Posts tagged ardeal

Îmi vreau orasul înapoi!!!

49d4

Nu stiu câti clujeni stiu, dar s-a închis Croco… Da, Croco ãla unde stãtea juma de Cluj la cafea si pe terasa cãruia se perindau lenesi oameni de tot felul. Din nou, da, Croco ãla care era cafenea din 1960, si unde se adunau la taclale toti artistii boemi ce vroiau sã scape de griji. Uimitor, dar va deveni bancã… încã una din zecile de mii de bãnci din Cluj (asta dupã ce au fãcut zonã industrialã lângã Muzeul Satului si se surpã casele din muzeu din cauza excavãrilor).

Ceea ce e deosebit de data asta e cã a avut loc un protest (desi nu au fost multi, pentru cã nu s-a înteles prea bine motivul protestului). Lumea a protestat nu pentru cã acea cafenea urma sã devinã bancã (lucru ce nu putea fi schimbat, oricum), ci pentru cã farmecul orasului e luat încetul cu încetul de marile corporatii si bãnci, pentru cã în curând studentii nu vor mai avea unde sã bea o cafea sub 50 000 la pauza dintre cursuri, pentru cã nu va mai exista nici un loc unde sã te retragi din aglomeratia urbanã ce devine Clujul în maxim 5 ani.

Ok, poate nu cunosti Clujul… Poate nu te intereseazã… Si mi se pare si normal sã nu-ti pese de ceva ce e atât de îndepãrtat de tine… Cu toate astea, închide ochii si imagineazã-ti cã te trezesti în orasul tãu peste 10 ani…

Ceea ce te trezeste e grãmada de claxoane de sub geamul tãu. Te gândesti cã o fi vreo nuntã si hotãrãsti sã deschizi geamul, sã vezi zâmbetul atât de contagios de pe fatza mirilor. Când colo, geamul tãu nu se deschide, ci se izbeste puternic de plãcutza cu ,,Noua parcare suprateranã construitã cu ajutorul Primãriei Orasului” (plãcutzã pozitionatã pe partea gresitã a parkingului de cãtre muncitorii care bãuserã prea multã ,,Unirea” în ziua inaugurãrii). Grãmada de claxoane se aude pentru cã, as usual, parcarea nu e construitã bine, si masinile nu au destul loc sã întoarcã, astfel încât se izbesc una de cealaltã frecvent.

Închizi supãrat geamul la loc, iei mushcata de pe pervaz, pentru cã oricum nu mai are luminã si o pui tacticos la gemuletzul de la baie, doar-doar supravietzuieste. Sângele-ti fierbe, asa cã hotãrãsti cã e vremea sã te relaxezi. Îti iei lesa si câinele si trântesti usa în urma ta, în speranta cã sunetul va acoperi tziuitul masinilor.

Prima destinatie: parcul din cartier… Gândindu-te doar la o bancã la umbrã si la fosnetul copacilor parcã-ti mai revii. Ajuns acolo, însã, gãsesti doar un spatiu de 0,5 m² deasupra cãruia scrie: ,,Noile norme europene prevãd ca stãpânii animalelor de companie sã aibã fãrash, mãturã si pungã pentru excrementele fiintei aflate în custodie (U.E. prevede politically correctness-ul). Amenzi între 100 si 500 de euro”… Îl lasi pe Azorel sã-si facã linistit treaba în spatiul destinat lui, si, în timp ce el sapã o groapã, încercând sã scape de dovezi si pe tine de o grijã, observi cã în locul parcului stiut de tine acum rãsare falnic un ,,Teren de tenis: 10 euro/ora”.

Supãrat, pornesti spre centrul orasului. Pe drum, observi cã în loc de Opera Românã s-a fãcut Aqua Parc (50 euro/zi), pe locul statuii tale preferate, unde se adunau multi porumbei, s-a fãcut ,,Centru de închirieri/vânzãri ATV-uri. Pentru detalii sunati la 07234589654 – D-l Costicã”, în locul bibliotecii acum troneazã noul ,,Metropolis Mall: cele mai noi oferte de haine din Turcia, China si Taiwan; din India primim sãptãmâna viitoare”, iar Catedrala Ortodoxã a fost mutatã în cãminul de nefamilisti, deoarece nu aducea profit, biserica fiind închiriatã enoriasilor turci, cu 1000 de euro/lunã.

Îti e foarte greu sã te descurci prin oras, pentru cã ,,B-dul Decebal” se numeste acum ,,B-dul Nike”, ,,Str. Dostoievski” si-a schimbat numele în ,,Aleea Kenvelo”, si o grãmadã de strãzi al cãror nume nici nu ti-l mai amintesti se numesc acum: ,,Str. Nokia”; ,,Aleea D&G” (si nu, numele nu vine de la Dacii&Getzii); ,,B-dul Audi”; ,,Aleea Versace” si, ultima observatã, dar nu cea din urmã, ,,Str. Lee Cooper” (mare om tre sã fi fost ãsta, dacã are stradã cu numele lui!).

Într-un final reusesti sã ajungi în locul unde era barul tãu preferat… Da, locul ãla cu chelnerite mereu zâmbitoare, care te lãsau sã intri cu Azorel si cãrora le puteai rãmâne dator cu câte 5-10 000 când nu aveai destui bani la tine… Acum e ,,BT Cafe” în locul barului… Bineînteles, lângã nelipsita bancã… Stai pe gânduri dacã sã intri sau nu pânã în bancã pentru a lua un credit pentru nevoi personale, sã-ti poti permite si tu o cafea, dar îti amintesti de Parcul Central al orasului, si-ti îndrepti grãbit pasii în directia lui…

Vezi de departe pancarta cu „Zonã de agrement”, faci de 3 ori cruce si chiui o datã, pânã când ajungi în dreptul parcului si observi cã e înconjurat de garduri strãbãtute de 1000 de voltzi . În fata unei portite te asteaptã un paznic, care, de cum te vede cã vrei sã intri în parc, îti zice plictisit: ,,10 euro taxa de agrement… plus încã 5 pentru câine”.

Asta e momentul în care te trezesti la realitate… 2007, octombrie, toamnã si trist… Gândeste-te mai bine data viitoare înainte sã alegi sã nu-ti pese…

Anunțuri

Comments (6) »

Blog ardelenesc

9bd3

În primul rând, dacã nu întelegeti nimic, vã anunt de pe acum cã there are no worries, oricum, o sã traduc textul mai jos:

Sãptãmâna trecutã am fo plecatã mai mulţi la Tãşnad, în judeţu Satu-Mare. Am fo mãrsã cu motoru, fain frumos, da’, cum am fo opritã pã drum la un dohan şî un cafei şî pã drum tuna şî fuljera, am ajuns mocicoşi de tinã din cap pânã-n piciore, de ne-am oprit la o vedre de la o casã sã ne tomnim o ţârã înainte sã ajunjem la cazare.

Într-un sfârşât, ajunjem la o portã mare, la care sunãm, şî din spatele cãreia sã aratã o buca’ de om înfoiet ca un paznic de uãi. Cu tãte cã ne-am spãriet o ţârã, unul din noi o cotat ţâdula primitã de la Cluj, care zîce cã acolea ne-om caza, şî i-o dat-o omului ahãla aprig. Omul, de cum o cetit-o, tãt tãt tãt s-o lumninat la faţã, şî minton ne-o invitat în casã şî ne-o cinstit cu o fele de jânars, pã care, de musai, am bãut-o. Pânã la urmã omu s-o dovidit de treabã, cã ne-o aranjat sã mâncãm zîlnic, la amiaz, fãrã bani, la ceva cantinã din oraş.

Şî, uite-aşe, am mâncat noi zamã cu feliu al doilea în fiecare zi, fãrã sã rãmâie nimica de noi, dorã ne înfometam ca luptii înainte sã ajunjem acolea. Tãtã mâncarea asta ne era de ajuns pânã sara pã la vo 7 ceas, când vunu dintre noi zâce cã i foame, scote brişca, şi sã apuca sã-şi taie neşte pitã cu slanã şî sã crepe neşte ceapã, aşe cum sã creapã lebeniţa vara. Atunce sãrem iarã tãţi ca ulii pã mâncare, şî mâncarea asta ne era bugãt pânã a doua zî, şî tãtã noaptea stãtem şî beem liniştiţ. Binentãles, înainte sã ne apucãm de bãut, siluiam uşa (cã sã închidea tare greu), ca sã fim siguri cã ne rãmâne casa întreagã. Şî uite-aşe mi-o trecut mie capãtu de sãpãmânã.

Ok, şi acum traducerea:

Sãptãmâna trecutã ne-am pornit mai mulţi spre Tãşnad, în judeţul Satu-Mare. Am mers cu maşina, dar, cum am oprit pe carosabil, la o ţigarã şi o cafea şi pe drum ploua, am ajuns murdari de noroi din cap pânã în piciore, încât ne-am oprit la gãleata de la o casã sã ne aranjãm puţin înainte sã ajungem la cazare.

Într-un sfârşit, ajungem la o poartã voluminoasã, la care sunãm şi din spatele cãreia se aratã un om mare, gras ca un paznic de oi. Cu toate cã ne-am speriat întrucâtva, unul dintre noi a cãutat biletul primit la Cluj, care enunţa cã acolo este locul în care vom fi cazaţi, şi i l-a dat-o omului acela înspãimântãtor. Omul, de cum l-a citit, s-a lumninat la faţã, ne-a invitat în casã prompt şi ne-a cinstit cu o jumãtate de rachiu, pe care, pentru cã trebuia, am bãut-o. Pânã la urmã omul s-a dovedit de treabã, deoarece ne-a aranjat sã mâncãm zilnic, la amiazã, pe gratis, la o cantinã din oraş.

Şi, uite-aşa, am mâncat noi supã cu felul doi în fiecare zi, fãrã sã lãsãm nimic în farfurie, deoarece ne înfometam foarte tare înainte sã ajungem la masã. Toatã mâncarea aceasta ne ajungea pânã seara pe la ora 7, când vreunul dintre noi zicea cã-i e foame, scotea cuţitul, şi începea sã-şi taie nişte pîine cu slãninã şi sã despice ceapã, la fel cum se despicã pepenele roşu vara. Atunci sãream din nou toţi, având un simţ al observaţiei foarte dezvoltat şi o rapiditate uluitoare, pe mâncare, şi mâncarea asta ne era îndeajuns pânã a doua zi, şi toatã noaptea stãtem şi beam liniştiţi. Bineînţeles, înainte sã începem sã bem, forţam uşa (deoarece se închidea foarte greu), ca sã fim siguri cã ne rãmâne casa întreagã. Şi uite-aşa mi-am petrecut eu acest weekend.

Weekendul ãsta am mai fost la Tãsnad cu 3 prieteni ardeleni si ei, si cu totii am fost foarte destoinici în a vorbi ardeleneste, cam ca în prima parte scrisã cu bold. Probabil de aceea am tinut neaparat sã scriu blogul ãsta înainte sã plec în noaptea asta timp de o sãptãmânã din Ardeal… because I’ll miss it Ardelenii o sã mã înteleagã, în special din cauza faptului cã textul „tradus” parcã nu mai are farmecul original, si sunã a ceva text corectat din punct de vedere politic(ok, poate si pentru cã am exagerat si eu pe ici, pe colo la traducere).

P.S. I triple checked, nu sunt greseli în scrierea nici unuia dintre texte (sau nu din câte pot observa eu), deci dacã nu intelegeti, nu e din cauza ca nu am scris eu bine (sau cel putin teoretic). Oricum, puteam face textul pe ardeleneste aproape imposibil de citit, înlocuind ‘de’ cu ‘ge’, si alte cele, dar m-am gândit cã ar deveni prea greoi.

Comments (7) »