Smile like you mean it

iunie 15, 2007 · ÃŽnregistrat sub Uncategorized · Tagged femei, fitze, misoginism, prosti

Dorin, a.k.a. „Cuceritoriu”, colegul meu de faculta, a mai adãugat o persoanã de sex feminin la palmares. Nu cã le-as numãra, cã mã si îndoiesc cã I can count that high… dar tipa asta e deosebitã. Ca sã îl citez pe Dorin: „Am întrebat-o: dacã dai de 7 ori cu moneda si de fiecare datã dai ban, când dai a 8-a oarã, care sunt sansele sã dai iar ban? Si ea a zis cã sansele sunt de 80%. Asa mi-am dat seama cã e bunã pentru mine”.

Diana, cã parcã asa o cheamã, e genul de fatã care îsi ascunde prostia în spatele eternului mister feminin, si nu zâmbeste niciodatã, ca nu cumva sã deconspire adevãratele ei sentimente(nu ar mai pãrea interesantã dacã ar sti lumea exact ce o încântã si ce nu).

Prima datã când am cunoscut-o, nu vorbea deloc, decât cu Dorin, si si când vorbea cu el, îi spunea chestiile deosebit de interesante pe care le avea de zis la ureche. Am întrebat-o dacã are secrete, cã era kinda annoying sã stai cu încã 3 oameni la masã, din care 2 se shushotesc. Rãspunsul ei a fost: „esti geloasã?”Da, eram geloasã cã Dumnezeu nu m-a înzestrat cu harul de a vorbi în soaptã si mi-a dat nenorocitii de 7 ani de-acasã la schimb, ca sã nu mã supãr prea tare pe el si sã-l blestem toatã viata.

A doua întâlnire cu ea: în Hard Rock. La masã: eu, Dorin, si Bogdan, un prieten de-al lui Dorin. Bogdan o întreabã: „Cum de ai venit singurã aici?”(adicã cum de n-a mai venit cu vreo pitzipoancã). Ea, bineîntzeles, încercând sã rãmânã învãluitã în aura ei de mister si prostie, spune zâmbind sãgalnic: „ÃŽl las pe Dorin sã rãspundã…” Probabil astea fãceau parte din tehnicile ei secrete de dezvoltare a unei conversatii interesante.

Mai târziu, mi-a explicat cã e la „Mediu în anul 2, la sectia de Mediu… da’ nu facem Mediu… Cã facem Fizicã cuanticã” (probabil a zis materia cea mai flashy dintre toate, cã deh, tre sã impresionezi cumva). Am tot încercat sã pun bazele unei conversatii pe tema asta, cã m-am gândit sã nu fiu a bitch si sã-i dau o sansã, dar s-a deschis cutia Pandorei si mi-a zburat si speranta de pe acolo, kicking and screaming, în momentul în care mi-a spus: „Stii, nu credeam cã existã cineva care vorbeste mai mult decât mine (zisese 2 fraze toatã seara), dar se pare cã tu o faci” ( în traducere liberã „shut up, bitch, or I’m gonna start a cat fight”)… Da, recunosc, talking is my special ability… I’ve got some fucking super powers… Da’ ce-i drept, I’m not God, nu pot dezvolta conversatii cu fiintele limitate…

Am rãsuflat usurati si eu si Bogdan (cu care am comunicat toatã seara prin sms-uri de genul: „dacã crezi cã e proastã, dã din cap”) când a plecat. Bogdan venise de la baie cu mâinile ude cu apã si s-a sters de mine, la care eu am exclamat:”Ewwww… mãcar spalã-te pe mâini dupã ce iesi de la baie„… Moment în care fata s-a ridicat ca arsã si a spus:”Dorin, hai sã mergem, cã aici nu-i de NOI” (pluralul a fost foarte de efect).

Noah, acu, problema mea e: de ce dracu existã fete care fac chestii de genul? Adicã, dacã nu stii ce sanse sunt ca o monedã sã cadã a 8-a oarã cu banul în sus, zici „Lasã-mã, bã, în pace cu prostiile astea… dacã stii rãspunsul si vrei sã te dai destept, fã-o în altã parte, nu vezi cã eu mi-s blondã?”… Si râde si el, râzi si tu, si gata… ai devenit simpaticã fãrã sã pari foarte proastã, si ai si schimbat subiectul, putând dezvolta pe ideea de întrebãri stupide puse degeaba.

Dealtfel, cum poti sã nu ai niciodatã nimic interesant de spus? Spunea un prieten cã existã subiecte abordabile între bãrbati, de fiecare datã când esti în panã de conversatie, gen: fotbal, bere, mâtze torturate, porn si gaming. Tot asa, existã subiecte universale: bãtrânii din troleu, colegii de cãmin, stiri tâmpite la Tv… Adicã, for fuck’s sake, tot ce trebuie sã faci e sã deschizi gura… ÃŽn plus, dacã esti chiar în panã de idei, poti aborda oricând subiectul: „Vezi ce-am pãtzit azi/acu ceva vreme” sau „OMG! Vezi ce mi-a povestit un prieten…”

Ah… si de ce naiba existã fete care si-ar tãia o mânã decât sã le vadã lumea cu un cosh pe frunte, deasupra ochiului drept, sau ar face pact cu diavolul doar sã nu se împiedice vreodatã pe stradã si sã cadã de pe tocuri în vãzul tuturor? Si dacã totusi se întâmplã, rosesc pânã în vârful urechilor si nu mai ies din casã 2 sãptãmâni (durata medie de uitare la umanoizi). De ce trebuie sã parã tot timpul perfecte, misterioase si feminine si nu pot zice pur si simplu, zâmbind: „Shit happens” de fiecare datã când fac o chestie stupidã sau un simplu „Nu stiu” când habar n-au despre subiectul în discutie.

În plus, de când e interzis prin lege sã zâmbesti cuiva? Sau existã ceva regulã nescrisã care spune cã dacã zâmbesti pari neserios? Scrie undeva cã dacã nu schitezi niciodatã un zâmbet, nimãnui, o sã creadã lumea cã tu ai chestii mai importante care te preocupã, si cã nu te animã orice chestie lumeascã?

Am I the only one that sees this? Nu e mai interesantã o fatã care se împiedicã si râde si dupã asta povesteste la toatã lumea cum se holbau oamenii la ea decât una care stã teapãnã si se preface cã nu s-a întâmplat nimic si probabil când ajunge acasã se apucã de plâns cã si-a stricat reputatia?

Caut rãspunsuri, cã am mari dileme pe tema asta… Cei ce detin mai multe informatii sunt rugati sã sune la 0724 464… Ofer recompensã (recunostinta mea vesnica)!