Posts tagged autobus

Complete idiot’s guide to riding the bus

7c79

Dacã tot am început seria de „Complete idiot’s guide to…”, azi o s-o continui cu „Complete idiot’s guide to riding the bus”, din colectia „Aventuri Urbane” (disponibilã acum si în orasul tãu).

Ok, sã vorbim despre ce sã NU faci pe autobus/tramvai/troleu (de metrou nu zic nimic, pentru cã sunt certatã cu el):

1) Cum se face cã unii oameni desi au telefon mobil cu camerã foto, bluetooth, infrarosu, internet, 3G, ecran LCD, microunde, termometru si alte cele (la fel ca bricegele cu desfãcãtor de vin, de conserve, unghierã etc), nu au CǍSTI?!
Dacã esti fericitul posesor al unui telefon de tzâshpe milioane, nu ar fi normal sã-ti permiti si o pereche de cãsti cu vreo 300 000 (ROL)? Nu conteazã ce asculti la ele, house, rock, manele… Ideea e cã nu face parte din pasiunile mele cotidiene(si din câte mi-am dat seama nici din ale altor consãteni de-ai mei) sã aud chestii de genul „You fucking me makes me bilingual” pe autobus în timp ce eu mã gândesc la probleme existentiale gen „Ce scriu pentru concursul de creatie în publicitate?”

2) Dacã tot vrei sã te urci în autobus, ce-ar fi sã-ti pui sandwichul cu muuuultã maionezã într-o pungã? Mai ales dacã stai în picioare într-un loc înghesuit… Nu-mi face plãcere sã cobor din autobus arãtând de parcã tocmai i-am fãcut sex oral bãtrânelului de lângã mine.

3) Si dacã tot suntem la categoria chestiilor pe care nu vreau sã le am pe mine, cât de imposibil ar fi sã-ti arunci guma înainte sã te urci în autobus sau s-o pui într-un servetel, în loc sã faci românescul „lipit de scaun, cât timp nu te vede nimeni”? Înteleg cã e tare palpitant sã trãiesti cu adrenalina faptului cã poate te vede cineva lipind-o si îti face observatie… înteleg si faptul cã nu vrei sã tii o chestie semi-gelatinoasã în mânã pânã când cobori, dar întelege si tu cã nici celor din jur nu le place sã poarte respectiva trebusoarã lipitã de haine pentru tot restul vietii…

4) Dacã tot vrei sã te asezi, aseazã-te pe scaunul de lângã geam dacã e liber, si nu pe cel dinspre culoar (asta e dedicatie pentru jock ). Altfel o sã ocupi 2 locuri degeaba, pentru cã lumea care stã în picioare va avea mult prea multe plase, sacoshe, ghiozdane, etc pentru a încerca mãcar sã se înghesuie prin spatiul mic dintre scaunul tãu si scaunul din fatzã. Dacã totusi îsi face cineva curaj sã se înghesuie, politicos ar fi sã-ti tragi picioarele pentru a-i face loc, si nu sã stai pasiv si visãtor uitându-te la om cum se chinuie.

5) Respect decizia primãriei de a acorda abonamente gratuite bãtrânilor pe liniile de transport în comun. Mi se pare un gest frumos. Cu toate astea, nu mi se pare un gest frumos ca, bãtrân fiind, si pensionar pe deasupra (adica ai timp liber destul) sã te pornesti de acasã la ora de vârf (7-10 si 14-18 ), doar pentru a fi primul om care ajunge în piatã. Ba mai mult, dacã tot practici acest sport extrem, nu înteleg cum poti avea pretentia de a ti se si oferi locul în aglomeratia din autobus. De ce mereu cea mai bunã pâine, cele mai ieftine murãturi etc. sunt tocmai în capãtul opus al orasului?!

6) Cã tot ajunserãm la bunele maniere, cum ar fi dacã ai astepta ca lumea sã coboare înainte sã te trântesti cu toatã fortza ta animalicã în autobus? Sau, dacã esti în autobus, cum ar fi sã te tragi/ cobori pentru a lãsa oamenii sã coboare si sã nu te priponesti ca o dihanie în usã, asteptând ca lumea sã treacã pe lângã personalitatea ta firavã? Si dacã tot te încãpãtânezi sã te tii de usã cu dintii în timp ce altii se freacã de tine încercând sã coboare, nu te arãta jignit(ã)!

7) Ce-ar fi sã nu te urci beat în autobus, adormind lãtzit pe 2 scaune sau… pe mine? Ce-ar fi, în betia ta, sã nu distrugi bunul public scriind pe scaun AGLAE+PAMFIL=CASA DE PIATRA, sau flegmând flegmatic pe geam (asta chiar s-a întâmplat, si când spun PE geam, i mean that literarry, nu în sensul cã a scos capul pe geam).

8) Stii pancarta cu „Loc pentru plimbat patrupede”? Ei, aia e acolo ca sã îti plimbi câinele în locul acela special amenajat… Ai vãzut vreo pancartã de genul în autobus? Nu?! Stii de ce? Pentru cã autobusul este pentru PLIMBAT OAMENI, nu câini, pisici sau alte lighioane! Nu mã întelegeti gresit, iubesc animalele, doar cã le iubesc ceva mai putin atunci când rod tandru din pulpa mea (desi sunt asiguratã cã „E vaccinat, stati linistitã!”) sau când, dupã ploaie, un ghem pãros si ud se freacã de pantalonii mei proaspãt spãlati (pe drumul meu spre a vorbi cu directorul firmei X pentru a oferi o sponsorizre copiilor cu handicap).

9) Probabil una din cele mai importante probleme ale spiritului civic: dacã vezi o „fãrãdelege”, implicã-te! Acest ultim punct e dedicat idiotului care, dupã ce s-au închis usile autobusului, m-a bãtut pe spate si mi-a zis „domnisoarã, domnul care tocmai a coborât v-a furat telefonul din ghiozdan”. S-o fi gândit cã probabil voi fi mai linistitã sufleteste dacã stiu cã oricum nu mai am ce face. Mai urma sã-mi zicã un „Asa a dat Domnul” si chiar atingea punctul în care nu mai stiam dacã sã râd sau sã plâng…

În speranta respectãrii celor 9 puncte de mai sus, vã doresc sã întâlniti soferi de treabã care nu iau curbe bruste în ideea de „senzatii tari, neasteptate”, astfel încât rezultatul final sã fie unul la fel ca cel din imaginea de mai sus: un autobus fericit

Multumesc anticipat.

Comments (18) »

I know it’s not nice to pick on the retarded kids…but I just can’t help it:)

ad8b
–CAMPANIE DE SENSIBLIZARE A OPINIEI PUBLICE–

Nu shtiu câti dintre voi ati prins bancul ãla care circula pe net:

,,Fiul: Tatã, îmi cumperi un mobil hightech, 3G, cu USB, bluetooth cu camerã video, GPRS si cu aplicatii java si mp3?
Tatãl: Fiule, nu te-ai putea droga si tu ca ceilalti copii?!”

Eu încep în ultima vreme sã-i dau dreptate tatãlui… Nu stiu dacã vã mai amintitzi cum, dupã revolutie, tot tzãranul venit la oras se plimba cu casetofonul la maxim, pe stradã, la fel ca negrii ãia de prin Bronx… Nu conta ce muzicã mergea la casetofon, important era sã vadã lumea cã ei au…

Oamenii ãia au fost începutul curentului „cool”, continuat si azi, dupa câte reusesc sã-mi dau seama, de copiii lor, manelishtii, care emanã coolitate oriunde merg.

In cazul în care vã întrebatzi cum se recunosc oamenii ãstia atât de cool:
Bãietzii: au de obicei freze de punkeri, dar cu shuvitze tziclam(adicã roshu spre pink:))), tricouri rupte shi blugi sfâshiati, dar pe care scrie Kenvelo (cã nu mai e cool sã-tzi rupi blugii ca orice rocker de-ãla loser… acum dai bani ca sã-i cumperi gata ruptzi). De asemenea, poartã cercei mici cu diamante mari într-una dintre urechi (sau amândouã). Cerceii ãia sunt ca centurile de la karate: cine are 1, e începãtor într-ale manelelor, la 2 e deja versat shi la mai mult de 2, e deja un semi-zeu al manelelor(probabil cu titlu nobiliar, gen „regele/marchizul/contele/ducele manelelor”). Obligatoriu, e nevoie sã existe un ghiul pe deget sau mãcar o curea gen cele de la box, cu catarame mari, pe care scrie RICH.
Fetele: obligatoriu tocuri foarte înalte, decolteuri adânci, bluze fãrã buric shi fuste scurte(asta bineîntzeles, si iarna). De asemenea, indiferent de anotimp sau de orã, e nevoie sã ai ochelari de soare ca sã fii cool. Si nu eshti manelistã adevãratã, dacã nu ai o bluzã/geacã/fustã/pereche de pantaloni pe care sã scrie mare shi cu auriu:RICH… cã doar trebuie sã te asortezi cu bãietzii, nu?

Revenind la curentul cool, în ultima vreme mã simt din ce în ce mai asaltatã de tot felul de coolness-uri peste tot. Acum vreo doua sãptãmâni, a fost primul „incident”. Mergeam pe autobus shi 2 tzigãnci au urcat grãbite shi s-au pus lângã scaunul meu. Plictisindu-se, probabil, de drumul lung shi anevoios, shi-au scos telefoanele cu mp3 player shi au dat drumul la manele exact la mine în ureche. Deshi de la casetofon încoace, s-au inventat cãshtile, se pare cã nu eshti la fel de cool dacã nu aude tot troleul ce ascultzi tu pe telefonul tãu „cu tupeu”.

De atunci pãtzesc într-una faze de genul ãsta, si nu shtiu cum se face, cã cei cu mobile smechere se pun tot timpul pe lângã mine.

Oricum, faza de azi a pus capac: veneam din Mãnãshtur, spre Mãrãshti, shi pe scaunele de lângã mine se pun 3 tipi. Simt nevoia de a face o scurtã descriere, spre a vã încânta si pe voi cu bucuriile vietzii lumeshti: era beznã afarã, dar unul dintre ei avea pãrul dat meticulos cu gel pe spate shi o pereche enormã de ochelari de soare (probabil marca Bucci sau Dolce&Babanna), ashezatzi triumfãtor în vârful frezei. Al doilea avea geacã cu ‘Harrison’ (need I say more?:))) shi al treilea avea pantofi de lac, pantaloni de stofã, o geacã de piele pe care o pãzea cu pretzul vietzii shi un tricou cu ‘De puta madre’… cu un 69 mare între puta shi madre. In plus, totzi trei miroseau a parfum, consumat în cantitãtzi industriale, again, probabil ceva de marcã: Cristian Dihor, Adibas, Chelvin Clain…de-astea.

Cel mai înfipt dintre ei, îsi scoate telefonul, zicând:”Doar n-om sta pe uscat!”, shi porneshte maneaua cu „Un milion cu un milion fac mai multe milioane (nu conteazã câte, cã oricum nu shtii sã numeri)/ Unii-shi cumpãrã mashini, eu îmi cumpãr avioane”… bineîntzeles, pusã pe repeat, cã altfel nu te unge la suflet. Au ajuns la un moment dat sã urle unii la altzii, ca sã se audã peste melodia aia, dar nici gând s-o opreascã.
Tot tipul simpatic, cu telefonul, scoate o cola si bea cu sete (shtitzi voi reclama cu „Sete Coca-Cola de viatzã”), dupã care aruncã shmechereshte sticla pe jos si o loveste cu piciorul (sã nu se vadã cã e sub scaunul lui).

Sticla ajunge cumva sã se batã de piciorul meu si, ca orice om normal, mã uit cât de urât pot, în sperantza cã o sã aud mãcar ceva scuze. In schimb, tipul se uitã la mine, si, vãzându-mi, probabil, admiratzia din ochi, îmi zâmbeshte shi îmi face cu ochiul.
Inainte sã coboare, aruncã cu grijã si capacul sticlei pe jos si încep toti trei sã fredoneze ritmul.

Oare nu ar putea si ei sã se drogheze ca restul copiilor? Donez prenandez!!! Promit!!!

P.S. Pe aceastã cale fac un apel cãtre firmele de telefonie mobilã, sã nu mai vândã telefoane cu mp3 player manelishtilor, sau mãcar sã le vândã cu cãshti nedetashabile. Multzumesc anticipat.

Comments (10) »