Cand o sa fiu mare vreau sa ma fac chicotitoare

98d8

Azi am fost la o înmormântare, la care mama m-a tot bãtut la cap cã TREBUIE sã merg. Dormisem douã ore si m-am plimbat juma de oras ca sã ajung la destinatie. Înainte de înmormântare m-am rugat din nou de mama sã mã lase acasã, dar cum noi douã avem conceptii religioase tare diferite si mama e muuult mai conservatoare decât mine, a refuzat.

Ideea principalã e cã mi se pare stupid sã mergi la înmormântarea unui om pe care l-ai vãzut de trei ori în viata ta, si atunci într-un context foarte formal (nuntã, botez, etc) la care toate conversatiile sunt „Sãrumâna, ce mai faceti?” si rãspunsurile sunt „Uau, ce frumoasã te-ai fãcut!”. Nu pot sã zic cã nu-mi pare rãu cã a murit omul, dar îmi pare la fel de rãu pentru el ca pentru toti oamenii care mor în lumea asta si pe care nu-i cunosc… Cã doar atunci când plângi la o înmormântare plângi pentru sufletul omului respectiv si pentru cum s-a purtat el cu tine… iar dacã e un om pe care n-ai reusit sã-l cunosti, mi se pare tâmpit sã te prefaci îndurerat. Pãrerea mea e cã la înmormântãri trebuie sã fie prezenti doar cei cãrora chiar le pare rãu pentru omul care e în sicriu, iar cei cãrora nu le pare rãu ar trebui sã onoreze cu absenta.

Oricum, am asistat la toatã gama de familisme si prefãcãtorii. Înainte de înmormântare cu vreo jumãtate de orã mama si mãtusa stãteau amândouã la masã si fumau si râdeau (foarte afectate si ele, dealtfel). La plecare mãtusa-mea si-a luat 2 servetele, ca sã aibã cu ce sã se prefacã cã se sterge la ochi.

Ajunsi la înmormântare, aud în spatele meu:
– Ptiu, batã-l, ãla e Valentin! A trecut pe lângã noi si nici nu l-am recunoscut!
– Pãi normal cã nu l-ai recunoscut… Nu vezi cã s-a tuns chel, ca tac’su! Hehehehe!
Mã simt nevoitã sã intervn:
– Auzi, da’ de ce-ti bati joc de el? Ce-are dacã e chel? Normal cã s-a tuns chel de tot decât sã lase sã i se vadã chelia inesteticã de bãrbat…
– Tac’su a venit o datã chel la o nuntã la care era nash… Si pe vremea aia nu era la modã sã fii chel… Ce-au mai râs nuntasii de el … Hehehehehe!

Cu greu reusesc sã mã abtin sã nu înjur ceva printre dinti „îndureratei” persoane din spatele meu. Dintr-o datã îmi dau seama cã eu nu stiu ce se ureazã la astfel de evenimente. (Dupã cum bine stiti, ultima datã când mi s-a dat colac mi-a scãpat un „Sã trãiascã mortu’ „). Mã întorc repede spre mama si o întreb ce TREBUIE sã zic. Mi se zice cã cel mai potrivit e „Dumnezeu sã-l ierte si sã-l odihneascã”. Prin urmare mã duc si pup pe toatã lumea (chiar si rudele pe care nu le cunosc si nu le-am vãzut în viata mea) si spun poezia. Uitucã fiind, mã mai întorceam din când în când la mama sã-mi aminteascã ce am de spus. La un moment dat am fãcut greseala de a merge la ceva lele bãtrânã sã o pup si am zis doar „Dumnezeu sã-l ierte…” (am uitat un vers, nah)… si tanti s-a încruntat si pe un ton aspru a zis: „SI SA-L ODIHNEASCA!!!”.

Ok, mai pup vreo 2-3 rude si aud o altã conversatie interesantã:
– Auzi, ieri era una care plângea pe sicriu… Aia… Mãria lu’ Ion… Asa-i cã era beatã?
– Nuuu… si eu am zis prima datã asta… Da’ pânã la urmã mi-am dat seama cã era bocitoare profesionistã, n-ai auzit cã jelea în versuri?
Asta a fost momentul în care am ajuns lânã sicriu si mi-am dat seama cã pot muri linistitã, cã am vãzut destule în lumea asta.

Dar stati linistiti, povestea nu se terminã! Ajunsã lângã sicriu mã apuc de pupat rude… Când… Ce sã vezi… mortul era lângã sicriu!! Adicã nici mãcar n-a murit ruda aia îndepãrtatã care credeam eu cã a murit. Mi-am amintit dintr-o datã toatã conversatia cu mama, în care îi ziceam cã mi se pare absurd sã mã duc la înmormântarea cuiva pe care nici nu cunosc… Si mi-am dat seama cât de amuzant era acum, când se pare cã am ajuns chiar la înmormântarea altcuiva!!!

Mi-a venit sã râd (si era cu atât mai greu sã mã abtin cu cât eram obositã si exista si interdictia de a râde)… Mi-am muscat buza în sânge chiar lângã sicriu… Dar gropitele din obraji m-au dat de gol… Mama, care mã cunoaste îndeajuns încât sã-si dea seama, m-a luat de mânã si m-a târât afarã, zicându-mi: „Treci acasã cã mã faci de rusine!”… Si uite asa am ajuns eu sã fiu datã afarã de la o înmormântare încã înainte sã înceapã popa sã cânte (fazã la care chiar nu stiu cum as fi reactionat)…

Vorba Irinei, pe care am sunat-o pe drum ca sã mã descarc (ca sã nu mai ies din cimitir chicotind ca proasta si sã se uite oamenii ciudat la mine) : „Bravo, Andrea, ai fãcut-o si pe asta!„. Când voi fi mare mã fac chicotitoare si fac concurenta bocitoarelor!

Cea mai tare conversatie am avut-o dupã aceea cu Liviu (pe care unii dintre voi îl cunoasteti de la blogparty):
eu: – Da’ serios, nu stiu de ce m-a dus, ce, nu era de asteptat sã fac ceva tâmpenie?
Liviu: – Ba da… Sincer, dacã te face sã te simti mai bine, dacã ar fi fost înmormântarea mea, nu te-as fi chemat

Anunțuri

30 răspunsuri so far »

  1. 1

    miss_deianeira said,

    Liviu kicks ass!

  2. 3

    Utopian said,

    @Miss D: Da, suna a ceva chestie pe care ai fi zis-o tu:))

  3. 4

    Zâna Carabină said,

    Ce frumusel este Liviu:-)

  4. 5

    Utopian said,

    Deci serios… WTF?! Scriu un blog cu vreo 10 paragrafe din care in ultimul il pomenesc pe Liviu si in restul vorbesc despre my fucked up family si despre cum am fost data afara de la inmormantare… Si voi tot ce comentati este despre Liviu?!:))

    Distluselor:))

  5. 6

    miss_deianeira said,

    Liviu este mai interesant decat tine, de aia… Big deal, ai fost data afara de la o inmormantare… bine ma… eu am vrut sa ii dau pe altii afara de la o inmormantare, era si mai grav, ca era vorba de familia apropiata. adica de aia care o sa imi lase mostenirea. in aceasta idee m-am abtinut sa nu dau foc catorva personaje care or facut un circ de numa…

    si daca tot nu te-am convins, eu la o inmormantare, mai demult, eram mica mica, mi s-a facut rau de la tamaie in biserica si am lesinat. continua sa mi se faca rau de la tamaie in biserica…

    lasa,, cand o sa fii data afara de la propria-ti nunta de cate boacane o sa faci, atunci sa te lauzi. pana atunci, Liviu kicks ass!

  6. 7

    Utopian said,

    great, you always know how to make me feel peachy :|

  7. 8

    Blanche Fleur said,

    La inmormantari nu merg decat la cele obligatorii. La noi la romani e o tampenie sa-ti numere altii lacrimile cazute, dar nimeni nu te intreaba cum e cand ti-e rau si nu poti sa plangi. E groaznic! Si altii asteapta sa bocesti. Aiurea!Asta chiar ca nu mai tine de religie, ci de prostia oamenilor.

  8. 9

    Blanche Fleur said,

    Obligatorii= cele din familie sau prieteni ff buni

  9. 10

    Utopian said,

    Da, sunt total de acord că toată chestia asta nu tine de religie, ci mai mult de „obicei”. Si ma dezgustă asta.

  10. 11

    Blanche Fleur said,

    Corect

  11. 12

    alinutza said,

    eu te’as chema la inmormantarea mea…si daca n’ai veni te’as bantui! :-P
    mie imi place sa rad si sa’i fac pe altii sa rada,si cum se presupune ca dc am murit nu mai pot face asta (sau nu asa bine),vreau sa fii tu responsabila cu atmosfera la ultima mea reuniune:-)
    sa nu’ti faci alte planuri!

  12. 13

    alinutza said,

    si apropo ,unde pot sa’l vad si eu pe Liviu? :-))))))

  13. 14

    Utopian said,

    @alinutza: Da, si eu ziceam că mi-ar plăcea ca măcar la înmormântarea mea să fie oamenii naturali (să râdă, să plângă, să danseze, orice). Asta ca să poată veni fără jenă si prietenii care sunt genul meu:)

    P.S. Mă faceti să mă gândesc serios să scriu blog despre Liviu… Sau să-i dau ID-ul si parola si să mă las de blog:))

  14. 15

    Blanche Fleur said,

    aaa si pe mine ai mei nu ma obligau sa merg la inmmormantari, pt ca la cat is de plangareatza, se speriau sa nu fac vreo inundatzie. Adica, nu poti sa trimitzi la evenimente triste un copil/tanar impresionabil

  15. 16

    Blanche Fleur said,

    Liviu……am avut un iubit cu numele asta…nu-mi mai aminti

  16. 17

    Utopian said,

    Se pare ca nu poti trimite la inmormantari nici un copil/tanar vesel si aerian. Concluzie: nu trimiteti copiii/tinerii la inmormantari:D

    P.S. Da, să terminăm odată cu Liviu!

  17. 18

    Ank said,

    Liviu ii taica-miu :D apropo.
    PS: la ultima inmormantare la care am fost, al vecinu de pe strada alor mei, mi l-am imaginat ca sede in izmene pe dulap si se uita la lume cum il duc pe ultimu drum. Sa fi fost o viziune? :P
    Lasa tu, bine ca nu iti vine a plange dupa respectivii, du-te ca primesti colac si mancare de pomana, zi dumnezeu sa-l ierte SI sa il odihneasca (poezie care are sa zicem rol de incantatie, just in case – la urma urmei nu stii, ca agnostic, ce e dincolo de moarte :D) si daca vrei sa intri putin in mood, gandeste-te ca deocamdata n-ai pierdut pe cineva dupa care sa iti vina sa plangi, dar ca se apropie si momentu acela – si atunci bocesti putin in surdina cu ocazia evenimentului actual, sa ai antrenament pentru viitor, adica sa ajungi o leaca mai tzapana pe cand e vremea…

    alt comment – mie mi-ar placea sa gasesti ceva interesant in obiceiuri si traditii, mai ales in cele religioase care-s o bogata sursa de inspiratie, ca daca cu fiecare ocazie esti cu grija celor care le infaptuiesc pe negandite si din inertia de turma, pierz vreme buna de meditat la cele de dincolo (de dincolo de ritual).

  18. 19

    Ank said,

    miss-deianeira e prietena ta care glumeste? sau e vreun nou persecutor profesionist din comunitatea blog? nu de alta da sa stiu daca sa comentez urit la ea in apararea-ti, ca nu prea mi-a placut commentu ei (daca l-a scris serios).

    N.B. ma gandeam in ultimu timp sa incep sa raspund si io cu dusmanie pe blog la personajele rautacioase. cu aia care se dau mari m-am obisnuit si nici nu imi mai vine sa le reprosez, zic bine ca au ceva de semnalat. da aia rautaciosi care fac pe desteptii nu prin productiile lor literare ci prin cum ii defaimeaza pe altii, aia ma enerveaza, uaii, nu chiar imi vine sa le crap capu, da-mi vine sa-i ironizez si io pe ei si sa ii injur. Sunt in conflict interior cu legea aceea a ochiului pt ochi, ceva-mi spune ca sa n-o aplic totusi, sa fiu mai de treaba si sa incerc sa sparg cercu vivios al insultelor beletristice. poate ca solutia cea mai buna e ca „astia” sa fie ignorati (relational, ca de luat poti lua aminte in secret la ce au spus, ca vorba vine… poate iti aduce ceva revelatie intr-un mod brutal, ce=i drept, dar mai bun decat „nici un mod at all”)

  19. 20

    Utopian said,

    @Ank: Da, da, as putea sa incerc sa ma gandesc la ceva mai trist, dar e tare greu sa faci asta atunci cand esti vesel si nu vrei sa schimbi cu nimic starea de fapt:) În rest, colacii nu-mi plac si tzuică nu beau:P

    Obiceiurile si traditiile sunt tare dragute, dupa parerea mea, atata timp cat le cunoaste un numar restrans de oameni. Cand deja devin chestie „de masă” se duce totul de râpă… din obiceiuri devin „o modă”

    Da, da, Miss D e o prietenă care are obiceiul să facă pe dura (nejustificat, după părerea unora, dar amuzant, după părerea tuturor). E genul de tipă la care dacă-i vine un tip la masă la un bar si vrea să-i ofere ceva de băut, ea îi zice „Marsh”:)) Da’ ne-am obisnuit cu totii si deja cred că a ajuns să facă pe dura de frică să nu-si strice reputatia:D

    Oricum, de retinut apropo de faza cu ochi pentru ochi e un citat de-al lui Dalai Lama(parcă): „an eye for an eye would make the whole world blind”. Deci stai calmă, că prin calm rănesti mai multe orgolii decât prin orice altceva:D

  20. 21

    Blanche Fleur said,

    Si tot nu ati gatat faza cu Liviu ala, iar pe mine ma doare corasonu deja, vorba unui cantec”amintirile ma chinuiesc”

  21. 22

    Utopian said,

    Las’ ca daca sunt cuminte poate macar de Crăciun nu mai întreabă nimeni de el:))

  22. 23

    Zâna Carabină said,

    Unde e Liviu?!

  23. 25

    Draqula said,

    Mda…
    Mi-am cam amintit cum a fost cand a decedat unchiul meu si bunica mea a ajuns la capataiul lui (si pe la noi pe la tara erau bocitoare de profesie).
    It wasn’t funny.

    Asa ca… Liviu kicks ass…

  24. 26

    Draqula said,

    Hmm… pot sa te chem la inmormantarea mea?
    Tare as vrea sa nu planga nimeni de durere (!?), ci sa moara toti de ras…
    :D

  25. 27

    Utopian said,

    Great… acum incep si barbatii sa mi-l laude pe Liviu:))

    Tare am i9mpresia ca daca vin la inmormantarea ta, la scurt timp dupa aceea va fi si inmormantarea mea(ca tot timpul se gasesc rude ce considera blasfemie faptul ca cineva rade:)) ). Dar da, daca imi trimitzi invitatzie din timp, promit ca incerc sa ajung:P

  26. 28

    Ank said,

    in urma cu ceva timp, aveam pe ici prin curte o pisica pe care vecinu a castrat-o ca sa se „poata fute-n voie si fara grija zilei de maine” (am voie za zic „fute” pe blogu tau? daca nu, stii tu, dilit-it). Si cica mare inmormantare de mitza a avut loc in spatele gradinii dupa ce nebuna s-a sinucis sarind in strada in fatza masinilor. Traian sustinea sus si tare ca respectiva felina s-a sinucis intrucat pierzandu-si pe cele „femeiesti” si-a pierdut sensu in viata, cica ce sa faca acu saraca, animala fiind, ca nu se poate refugia in serviciu. Doamna din camera din fatza, chiriasa la randul ei, a fost cea care i-a facut si groapa si sicriul, iar lacrima n-a fost varsata de nimeni, ca toti am fost „in dinaial”, mai ales cel care a cheltuit cu operatia inainte cu vreo doua saptamani. Nu dupa mult timp, cand am observat hobbi-ul cainelui Cartis de a sapa prin curte, stateam cu sufletul la gura gandindu-ma oare ce-o sa aduca next in casa. Dar pesemne fusese o inmormantare buna, ca n-am avut surprize parfumate. (Intr-o zi am gasit o bucata de slanina atent ascunsa in perna pe care ma pregateam sa adorm, cand obrazu mi-a patinatinat usor pe ceva uleios si gras care nu putea fi proaspat spalata fatza de perna, ci desigur slanina de pe ea. Jur ca e indemanatic cainele asta, incat ar putea lucra la linia de productie.

    Ma scuzi ca nu sunt pe subiect.

  27. 29

    Utopian said,

    Ce tare era sa vina matzele la inmormantare si sa se apuce de mieunat… Sa fie si matze angajate de „mieunătoare”:D

  28. 30

    aleflorin31 said,

    Dumnezeu sa te ierte, esti prea mica..


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: