Christmas Spirit

f6ae
Toatã sãptãmâna am avut status pe mess o fazã din filmul The Grinch: „Maybe Christmas doesn’t come from the store/ Maybe Christmas… Perhaps… Means a little bit more…”

Pe mine mã distreazã cã din ce în ce mai multã lume „dã chef” de Crãciun, cã deh, Nasterea Domnului trebuie sãrbãtoritã cum se cuvine!

Anul ãsta, la fel ca-n toti anii, am mers la colindat cu fostii colegi de liceu (oameni foarte diversificati din toate punctele de vedere). Pe drum l-am convins si pe Bebe (om shcolit prin strãinãtãtzuri, proaspãt întors în tarã), sã vinã cu noi.

Prima casã vizitatã dupã venirea lui Bebe: casa unui coleg cu pãrinti overprotective si reci.

[Aici as vrea sã fac o parantezã, ca sã pricepeti mai bine ce vrea sã zic: am trecut odatã pe la el pe acasã, ca sã mergem la strand. Aveam o pereche de shlapi în mânã. Maicã-sa a insistat sã-mi dea o pungã normalã, în care sã-i pun. Dupã vreo lunã, mã întâlnesc cu colegul, care-mi zice:”Auzi, tie îti mai trebuie punga aia, cã mama o vrea înapoi…”]

Dupã ce s-a vãrsat de vreo 2 ori vin pe jos (shit happens când ai 15 oameni în casã) si un coleg si-a spart capul (cicã, dar nimic grav, s-a „reparat” în 5 minute), am zis:”Bãi, dar nu mergem?” si cineva a zis „Nu, hai mai stãm putin”… Colegul la care eram a tinut neaparat sã zicã:”Da, de parcã n-ati stricat destule în seara asta… mai stati”

A doua casã: nici nu ne asezãm bine, cã un coleg primeste telefon de la un prieten de-al lui, cum cã ar fi chef si suntem invitati. Prin hotãrârea democraticã a majoritãtii, am purces spre chef (cã vorba cuiva:”E Crãciunul, ce pula mea!”)

A treia casã (Chef): intrãm în casã, ne întâmpinã gazda. Lângã el, un bãtrânel în pijama si halat: „Salut! L-ati cunoscut pe taicã-meo?”… Mi-l aratã, spun „Sãrumâna”, bãtrânul îmi ia mâna si mi-o strânge aprig vreo 10 secunde, zâmbind cãlduros

Ni se zice sã nu ne descãltãm, ci sã intrãm direct la „chef”. Camera cu paranghelia era o camerã de vreo 3/4 metri. Când am intrat, cineva tocmai stingea tigara în covor. La o analizã mai atentã, am observat si farfurii cu prãjituri cãzute dupã dulap si oameni foarte foarte betzi (mari, umflati, cu pierce-uri si tricouri mulate) dansând lasciv în picioare, pe calorifer. Erau în medie cam 3-4 oameni pe metru pãtrat în camerã, ce dansau toti cu foc pe manele. M-am asezat undeva lângã perete, ca sã las lumea sã se desfãsoare. Din când în când, mã mai uitam cu coada ochiului la Bebe (realizam cã noi doi suntem printre putinii oameni treji de acolo) si râdeam.

La un moment dat, îl vãd pe bãtrânelul în capot cu care fãcusem cunostintã la intrare, stând în usa camerei cu cheful. Pentru cã era o manea mai de suflet, fetele îsi scuturau pieptul pe ritm de allegro. Dupã vreo 5 minute, îsi face nenea curaj: intrã, ia douã fete de dupã mijloc si începe sã le joace. Dupã încã 5 minute, îsi roagã bãiatul sã-i facã o pozã cu fetele, cu aparatul de fotografiat al telefonului. Odralsa se conformeazã, dupã care îsi ia tatãl si-l duce în camerã (probabil de frica unui preinfarct). Dar bãtrânelul nu se lasã… tot restul serii, unde se scuturau mai vârtos fetele, era si el.

La un moment dat l-am rugat pe Bebe (care îmi dãduse un tubycap ca inel de logodnã la a doua casã – cel mai romantic gest fãcut de cineva vreodatã pentru mine), sã se poarte drãgostos cu mine când e prin preajmã SuperGranDad, de fricã sã nu aibã nenea ceva capot cu arici ca stripperii si sã mã trezesc cu el dezbrãcat lângã mine.

Restul serii am stat pe coridor cu Bebe, am bãut bere, am fumat, am învãtat versuri de manele (mai tre sã-mi fac si eu update-ul din când în când: „Baterie, baterie, foc, foc… [si ceva cu] stau banii lipiti de mine”-> asta era cântatã de un coleg care-si pierduse 1 milion din buzunar în noaptea aia) si am râs de spectacolul ce se desfãsura în fata ochilor nostri.

Baia era ocupatã din jumate în jumate de orã de câte un cuplu, bãtrânul vesel stãtea în usã minunându-se de cât de bine l-a lãsat Dumnezeu sã vadã pânã la vârsta aia, si din când în când mai iesea câte o persoanã beatã care fãcea pasi (si vorbea) în plus sau în minus în drumul ei spre baie.

La un moment dat, bãtrânelul ne-a anuntat cã ar fi timpul sã mergem acasã, si unul a venit cu ideea:”Hai mai dãm un chef la mine! Stau aproape!”. Asta a fost momentul în care eu cu Bebe ne-am hotãrât cã ar fi cazul sã plecãm acasã. Pe drum, l-am atârnat de noi si pe-un coleg beat, pe care l-am cãrat apoi acasã (din taxi, pe scãri, pânã în fata usii lui l-am cãrat singurã, ca un erou ce sunt).

Pe drum, îmi zice Bebe:”Andrea, vezi cã eu n-am fost la cheful ãsta!„… eu:”Ok, nici eu„… Bebe:”Bine, sã fim întelesi!”

Dupã cum îi ziceam si lui Oanamaria (sunt ardeleancã, lãsati-mã cu Oaneimaria): da, am o viatã foarte activã si plinã de lucruri interesante si experiente noi

Anunțuri

5 răspunsuri so far »

  1. 1

    Oanamaria said,

    Aaaaa! Si statusul tau, saracul, voia el sa demonstreze ca inafara de cumparaturi haotice, Craciunul mai inseamna si betzie, oameni reci care nu mai stiu ce inseamna colindatul, manele si batrani perversi. :) O sa pastrez secretul. Shhhhh! N-ai fost la petrecerea aia. :* :)
    Hihi, nu stiam ca e o chestie ardeleneasca chestia aia cu „lui Ana, lui Maria, lui Cristina” :D Si pe mine ma apostrofeaza lumea ca zic mereu asa. Poate are legatura cu faptul ca mama e din Maramures. :)

  2. 2

    crina m said,

    mai… si la un moment dat ma gandeam ca oare bine-am facut ca nu am venit cu voi, nu mi-a parea rau?:)))) asa-mi pare de rau:))))

  3. 3

    Utopian said,

    @Oanamaria: eu nu stiu ce vroiam sa demonstrez, dar uite ca demonstratia asta s-a facut singura

    @crina: nu, nu… că a fost totul foarte distractiv si am râs foarte bine până a trebuit să-l car pe Roman acasă… noroc că n-am fost singura trează din grup că atunci era mai ciudat… oricum, mai mergem si azi… sper sa iasă ceva mai normal(dacă vrei să vii, dă un telefon :))

  4. 4

    alinutza said,

    bine ca ai supravietuit sa povestesti:-))))))))…ei lasa,ar fi fost totul foarte plictisitor dc ar fi decurs totul ca la carte

  5. 5

    Utopian said,

    am fost si astă-noapte… si de data asta a fost mai reusit: băut moderat(toată lumea era mahmură de ieri), muzică medie spre bună si nici un bunic pervers :D… încep să dau sperante Crăciunului


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: