar se bucurã si se apucã sã punã comentarii malitioase, fiind convinsi cã, odatã gãsit un rezultat pe net, cu siguranta se referã la persoana cãutatã de ei? Din aceeasi categorie face parte si cãutarea ,,tipa din fire remember pub cluj” – absolut adorabil!:)

4. poze cu versete biblice – Îmi place cã s-au emancipat si credinciosii, nu mai are nimeni chef sã citeascã biblia în era internetului. În curând, Biserica Catolicã si cea Ortodoxã vor trebui sã se apuce de strâns fonduri pentru a scoate Biblia Ilustratã sau Biblia ca ebook/audiobook, cã nu mai merge cu enoriasii din ziua de azi.

5. cum se face rozalul – Dupã umila mea pãrere, se face asa: iei o atzã si pui pe ea niste mãrgele de diferite forme (rotunde/ovale), într-o anumitã ordine (pentru ordinea mãrgelelor, consultati anexele acestui manual).  Si ta-dam: ai fãcut rozalul!

6. teorii despre orice creier – Nu stiu cine a cãutat asta, dar se vede cã era o persoanã practicã. Ce sã te mai complici cu tot felul de teorii generale despre tipuri si subtipuri de creier, când poti gãsi direct teorii generale despre orice creier. Oricum, sunt flatatã cã a ajuns astfel la mine pe blog:)

7. descantece de la ciresica – Again, mã întreb ce naiba speri sã gãsesti cãutând asta pe Google? Sau o fi având Ciresica ceva blog cu vrãji si descântece do-it-yourself, în care dã sfaturi cititoarelor despre cum sã scape de argint viu si o datã pe lunã organizeazã si câte un concurs prin tragere la sorti având ca premiu o dezlegare de cununii on line?

8. 2 lesbiene fac sex mai – Asta e o cãutare absolut cotidianã pe Google, singura chestie care mã intrigã e ,,mai”-ul de la sfârsit. Adicã mã tot gândesc: cineva a cãutat ,,2 lesbiene fac sex, mãi!” pe net sau a uitat sã mai scrie ultimul cuvânt/nu mi-a apãrut mie (gen ,,2 lesbiene fac sex mai tandru”). Nu m-ar uimi nici una dintre variante:)

9. cum arunc de la etaj molozul – Din nou: sunt eu ignorantã sau existã tutoriale întregi pe net despre cum sã-ti arunci molozul de la etaj, cu variante pentru etajul I, etajul II, etc, diversificate pentru tipul de moloz, pentru mãrimea geamului, etc?!

10. a visa ca ti se rupe din masea – Dacã te trezesti din vis si chiar îti e ruptã mãseaua, nu e de bine, nu e de bine deloc, fiica mea. Dacã te trezesti din vis si nu ti-e ruptã mãseaua… nu stiu…

11. maria chery video clipuri vechi anii 1990/ culture beat nau limite / rednex long tango / henchi penchi – Astea toate au apãrut dupã ce am scris postul despre muzica anilor ’90. Se pare cã românul e nostalgic si cautã încã ,,mariah carey” (maria chery), ,,No limits”(nau limite), ,,Cotton Eyed Joe”, cu versul ala cu long time ago (long tango) si ,,Barbie Girl”(henchi penchi).

12. subiecte abordabile în conversatie – Dacã încerci sã cauti pe net asta, probabil o sã ajungi la un tag cloud format din: „SEX, SEX, anal, SEX, gay, porn SEX, SEX, donkey, midget, tree, SEX”

Mi-am dat seama cã publicarea a 24 de metode dintr-un foc ar putea duce la un post mult prea lung, asa cã o sã împart post-ul ãsta în douã. Sãptãmâna viitoare- partea a 2-a:D Enjoy!

Anunțuri

Comments (7) »

Sea-weed?

ordzonikidze_6

Weekendul trecut am fost în Vamã. Si dacã anul trecut am fost de pãrere cã era gata Vama… s-a dovedit cã mã înselasem… De fapt anul ãsta e gata Vama, moartã si îngropatã… Anul trecut era doar pe moarte.

Cu aceastã minunantã ocazie, însã, am aflat toate cele strict necesare românului la mare, fãrã de care nu existã nici o statiune decentã:

1) Alee pentru pietoni… cã doar vã dati seama cã nimeni nu e prost sã meargã la mare si sã vrea sã calce prin nisip… Cã doar nu de-aia mergi la mare ca sã stai la plajã pe nisip si sã te bucuri de mare asa cum a dat-o cine-a dat-o, ci mai degrabã mergi la mare cu pantofi Gucci si costum Armani, curate amândouã ca lacrima,  sã te plimbi pe pietonalã si sã agãti pipitze

2) Alee pentru biciclisti… doar banii populatiei trebuie cheltuiti pe ceva ce sã parã util dar de fapt nu e… Oricum, las’ cã se bucurã toti trei punkerii care au mers la mare cu bicicleta în mai ca sã se întoarcã acasã în septembrie… si pe lângã ei, se va bucura si restul puhoiului de lume care merge cu bicicleta la mare

3) Magazine cu mâncare chiar la marginea plajei… cã doar românul dacã a mers în concediu, nu vrea el sã se deplaseze prea mult (decât în cazul în care s-a dus cu bicicleta la mare, caz în care are 300 de metri de asfalt special fãcut ca sã se dea în sus si în jos cu bicicleta pe el orice persoanã care vrea sã facã muuuuuuuuultã miscare). Prin urmare, pentru românii care s-au dus la mare doar ca sã stea pe plajã cu burta la soare, mâncând seminte si scuipând cojile în nisip: ,,cã sh-ashea e biodegradabile… si eu sunt ecolog, eu stiu d’astea”, se fac în fiecare statiune locuri ce vând mâncare chiar lângã ,,plaje”, sã nu care cumva sã fie nevoie sã se deplaseze prea mult sãracul om ca sã se îmbuibe de shaorme, hamburgeri, cartofi prãjiti si alte mâncãruri de-astea pescãresti

4) Persoane tuciurii strigând: ,,Ba-na-ne, co-vrigi, go-goshi, po-rumb” pe ,,plaje”… Asta e pentru ãia lenesi de tot, care n-au chef sã se ridice si sã meargã nici pânã la capãtul plajei pentru a-si lua de mâncare… Problema aici e cã de obicei plãtesti si transportul pânã la locul de consum… adicã un adaos ,,comercial” destul de mãricel… Oricum, uneori, pentru respectivul adaos ai norocul de a fi încântat de câte o poezie duioasã, gratuitã, din partea vânzãtorului, gen: ,,Porumbelu’ fierbintelu’/ Întãreste cocoshelu’ ” si atunci chiar cã nu te mai poti plânge… dai un ban în plus da’ meritã…

5) Sãritoare… Probabil vã întrebati ce-s alea… Ei bine, sunt chestiile alea de formã pãtrãtoasã de pe plajã, pentru care plãtesti si ei, în schimb, te lasã sã intri 10 minute sã sari în ele… Mare inventie si treaba asta… sau cel putin asa cred, nu stiu, dar vãd cã nu lipseste din nici o statiune… Mã gândesc cã o fi si treaba aia utilã la ceva… poate dacã sari îndeajuns de sus vezi malul turcesc al Mãrii Negre… sau nu stiu… chiar trebuie sã încerc, sã vãd, poate-poate…

6) Banane… De astea iarãsi, clar e nevoie în orice statiune, cã fãrã ele nu se simte românul bine (în Vamã, deocamdatã nu existã decât caiac… da’ mai stãm vreo 2-3 ani… Ah, si de pe plajã vã puteti închiria ,,Labe” cu 5 lei… Vine omul, vã dã niste labe, plãtiti 5 lei si plecati fericiti… Nu uitati sã returnati seara labele la om)… Hmmm, ok, revenind la subiect… pentru cei care nu stiu ce-i aia bananã, e o chestie gonflabilã ce aratã a bananã dar e mare cât o barcã, pe care încalecã vreo câtiva ,,curajosi” si care mai apoi e trasã în larg de o barcã cu motor si sucitã în toate directiile pânã cei care stau pe bananã cad în apã… Moment care se pare cã reprezintã un fel de orgasm al întregii cãlãtorii, pentru cã în acest moment toatã lumea urlã(si pânã la acest moment urlau, dar mai încet), dupã care oamenii sunt recuperati din apã si adusi la mal fãrã alte incidente sau urlete

7) Hoteluri pe plajã… cã doar deh… n-o sã te chinui sã dai bani ca sã stai în gazdã la bãtrânii de prin sat (asta bineînteles, presupunând ca a sta la cort e un adevãrat sacrilegiu, iar ãi mai nebuni care dorm pe ,,plaje” ar trebui internati undeva, prostii dracu’, cã dorm lângã marea în care te-ai pishat tu azi-noapte, când erai prea beat sã cauti o baie)… Deci încã o datã, dacã te respecti, stai la un hotel pe plajã, dacã se poate, si cu piscinã… cã doar n-ai mers la mare sã te umpli de sare din apa aia scârboasã în care se spalã toti turcii…

8) Magazine cu iarbã legalã (uhm… scuze, magazine ,,cu produse destinate colectionarilor de plante etnobotanice rare, produse ce nu sunt destinate consumului uman” si pe care scrie mare: ,,SMOKE! SMOKE! SMOKE!”)… Asa, vreo 5 magazine de-astea în fiecare statiune, ca sã am de unde alege dacã vreau sã-mi fure cineva bagajele si banii în noaptea aia… Si bineînteles, la preturi imbatabile gen 1 300 000 RON plicul cu salvie, cã deh, dacã esti colectionar înrãit, dai oricât doar sã-ti vezi colectia completã…

Mai astept sã aparã în Vamã discotecile cu ATV-uri ce se plimbã pe plajã în timp ce niste fete danseazã semidezbrãcate în ele, chemându-te lasciv în ,,superdiscoteca” sau ,,megadiscoteca”… depinde cum li se numeste concurenta… Ah, si bãrbatii cu megafoane ce se plimbã pe plajã anuntând zgomotos cã vând bilete la nush ce spectacol la care cântã si vreo 2 manelisti cunoscuti…

Comments (28) »

Will you remember?

61ab

[Asta e blog cu dedicatie… deci nu va speriati daca nu întelegeti prea multe… sunt doar jumãtãti de amintiri, si celelalte jumãtãti sunt la cealaltã perosoanã…]

Am promis cã scriu blogul ãsta pentru cã sunt prea multe lucruri pe care trebuie sã le tin minte ca sã reusesc, ca o uitucã ce sunt, sã le pãstrez bine pe toate. Sper sã nu uit niciodatã:

  • Cum fugeai în primul an din afis în afis ca sã vezi ce se mai întâmplã prin oras, pentru cã „la noi nu se întâmplã aproape niciodatã nimic… Iris au cântat de vreo 2 ori… si atât” (atunci mi-am dat seama cã desi eu trãiesc în orasul ãsta, nu citeam niciodatã afisele (pe care le vãd atât de importante acum), si treceam pe lângã ele ca si cum n-ar fi existat)
  • Cã pe boschetarul tãu preferat (cel care stã mereu în acelasi loc, singur si trist), l-am poreclit Boris, ca sã-i dãm un nume demn, de om care stie multe si nu mai are nevoie sã vorbeascã cu nimeni pe principiul de „the fish doesn’t think because the fish knows everything”
  • Cum avea Lena tricou si bluzã cu „Jesus Freaks”, si mi se pãrea o fiintã foarte amuzantã, pânã am auzit-o cum râgâie si tu te-ai întors calmã si mi-ai zis „e ok…asa face de obicei”
  • Cum ne-am certat juma de orã în fata gãrii din Câmpia Turzii, când una dintre noi zicea cã atunci când intrãm în gara din Cluj intrãm din stânga si cealaltã zicea cã din dreapta… Pânã când ne-am dat seama cã eu „priveam” dinspre garã si tu „priveai” dinspre tren… Si am râs dupã aceea amândouã cu ciudã cã ne-am certat atât degeaba, când de fapt aveam amândouã dreptate
  • Momentul în care stãteam pe patul tãu si beam cafea si-ti povesteam ce-mi mai aduceam aminte din betia de cu o searã înainte (si flash-urile m-au tinut mult dupã aceea, când am mers în Noila si eu mã opream brusc în timpul conversatiei pentru cã-mi aduceam aminte vag ceva de cu o searã înainte… si tu râdeai încet de reactiile mele semi-patologice)… Si la calculatorul tãu a început „Black Jesus”, clipã în care m-a apucat brusc luciditatea si am zis „Momentul ãsta n-o sã-l uit niciodatã!”
  • Cum spui enervatã „ANDREA, EU NU SUNT BEATA!”, cu ciudã, în timp ce te clatini încetisor de pe un picior pe celãlalt si te strãdui sã-ti tii ochii deschisi parcã încercând sã te convingi pe tine… si cum dansezi ciudat si frumos „ca o drogatã” (dupã definitia multora la care eu le rãspund „stiu, asa e ea„)
  • Cum ne facem cadou ciocolatã (Kinder, preferata ta, cu copilul ãla enervant care zâmbeste de pe pachet) cu orice ocazie, chiar dacã nu e nici o ocazie, ca doi îndrãgostiti care se cunosc deja de atâta vreme încât nu mai stiu de ce fãceau o anumitã actiune, dar o fac în continuare pentru cã stiu cã-l face fericit pe cel de lângã
  • Cum te-ai uitat încântatã la bluza mea pânã am zis fericitã „e de la Bogdan!” si tu i-ai dat drumul repede si cu cea mai acrã si scârbitã fata ai zis ceva de genul „bleah”… si m-ai enervat asa de tare încât mi-am promis cã n-o sã-ti mai povestesc niciodatã nimic de el si totodatã mi-a venit sã te strâng în brate atunci
  • Cum dupã fiecare spectacol de teatru eu vãd mereu o explicatie pragmaticã si tu o explicatie metaforicã… Mai putin la „Piece touchee”, despre care am vorbit prin non-verbal în primele 5 minute (eram amândouã mult prea încântate ca sã reusim sã exprimãm ceva în cuvinte)… Si tãcerea în sine si zâmbetele spuneau mai multe decât orice în momentul ãla… Dupã care am început sã ne imaginãm ce fel de masinãrii aveau actorii… si conversatia s-a terminat prin „Cred cã s-ar amuza copios actorii dacã ar sti ce SF-uri ne imaginãm noi acum”
  • Cum ai venit la mine acasã sã „facem” clãtite si aveai sortzulet negru cu floricele (iar eu bãgam doar din când în când capul pe usã ca sã râd de cât de amuzant arãti cu el) si dupã ce le-ai terminat mi-am dat seama cã nu aveam gem… Si am divagat juma de orã despre clãtite cu zacuscã, clãtite cu unturã si cu ceapã, etc… Ah… si cum râdeam de tine mai demult cã pui smântânã în pireu… Si ce ochi mari ai fãcut în Music Pub când ti-am zis cã untura se poate face si acasã…
  • Când ti-am arãtat prima datã desenele lui Mark Ryden si tu ai visat în noaptea aia cã aveai o ranã „micã micã de tot” din care îti curgea mult mult sânge (din cauza unei picturi care reprezenta exact asta) , iar eu am visat un gândac care mi-a zis „I am an ordinary yellow bug” iar eu i-am zis „But yellow bugs are not ordinary!” (probabil din cauza fetishului tãu de a-ti tine tot felul de gândaci prin camerã, ca pe niste trofee „ca sã stie sã nu mai vinã, cã uite ce pãtesc”)… Si bineînteles sper sã nu uit nici una dintre discutiile noastre despre vise… nici de Josef Geerber, nici de visul când s-a inundat Fire-ul si tu m-ai omorât din gresealã si rugai oamenii sã te ajute sã mã scoti de acolo…
  • Cum râdeam dupã NDP-ul din anul I, rupte de obosealã pe drum spre cursul de Stiinte Politice, de cãtelul din reclama de la Chappi care avea urechile amuzante… Asta pe drum de la cafeaua din barul care în dimineata aia, negãsindu-i nume, l-am denumit cu totii, de comun acord, „La Melcul Psihedelic”
  • Cum cumpãram bãuturã din Sora si îti ceream „chitara” (adicã desfãcãtorul tãu de bere în formã de chitarã) ca sã desfac berea fãrã sã ne vadã barmanii/bodyguarzii ca noi vrem sã bem mult pe bani putini
  • Cum scãpãm de fiecare datã scrumiera pe covorul tãu „vesel” si chicotim în timp ce îl scuturãm de pe balcon, de parcã am vrea sã dãm vina pe altcineva… Ah, si cum l-ai denumit tu pe cãtelul ce sforãie de bãtrânete în scara blocului: „Vasilicã
  • Cum ne plimbam dimineata pe la 7-8 prin Sighisoara din gang în gang, în cãutarea unui W.C. (cicã, dar amândouã stim cã o fãceam din curiozitate si pentru cã ni se pãrea poetic sã ne plimbãm printr-un oras medieval pustiu la ora aia). Pânã la urmã ne-am oprit la campingul de la poalele dealului pe care eram cazate împreunã cu tipul de care te-ai speriat si ai zis „Jesus Christ” si rãspunsul lui a fost „Wrong name!”
  • Cum fumam în spatele blocului pe vremea când eram încã în anul I si tu stãteai în primul apartament, unde în camerã aveai pat, birou si dulap, si spatiul în care te deplasai era de mãrimea unei cutii de pantofi… Si cum îmi povesteai tu cã ai furat dintr-un sertar de acasã un pachet de Kent, de disperare, si cum ti-ai spus cã îl vei înlocui si nu va observa nimeni… Dar ti-ai dat seama abia dupã ce l-ai desfãcut cã cei de la Kent produceau demuuult alt tip de pachete si nu mai gãseai nicãieri pachet de tigãri EXACT ca ãla
  • Când mi-ai dat pe troleu o cascã si tu ai pãstrat-o pe cealaltã si ai pus „Will you remember?” de la Cranberries (care ti-am zis cã-mi dã senzatia de carusel, de circ si de site-ul de la Grimus), urmatã de „Youpi„-ul disperat care mie-mi amintea de „Iubi”-ul lui Chilian si tu ai zis „Da, ai dreptate… youpi e un fel de iubi” (pentru cã tu aveai melodia de la fostul tãu prieten ãla tâmpit)… Ah, si discutiile noastre despre melodiile care ne-au traumatizat copilãria, gen „Zombie” sau melodia cu frumoasa si bestia de la Meatloaf
  • Cum spuneam tuturor libidinosilor sã ne lase în pace cã „suntem împreunã”, iar când ne-am certat mi-ai zis cã te sufoc cã mã strãdui prea tare sã am grijã de tine în momentele de genul… Si eu m-am oprit din vorbit pentru cã nu stiam dacã, în cazul în care as începe sã râd (dupã p
    rostul meu obicei) ai începe sã râzi si tu sau te-ai supãra si te-ai lua si ai pleca
  • Cum am stat în frig, în parcul de lângã grãdinita lui Adelin,in pauza dintre cursuri, si am mâncat corn si cacao cu lapte (eu Tnuva, tu Fulga), si eu râdeam de tine cã te dai în „scrânciob” si-ti fãceam poze miscate cu tine fericitã, în leagãn
  • Cum mâncam supã de pui si mãmãligã cu brânzã la Pârâul Rece… Si cum am dormit amândouã pe balcon în prima noapte, ca sã auzim vântul si sã putem sã fumãm si sã povestim înainte sã adormim, iar tu ai râs jumãtate de orã de cum mã chinuiam eu sã te conving cum am încãpea o grãmadã sã dormim acolo dacã nu ne întindem si dormim în fund… Si cum ne-am întâlnit amândouã pe hol în dimineata AIA, rupte de somn… Si am mers si am stat pe dulapul mic de lângã geam, din partea opusã a holului unde încercasem sã dorm atunci noaptea… Si am stat si am povestit si mã strãduiam sã uit tot ce s-a întâmplat pânã la ora aia, ca sã pot sã zâmbesc mãcar putin în încercarea mea de a te face sã te simti mai bine…

Si încununarea tuturor, ziua aia dinainte sã pleci, pe care n-am reusit s-o punem cap la cap nici mãcar împreunã… Atunci când, dupã conceptiile noastre, am fost în Grãdina Botanicã cu Cristi si am hotãrât cã melcii nu mor, ci merg în „CochiRai”. Apoi am mers în Hard si nu ne aminteam nicicum numele filmului… Si la un moment dat m-am enervat si m-am apucat sã întreb oamenii de pe la mesele din jur (tipic) si a fost o usurare psihicã atunci când o fatã cu ochelari a venit cu rãspunsul: „Stranger than fiction”. Dupã aceea ne-am îmbãtat si am mers dimineatã în gangul în care mergem tot timpul dupã ce se închidea Fire-ul, si l-am pus pe „Blankie” pe iarbã si am stat amandoua si am povestit pânã dimineatã, când am aflat cã ãla era de fapt gangul patriarhiei, când ne-a prins popa cu vodca pe teren sfânt, povestind despre oameni necunoscuti si muzicã de care n-a auzit nimeni.

Si pentru cã ne era rusine am mers în Matei si am râs aiurea de cum o sã mã cãsãtoresc eu cu un tip pe care-l cheamã Pop si o sã-i pun numele la copil „KORN, like the band”. Si în betia mea ziceam cã o sã fiu fericitã si dacã o sã mã cãsãtoresc cu Micro Benjamin, pentru cã asa copilul meu o sa aibã numele si initiala tatãlui „Micro B.”. Si l-am inventat pe Sgrânas, zeul nostru care suna ca un zeu grecesc al grânelor, nume din 7 litere, la care fiecare am adãugat pe rând câte una si am râs fericite de rezultatul final. Apoi am luat-o eu pe ulei distrându-mã cu cuvinte gen „Zã vor” sau „Zã push-alã”(care am hotãrât cã e echivalentul pogo-ului).

În dimineata aia, pe drum spre tine, mi-ai zis cã vorbeam tare si incoerent pe troleu si se uitau pensionarii la mine, si ai fost atât de drãgutã încât tot ce ai fãcut a fost sã pleci privirea în pãmânt si sã-mi zici timid „Andrea, vorbeste mai încet”(chestie care stiai oricum cã n-o sã aibã efect)… Si la tine era îngrozitor de cald în dimineata aia si mã înveleam cu sacul de dormit verde cu maro pe care-l ai tot timpul pe pat… Si pe drum spre casã, pe autobus, mã strãduiam sã mã uit în jos când i-am rãspuns la tiganca de lângã mine la întrebarea „cât e ceasul?”, ca sã nu o sufoc cu alcolemia mea… si-mi era fricã sã nu creadã cã nu mã uit la ea pentru cã fac discriminare…

Si cred cã n-o sã uit niciodatã cum am stat de la ora 1 pânã la aproape ora 4 ca sã scriu blogul ãsta de care sã nu uit niciodatã:)

Si dacã o sã uit, „I will just love you in vain”:D

Comments (18) »

Drunk Barbie

a89e

Ca să facem cu usurintă trecerea de la „Punk Barbie” la categoria „Reality check”, v-o prezint pe Drunk Barbie.

Este foarte interesant că fetele ,,Barbie” se îmbracă tot timpul de firmă, poartă tocuri (nu stiu daca stiti campania: ,,Nu sta pe gânduri, stai pe tocuri!„) si posete D&G (Dacii & Getzii), se dau cu parfumuri scumpe si au tot timpul minim 1 milion de lei vechi la ele, dar cu toate astea merg în baruri, consumă bauturi de tzâshpe milioane si se îmbata cui.

Mi se pare mai putin feminin să fii îmbrăcată „de firmă„, coafată, dată cu 4000 de creme si să îmbrătisezi WC-ul unui bar „de fitze” decât să porti tricou si pantaloni largi si să bei bere într-un birt.

Un prieten care lucrează într-un bar de fitze din Cluj povestea că au avut la un moment dat un concurs: fata care dădea jos cele mai multe haine de pe ea primea o băutură din partea casei. Au participat o grămadă de fete cu bani, pentru care cumparărea unei bauturi nu era o problemă. Erau toate bete rupte si câstigătoarea a fost una care a dat jos TOT de pe ea (asta nu cititi daca vă scârbiti usor: ba chiar îi atarna atza de la obiectul introdus în scopul opririi hemoragiei din luna respectivă). Cu toate astea, fătuca era tare mândră de ea… doar câstigase o băutură din partea casei!

Degeaba esti frumoasă, te imbraci în roz, conduci (*prost*) o decapotabilă, mănânci doar în locuri scumpe si ai doar prieteni cu bani, daca din 2 in 2 săptămani te trezesti cu durere de cap în patul uni strain gras si cu chelie, amintindu-ti de cu o seara înainte doar gresia din WC-ul barului în care ai băut 3 cocktailuri „Blow Job” si 2 „Sex on the Bitch„.

KEEP REALITY AWAY FROM THE BARBIE WORLD!

Comments (4) »

Love story

59e6

S-au cunoscut la un concert, într-un bar… Ea avea 13 ani, el 14. S-au îndrãgostit asa de tare unul de altul încât s-au sãrutat toatã noaptea, fãrã sã-si spunã nimic. Apoi, uitându-se tandru unul la altul si întelegându-se din priviri, s-au luat de mânã si au intrat împreunã în baia fetelor. Aici, ea a avut curajul sã-i vorbeascã în sfârsit: ” Stii, eu sunt virginã… nu fac decât sex oral…”

A fost prima oarã pentru el… ea, în schimb, era deja obisnuitã. Dupã jumãtate de orã si o coadã interminabilã creatã de oamenii care doreau sã-si exercite dreptul constitutional de a-si manifesta nevoile fiziologice, au iesit amândoi din baie tinându-se de mânã. Îmbujoratã, ea se stergea la coltul gurii, ca sã se asigure cã rujul n-o luase pe cãi gresite… El, timid, se încheia la shlitz.

De cum intrã înapoi în sala cu concertul, se opreste muzica si solistul îi strigã tare în microfon bãiatului:”Bã Blitzi, si eu am futut-o pe aia!”, dupã care muzica continuã. Mândru, tânãrul îsi sãrutã pasional iubita cinci minute fãrã oprire. Ea vrea sã-i cearã bani, cum e obisnuitã, dar cele 2 beri bãute o fac sã uite planul initial.

În euforia momentului, bãiatul se hotãrãste sã-i facã cea mai romanticã declaratie de dragoste fãcutã de el vreodatã. Cu toate cã o cunoscuse abia în seara aceea, i-a soptit la ureche: „Esti singura mea prietenã pe care n-am bãtut-o”… Ea se uitã galesh la el si îl sãrutã din nou…

P.S. Toate sunt faze adevãrate, doar cã nu de la un singur cuplu, ci de la mai multe

Comments (18) »

Îmi vreau orasul înapoi!!!

49d4

Nu stiu câti clujeni stiu, dar s-a închis Croco… Da, Croco ãla unde stãtea juma de Cluj la cafea si pe terasa cãruia se perindau lenesi oameni de tot felul. Din nou, da, Croco ãla care era cafenea din 1960, si unde se adunau la taclale toti artistii boemi ce vroiau sã scape de griji. Uimitor, dar va deveni bancã… încã una din zecile de mii de bãnci din Cluj (asta dupã ce au fãcut zonã industrialã lângã Muzeul Satului si se surpã casele din muzeu din cauza excavãrilor).

Ceea ce e deosebit de data asta e cã a avut loc un protest (desi nu au fost multi, pentru cã nu s-a înteles prea bine motivul protestului). Lumea a protestat nu pentru cã acea cafenea urma sã devinã bancã (lucru ce nu putea fi schimbat, oricum), ci pentru cã farmecul orasului e luat încetul cu încetul de marile corporatii si bãnci, pentru cã în curând studentii nu vor mai avea unde sã bea o cafea sub 50 000 la pauza dintre cursuri, pentru cã nu va mai exista nici un loc unde sã te retragi din aglomeratia urbanã ce devine Clujul în maxim 5 ani.

Ok, poate nu cunosti Clujul… Poate nu te intereseazã… Si mi se pare si normal sã nu-ti pese de ceva ce e atât de îndepãrtat de tine… Cu toate astea, închide ochii si imagineazã-ti cã te trezesti în orasul tãu peste 10 ani…

Ceea ce te trezeste e grãmada de claxoane de sub geamul tãu. Te gândesti cã o fi vreo nuntã si hotãrãsti sã deschizi geamul, sã vezi zâmbetul atât de contagios de pe fatza mirilor. Când colo, geamul tãu nu se deschide, ci se izbeste puternic de plãcutza cu ,,Noua parcare suprateranã construitã cu ajutorul Primãriei Orasului” (plãcutzã pozitionatã pe partea gresitã a parkingului de cãtre muncitorii care bãuserã prea multã ,,Unirea” în ziua inaugurãrii). Grãmada de claxoane se aude pentru cã, as usual, parcarea nu e construitã bine, si masinile nu au destul loc sã întoarcã, astfel încât se izbesc una de cealaltã frecvent.

Închizi supãrat geamul la loc, iei mushcata de pe pervaz, pentru cã oricum nu mai are luminã si o pui tacticos la gemuletzul de la baie, doar-doar supravietzuieste. Sângele-ti fierbe, asa cã hotãrãsti cã e vremea sã te relaxezi. Îti iei lesa si câinele si trântesti usa în urma ta, în speranta cã sunetul va acoperi tziuitul masinilor.

Prima destinatie: parcul din cartier… Gândindu-te doar la o bancã la umbrã si la fosnetul copacilor parcã-ti mai revii. Ajuns acolo, însã, gãsesti doar un spatiu de 0,5 m² deasupra cãruia scrie: ,,Noile norme europene prevãd ca stãpânii animalelor de companie sã aibã fãrash, mãturã si pungã pentru excrementele fiintei aflate în custodie (U.E. prevede politically correctness-ul). Amenzi între 100 si 500 de euro”… Îl lasi pe Azorel sã-si facã linistit treaba în spatiul destinat lui, si, în timp ce el sapã o groapã, încercând sã scape de dovezi si pe tine de o grijã, observi cã în locul parcului stiut de tine acum rãsare falnic un ,,Teren de tenis: 10 euro/ora”.

Supãrat, pornesti spre centrul orasului. Pe drum, observi cã în loc de Opera Românã s-a fãcut Aqua Parc (50 euro/zi), pe locul statuii tale preferate, unde se adunau multi porumbei, s-a fãcut ,,Centru de închirieri/vânzãri ATV-uri. Pentru detalii sunati la 07234589654 – D-l Costicã”, în locul bibliotecii acum troneazã noul ,,Metropolis Mall: cele mai noi oferte de haine din Turcia, China si Taiwan; din India primim sãptãmâna viitoare”, iar Catedrala Ortodoxã a fost mutatã în cãminul de nefamilisti, deoarece nu aducea profit, biserica fiind închiriatã enoriasilor turci, cu 1000 de euro/lunã.

Îti e foarte greu sã te descurci prin oras, pentru cã ,,B-dul Decebal” se numeste acum ,,B-dul Nike”, ,,Str. Dostoievski” si-a schimbat numele în ,,Aleea Kenvelo”, si o grãmadã de strãzi al cãror nume nici nu ti-l mai amintesti se numesc acum: ,,Str. Nokia”; ,,Aleea D&G” (si nu, numele nu vine de la Dacii&Getzii); ,,B-dul Audi”; ,,Aleea Versace” si, ultima observatã, dar nu cea din urmã, ,,Str. Lee Cooper” (mare om tre sã fi fost ãsta, dacã are stradã cu numele lui!).

Într-un final reusesti sã ajungi în locul unde era barul tãu preferat… Da, locul ãla cu chelnerite mereu zâmbitoare, care te lãsau sã intri cu Azorel si cãrora le puteai rãmâne dator cu câte 5-10 000 când nu aveai destui bani la tine… Acum e ,,BT Cafe” în locul barului… Bineînteles, lângã nelipsita bancã… Stai pe gânduri dacã sã intri sau nu pânã în bancã pentru a lua un credit pentru nevoi personale, sã-ti poti permite si tu o cafea, dar îti amintesti de Parcul Central al orasului, si-ti îndrepti grãbit pasii în directia lui…

Vezi de departe pancarta cu „Zonã de agrement”, faci de 3 ori cruce si chiui o datã, pânã când ajungi în dreptul parcului si observi cã e înconjurat de garduri strãbãtute de 1000 de voltzi . În fata unei portite te asteaptã un paznic, care, de cum te vede cã vrei sã intri în parc, îti zice plictisit: ,,10 euro taxa de agrement… plus încã 5 pentru câine”.

Asta e momentul în care te trezesti la realitate… 2007, octombrie, toamnã si trist… Gândeste-te mai bine data viitoare înainte sã alegi sã nu-ti pese…

Comments (6) »

Go to the place where all the junkies go…

230b

Mã întâlnisem acum vreo lunã cu un prieten vechi, pe care nu-l mai vãzusem demult, si cu care trãgeam betzii strashnice prin vechiul Pub si cântam cât ne tineau plãmânii prin Parcul Mare. Era genul de boem si de rebel neînteles si asta îmi plãcea la el. Râdeam cu el tot timpul când intra câte unul cu pãrul geluit pe spate si cu cãmesha desfãcutã pânã la buric, si primul lucru pe care îl fãcea era sã-si punã telefonul de tzâshpe milioane pe masã si sã comande „ce ai mai scump”(nu cã ar fin contat ce vroia el sã bea, conta doar sã fie scump). Blogul ãsta e pentru Bogdan, vechiul meu prieten.

Spun „vechiul” pentru cã „noul” nu mai este nimic din ceea ce era. M-am întâlnit cu el… Tocmai iesea din Diesel… Are bani, si sunt mândrã de el pentru asta; mereu am stiut cã va reusi sã facã ceva extraordinar. Când l-am vãzut, i-am zâmbit instant si l-am salutat prietenos. El s-a uitat la mine cu scârbã si a trântit un „bunã” cu juma de gurã(era singur, by the way, deci nu îi stricam reputatia în fata nimãnui). L-am întrebat ce mai face, dacã nu vrea sã mergem la o bere. Mi-a zis cã nu mai bea bere, cã aia e „bãutura sãracilor”(desi în trecut avuseserãm discutii lungi despre faptul cã berea e cel mai bun aliment… si cã ar trebui sã tinem curã de slãbire cu bere… si cã nu am renunta nici unul la bere pentru nimic în lume).

De atunci sunt atentã de fiecare datã când trec prin fata la Karma/Crema/Diesel… poate-poate îl vãd cu pãrul geluit pe spate si cu cãmesha desfãcutã pânã la buric, potrivindu-si telefonul de tzâshpe milioane pe masã, comandând „ce-i mai scump” si asezându-se înapoi în vitrinã, asteptând sã treacã vreun vechi cunoscut pe care apoi sã-l ignore.

Am respectat mereu oamenii care si-au pãstrat preferintele si principiile de-a lungul timpului. Unul dintre profii cei mai impozanti de la mine de la facultate îmi povestea cã, în studentie, umbla prin Pub, si cã acum merge în Autograf sã asculte rock si jazz… „Nu am timp sã-mi schimb hainele, cã merg direct de la lucru, si nici nu cred cã mi-ar plãcea sã mã vadã studentii în tricoul cu Maiden în locul clasicului costum… Dar îmi place muzica si mã duc”. Astia sunt oamenii pe care îi iubesc… Înteleg cã, odatã cu vârsta, începe sã-ti piarã cheful de aglomeratie, si ai tot felul de respunsabilitãti si întâlniri cu oameni importanti, pe care nu-i poti duce oriunde… dar totusi, respect oamenii care timpul liber si-l alocã lucrurilor care le plac si nu se schimbã radical doar pentru cã sunt „importanti”.

Nu o sã înteleg niciodatã cum te face sã te simti mai bine o bere de 100 000 decât aceeasi marca de bere, aceeasi calitate, dar de 30 000. Dacã aveti prea multi bani, donati-i… Sau faceti cinste… Sau mãcar luati-vã 3 beri cu 30 000 si vã mai rãmân 10 000 sã-i puneti la bisericã:))

Si dacã vreti sã mergeti undeva, nu vã puneti în vitrinã… Opulentza nu formeazã caracterul…

Dacã vreti sã mergeti într-un loc linistit cu muzicã bunã, mergeti în Insomnia, în Jaco’s (cum intri în Biblioteca Central Universitarã, o iei la dreapta pe coridoare pânã dai de cafenea), Aux Anges, Krajcar sau Justin’s…

Dacã vreti some party time, mergeti în Zvon (fostul Fire, unde se danseazã pe rock/punk), Umbra de noapte (este Absinth!), Hard Rock sau Autograf…

Toate astea sunt locuri gen Las Vegas: „What happens in Las Vegas, stays in Las Vegas”… deci dacã vreti sã se vorbeascã despre voi si grãmada de bani pe care-i întoarceti din când în când cu lopata ca sã nu se mucegãiascã, It’s not the place for you…

Comments (8) »