People are strange

922c

Sãptãmâna trecutã am fost delegatã sã fac chestionare despre „problemele orasului” (de fapt erau pentru campania electoralã, dar suna mai bine prima variantã) în Câmpia Turzii. În primul rând trebuie sã vã lãmuresc asupra mãrimii acestui mirific oras (un fel de Chuck Norris):

  • Câmpia Turzii este asa de micã încât are o singurã stradã din care pornesc toate strãzile din oras.
  • Câmpia Turzii este asa de micã încât are încã taxatoare pe autobus (întrebare fireascã, a unui om neshcolit într-ale acestei meserii: tanti alea unde merg la baie în timpul serviciului?)
  • Câmpia Turzii este asa de micã încât în 3 zile consecutiv, în pãrti diferite ale orasului, am vãzut un politist cãruia sã-i cerem informatii si repere… si era acelasi!! (pe aceastã cale dorim sã-i transmitem multumiri d-lui politist Groza)
  • Câmpia Turzii este asa de micã încât au un singur parc în tot orasul, parc ce cuprinde vreo 6 copaci si 10 tufe
  • Câmpia Turzii este asa de micã încât, atunci când am întrebat un taximetrist de strada Vrancei, a scos o coalã A4, pe care erau scrise cu litere cam ASA de mari cam 100 de strãzi… Si ne-a explicat cã el are scrise acolo toate strãzile din oras, si dacã nu gãsim strada pe lista lui, înseamnã cã e stradã din Turda si nu din Câmpia Turzii

Ok… si acum sã trecem la oameni. Nu stiu dacã v-am spus vreodatã, dar eu am… hmmm… let’s just call it a superpower… eu am hyper-mega-puterea de a atrage toti ciudatii. Dacã intru într-un bar în care sunt 300 de oameni si 1 ciudat, acela unu sigur va gãsi o modalitate de a sta de vorbã cu mine. Bineînteles, puterea mea este atât de mare încât nu puteam sã scap de ea nici într-un oras atât de mic precum Câmpia Turzii.

Prin urmare, o sã-mi permit sã aranjez ciudatii întâlniti în ordine crescãtoare, dupã ciudãtenie:

1) PSD-istul. Avea o nevastã care ne-a luat la rost cum cã am fi „trimise de PNL sã-i convertim”. Nenea PSD-ist, la întrebarea „Ce pãrere aveti despre ordinea publicã din orasul d-voastrã?” a rãspuns „Foarte rea! Pe vremea lu’ Ceausescu erau câte 2-3 politisti pe fiecare stradã, azi abia dacã vezi 2-3 în tot cartierul”. (n-am stiut dacã sã-i spun sau nu cã ãia nu erau politisti, ci erau de la Securitate, si în al doilea rând cartierul lui oricum are doar vreo 5 strãzi…)

2) Soimul Patriei era o bãtrânicã simpaticã ce a rãspuns coerent si fãrã fracturi logice la toate întrebãrile, pânã s-a ajuns la „Cu ce partid ati votat în 2004?” si ea a spus seninã: „Cu FSN-ul!” (da, ati auzit bine, în 2004 ea votase cu Frontul Salvãrii Nationale)

3) ‘Nea Jurcã era un bãtrân de vreo 70 de ani, pocãit si cãsãtorit cu o tanti cu iz de bunicutã simpaticã. Nenea Jurcã ne explica (total în afara contextului) cum cã el ar fi omul din umbrã care pune orasul pe picioare, pentru cã orice îi spune el primarului, acesta face (de aia e si atât de iubit primarul în oras, pentru cã a ascultat de Nea Jurcã). Ba mai mult, Nea Jurcã l-ar fi votat si pe Corneliu Vadim Tudor de presedinte, pentru cã „a oprit exploatarea aurului de la Rosia Montanã de cãtre americani si a stopat homosiexualitatea în România”.

Bineînteles, nevasta lui Nea Jurcã juca rolul de femeie supusã si aproba tot ce spunea el (si chiar îl considera „omul din umbrã”) „Eu sunt de acord cu tot ce zice el, pentru cã el stie mai bine. Si mã rog în fiecare zi pentru pace în lume.”

4) Rãzboinicul luminii era un mosneag ce ne-a povestit toatã viata lui din 1930 pânã azi (inclusiv cele 4-5 rãzboaie prin care trecuse). El ne-a zis cã nu e de acord cu PNL-istii si PNTCD-istii, pentru cã, pe când avea el 10 ani, a tras cu urechea la ce vorbeau fetele din sat si asa a aflat cã „le duceau la primãrie si fãceau siex cu ele” (vorba Irinei: incredibil cât de ciudat sunã cuvântul sex din gura unui mosneag). Cu toate acestea, nenea nu era de acord nici cu PSD-istii, pentru cã „Iliescu i-a înjitat pe mineri” la mineriade.

5) „Tipologia mâncãtorului de mici si bãutorului de bere” (aceastã categorisire a apãrut dupã ce am descris eu un politist din 2 Mai ca fiind: „mare, gras, transpirat, cu ochii sticlind si prelungindu-se dupã toate fustele de pe stradã, molfãind si cu firele din mustatã roase si despicate la vârfuri din cauza faptului cã mãnâncã permanent”). Ei, un nene de-ãsta ne-a deschis poarta si la întrebarea: „Cine din familie si-a sãrbãtorit ultimul ziua de nastere?” a rãspuns „NIME” (pentru necunoscãtori, „Nime” este o abreviere ardeleneascã a lui „Nimeni”)… Prima oarã am zis cã poate n-o fi înteles nenea bine întrebarea… asa cã am continuat, întrebând: „Dacã ar suna telefonul cine ar fi cel mai probabil sã rãspundã?”… invariabil:”NIME” (a fost destul de greu sã nu izbucnim în hohote)

6) Mama anului era o tanti, probabil casnicã (aceastã ocupatie o treceam în chestionar la „ocupatii liberale”, pentru cã nu gãseam nici o altã definitie între variantele de rãspuns), care, în momentul în care am ajuns noi în fata blocului, îsi bãtea copilul încât împrãstia tot câte un copil pe trotuar. Dupã asta, nervoasã, l-a luat de mânutã si a început sã-l târascã în sus pe scãri. La un moment dat am auzit niste bubuituri de la etajul superior. Concluzia mea si a Irinei era cã femeia sau si-a folosit copilul pe post de berbec pentru a deschide usa, sau a bãtut cu copilul în usa pentru ca o persoanã ce se afla deja înãuntru sã-i deschidã. (dacã aveam numãrul, mã jur cã as fi sunat la Protectia Copilului).

7) Pensionara a fost de departe cea mai ciudatã. Mirosul din casa ei ne-a fãcut sã ne întrebãm dacã nu cumva creste vreo vacã în vana de la baie. De cum i-am pus prima întrebare din chestionarul despre Democratie si Guvernare Localã, bãtrâna a început sã plângã cum cã i-a venit 10 milioane gazul, cã plãteste o tanti din pensie ca sã aibã grijã de ea, cã i-au murit toti 5 copiii (mai târziu ne-a povestit cã unul era în America, unul era în Turda, etc) si ne-a rugat frumos ca atunci când vrobim cu primarul sã-i spunem sã nu mai scumpeascã gazul, apa, telefonul si curentul. Toatã aceastã conversatie a durat cam 30 minute-1 orã.

Dupã aceastã scenã, sufletistã si usor impresionabilã, Andrea s-a hotãrât cã trebuie sã facã ceva. Prin urmare, a doua zi, din ultimii mei bani, i-am cumpãrat 1 iaurt, 3 banane si o franzelã si am pornit voioasã sã-i înveselesc ziua. Am intrat si i-am dat plasa, i-am zis ce are în ea, moment în care bãtrânica a fãcut niste ochi mari de copil ce se uitã în vitrina unei cofetãrii si a spus: „Vai, multzumiesc… da’… da’ cine sunteti?!„. uimitã, îi explic cã fusesem cu o zi înainte cu chestionarul si tot ce poate spune tanti în fericirea ei oarbã este:”DA?!?!„.

Stãteam si ne gândeam dupã acest episod cã probabil nu i-au murit copiii, ci doar a uitat unde i-a pus, si Irina fãcea misto de mine cã i-am dus degeaba mâncare la tanti, pentru cã oricum o sã uite de ea si o sã moarã de foame mâncând pâine uscatã si apã. Vlad (tatãl lui Sculer Natural), mi-a spus s
ã mã bucur mãcar de faptul cã, din cauzã cã plângea, nu am mai avut rãbdare sã-i cer nr. de telefon, pentru cã altfel sunau sã verifice chestionarele si baba le spunea cã ea nu stie nimic despre asta.

În încheiere, vã doresc sã îmbãtrânti frumosi si lucizi, în asa fel încât atunci când vine cineva cu chestionare la voi (cineva pe care bineinteles cã o sã-l invitati în casã, mai ales dacã e frig afarã!!) sã nu-i povestiti toatã viata voastrã si sã aveti îndeajuns de multã memorie încât sã retineti si faptul cã ati rãspuns la câteva întrebãri.

Anunțuri

7 răspunsuri so far »

  1. 1

    Zâna Carabină said,

    deci ma pish io p toti incultii din cauza carora regresam ca curu. m pish pe toti nea jurca si nevestele lor si toti incultzii si imbecilii care nu se pricep la nimic dar vorbesc despre toate.

  2. 2

    Kitty said,

    Pe mine ma amuza femeia lu Nea jurca cu „pacea in lume” m-a dus cu gandul imediat la concursurile de miss care raspund la orice intrebare cu fraza respectiva.

    Cand am fost eu in Focsani-Buzau-Braila-Galati sa facem chestionare ca practica pentru facultate am dat si noi de nebuni: Un anume domn ne-a bagat direct in….poseta mamei lui ca zicea el ca suntem de la securitate si ca el tine cu „razboinicul luminii”, eram 2 fete singure si norocul nostru ca eram si iute de picioare, asa ca am sters-o cat am putut de repede si ne-am asteptat colegul care a fost intretinut in casa unei neveste de marinar cu o cafea calda timp de 30 de minute (mai tarziu am aflat ca draga doamna il curta pe dragul nostru coleg si norocul nostru ca era destul de „putea sa-i fie mama”, iar acestuia nu i-a picat fisa cu privire la intentiile doamnei)
    O singura intamplare m-a induiosat in mod special, pe langa miile de povestiri auzite, la intrebarea „cu cine ve-ti vota in 2008?” o batrana s-a uitat mirata in ochii mei si mi-a zis „pai nu stiu daca voi mai trai pana atunci, am 86 de ani”. Acestea se petreceau in martie 2004 pe geruri de-ti puneai toata geanta de haine pe tine si-ti tremura mana pe chestionar cu tot cu manusi :P Cea mai mare dorinta nu era sa ne invite lumea in casa, ci sa numai zica ca nu au timp cand era evident ca stateau degeaba :(

  3. 3

    Utopian said,

    @Andre: hoho… data trecută am dat peste ceva siriancă ce habar n-avea cine-i primarul, presedintele, nimic si nu se uita deloc la tv, nu asculta radio, nu citea ziare, nu statea pe net. Cu toate astea, la intrebarea:”Care e principala d-voastră sursă de informatie despre orasul nostru?” a răspuns convinsă:”Televizorul!”

    @Kitty: apropo de concursuri de miss si raspunsuri standard, rogu-te vizionează acest filmulet despre iubirea semenilor mai nevoiasi: http://www.youtube.com/watch?v=WALIARHHLII

    By the way, mie majoritatea batranilor, când îi întrebam „Cum credeti că veti trăi peste un an?” îmi spuneau că nu stiu dacă vor mai trăi peste un an…

  4. 4

    jock said,

    io nu ma pish pe oamenii astia care nu au nicio vina!
    erau copii cand romania era o tara capitalista si o monarhie! daca in 44 nu veaneau comunistii si tancurile rusesti in romania, probabil acesti batrani acum vorbeau despre liberalism, arta, concedii, batranete placuta, afaceri, etc!
    dar nu!
    faptul ca nu au avut ocazia sa traisca capitalismul ci un comunism si o dictatura salbatica care i-a adus in stare asta nu trebuie sa ne faca sa ne pisham pe ei!
    ar trebui sa ciulim urechea si sa invatam din asta!
    da!

  5. 5

    Utopian said,

    păi eu nu mi-s de acord cu asta… am cunoscut, făcând chestionare, pe una dintre persoanele pe care le respect cel mai mult si până în ziua de azi: o tanti de 70 de ani care stătea mai mult de 3 ore pe zi pe net, închiria DVD-uri si se uita la ele cu sotul, citea 3-4 ziare zilnic, urmărea stirile la câte 4 posturi TV si asculta permanent radio. Doamna asta era ceea ce as numi eu o persoană cultă si educată, care, desi avea doar vreo 7 clase, s-a autoeducat si s-a adaptat. Era o persoană deschisă spre opinii noi, cu care am vorbit despre sisteme politice, guvern, stat, democratie, comunism si multe altele si a doua zi am vrut s-o sun s-o întreb dacă nu mjai pot trece pe la ea să mai stăm la o cafea, pentru că mă impresionase foarte tare.

    Tot în urma chestionarelor am cunoscut o doamnă handicapată, fostă învătătoare pensionată de boală, ce-si îngrijea sotul paralizat. Ea nu mai iesise din casă de 10 ani, cu toate astea era deschisă si sociabilă. De sot nici nu mai vorbesc. Cu toate astea urmărea posturile Tv si asculta radio permanent si se informa despre tot, avea o părere logică, lucidă si coerentă despre toate.

    Ei, si oamenii ăstia au trecut prin comunism… dar au reusit să se adapteze. Si nu poti spune despre ei că ar fi fost ceva mari oameni de cultură în vremurile ceausiste. Au fost doar oameni simpli care au învătat să-si folosescă lbertatea.

    Părerea mea e că nu avem mare lucru de învătat de la oamenii care trăiesc în democratie cu gândul la comunism, ci mai degrabă de la oamenii care s-au adaptat democratiei si au învătat să-si folosească libertatea. Eu personal nu pot respecta ignoranta…

  6. 6

    alinutza said,

    n’am mai ras de mult asa bine ca acum cand ti’am citit blogul:-))))))))))))….si eu am tropism pt toti nebunii (oare cei care se aseamana se aduna?!?….sper ca nu:-P)

  7. 7

    Utopian said,

    Ciudatii se adună la oricine îi ascultă… cred că de fapt defectul nostru e că-i ascultăm:))


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: