Happiness in a heart-shaped box

ec6a

„I’ve been locked inside your heart-shaped box for weeks”… versul ãsta de la Nirvana mi-a amintit cât de mult îmi doream eu, când eram micã, sã îngrop o cutie cu ceva nimicuri în pãmânt undeva, si sã merg dupã ani de zile sã o dezgrop.

Ideea asta a provenit din faptul cã eu credeam despre mine cã atunci când „o sã fiu mare”, o sã fiu one fucked up person… Genul de om care nu stie care viciu sã-l aleagã ca fiind „preferatul lui”: alcoolul sau drogurile. Si mã gândeam cã, probabil, o sã am momente când o sã fiu foarte aproape de „the edge”(sinucidere, depresii, etc), si o sã am nevoie de suport moral dar nu o sã fie nimeni care sã mã sustinã… De asta, vroiam sã îngrop o cutie cu tot felul de happy stuff, pe care sã o dezgrop într-un moment de-ãsta si sã mã facã fericitã instant.

Da, stiu, I am a sick twisted person… Oricum, acum sunt mare si sunt fericitã cu tot ce am; în afarã de fumat nu am alte vicii de-astea pãcãtoase rãu, nu am mai avut o depresie de pe clasa a 7-a si am suport moral din partea tuturor de nu-l pot duce (îmi place totusi sã-mi amintesc cât de optimistã puteam fi în copilãrie).

Anyway, încã am momente în care mã gândesc cu jind la cutia aia umplutã cu fericire si mã gândesc într-una ce as fi pus în ea. Ba ieri, mergând cu Irina pe stradã, chiar am început sã fac o listã cu ce mi-ar fi plãcut sã gãsesc în ea, chestii care m-ar face sã zâmbesc…

Asadar, iatã lista:

  • mentosane – erau cele mai ieftine bomboane… mi se pãreau dezgustãtoare ca gust, dar se topeau asa subit încât nu mã opream pânã nu terminam pachetul
  • vatã de zahãr îmi plãcea sã iau toatã vata de pe bãtz si s-o fac bulgãre, dupã care s-o bag în gurã(bineînteles cã nu încãpea niciodatã si tot timpul trebuia s-o scot afarã din gurã, ca sã nu mã înec)
  • eugenie – nu mi-au plãcut niciodatã eugeniile, tot timpul desfãceam cei doi biscuiti, lingeam crema(sau urmele de cremã) si aruncam biscuitii; cu toate astea, neavând prea multe optiuni, îmi cumpãram eugenii la greu
  • zahãr candel – nu stiu câti dintre voi vã mai amintiti de el, eu am mâncat o singurã datã, când m-a dus tata la Hansel si Gretel, la teatrul de pãpusi… aveam vreo 4 ani si si acum îmi amintesc gustul dacã mã gândesc la ziua aceea
  • gris în lapte – asta mâncam de fiecare datã când stãteam la bunica mea peste noapte… si inventase o varietate de forme: cu scortisoarã, cu cacao si zahãr, cu dulceatã, cu sirop, etc
  • gume Turbo si Minty – astea cred cã ne-au marcat copilãria tuturor: guma Turbo avea un gust execrabil, dar era ieftinã si avea surprize(tin minte cã îmi luam câte 10 deodatã, si fãceam concurs cu ceilalti copii care poate bãga mai multe în gurã), iar guma Minty era verde si moale si enormã fatã de restul gumelor, plus cã era usor de mestecat si fãcea baloane drãgute
  • pufarin – adoram pufarinul pentru cã de fiecare datã când luam câte un pumn de pufarin si-l bãgam în gurã, în grãmada aia erau 2-3 pufarini acrishori, care dãdeau gustul la toti… toatã copilãria mea am încercat sã-i identific pe cei acrishori din grãmadã si nu am reusit niciodatã (aveam impresia cã ãia-s liderii, cã doar ei dãdeau tot gustul)
  • pufuleti – bineinteles cã nu puteau lipsi nici ei din listã… când eram micã, obisnuiam sã cumpãr cu copiii din fata blocului 4-5 pungi, dupã care le desfãceam, scoteam unul câte unul pufuletzii, cãlcam pe ei (pe asfaltul din fata blocului, cã doar n-om murdãri în casã), si apoi îi mâncam „pisatzi”(aveam noi impresia cã e mai cool asa)
  • socatã – desi s-au fãcut atâtea feluri de sucuri cu soc si lãmâie (de la sucurile ieftine din Profi la Fanta Shokata), nici unul nu a reusit sã egaleze socata originalã
  • Kucu-Rucu(sau cum s-o scrie)- prima napolitanã cât de cât bunã apãrutã la noi… se si crease o isterie cu tot felul de cataloage si surprize la vremea aceea
  • bile de sticlã & bile de cauciuc – trecând la lucrurile concrete, care nu s-ar strica în timp, am ajuns si la obsesia copiilor pentru bile… Erau 2 tipuri de bile care mi-au fascinat copilãria(si cred cã orice copil a avut mãcar odatã mãcar unul din cele 2 tipuri): cele de sticlã, cu care nu mã jucam, ci le protejam ca pe ceva comoarã(aveau înãuntru tot felul de culori si fãceam schimburi gen „îti dau una verde dacã mi-o dai pe aia galbenã”) si cele de cauciuc, cele pe care le aruncai spre pãmânt si sãreau mai sus decât nivelul de la care au fost aruncate, cu care se dãdeau mari toti copiii pe vremea mea (de astea mi-am amintit pt cã am vãzut de vânzare în Kaufland, si am vrut sã-mi cumpãr, si mama mi-a zis cã sunt nebunã)…
  • diafilme – nu am mai vãzut nicãieri sã se vândã diafilme… mai ales, probabil, având în vedere cã acum existã filme la TV/pe calc si cã românii nu mai sunt self-entertaining… cu toate astea, nu cred cã pot uita vreodatã cât de fascinatã eram eu de diafilme… stiu cã îmi proiectau ai mei cu orele, si la sfârsit mã durea grumazul de la atâta uitat în sus
  • discuri cu povesti – de fapt discuri în general, cã acum se mai scot doar de fitze, cã oricum nu le cumpãrã nimeni (doar D.J.-ii, poate). Aveam o grãmadã de discuri cu povesti, pe care le învãtasem pe de rost, si când mã plictiseam si nu eram acasã, începeam sã mi le spun în gând
  • desene cu Woody, Chip si Dale si Pif et Hercule – nu stiu dacã acum as mai avea rãbdare sã mã mai uit la ele cu aceeasi pasiune ca atunci, dar oricum, mi-ar plãcea sã le revãd, în special Pif et Hercule(desenul ãla cu un câine si o mâtzã-care avea tot timpul bandaj pe fatzã)
  • jocuri pe televizor – cred cã noi am fost singura generatie care s-a jucat si se va juca vreodatã jocuri pe televizor… Mã refer la jocurile naspa, cu graficã tâmpitã, nu la playstation si console and stuff. Cine nu stie Tetris sau n-a jucat Mario pe televizor(ãla la care te jucai cu orele si nu reuseai sã-l termini niciodatã, pentru cã de fiecare datã dupã ce învingeai balaurul, tzi se spunea:”The princess is in another castle”)? Acu existã jocuri pe calculator… no one bothers anymore…but it was fun though
  • pãpusi din shtiuletzi de porumb sau din ciucuri – porumbul obisnuiam sã-l îmbrac în haine si sã-i piaptãn pãrul(puful ãla din vârful shtiuletelui), iar din ciucuri fãceam pãpusi de toate culorile si le desenam gurã si nas cu stiloul(desi nu se prea vedea… important era cã stiam eu cã trebuie sã fie ceva acolo).. acum existã Barbie si Ken si nu mai are nimeni rãbdare cu ciucuri si shtiuletzi… Am încercat sã o învãt pe vara-mea, si mi-a zis cã e urâtã pãpusa mea, arãtându-mi, pentru comparatie, noua ei pãpusã, cu pãr, ochi, buze, etc

O cutie de-asta cred cã as purta-o tot timpul dupã mine, ai as arãta-o tuturor oamenilor tristi/stresati/nervosi pe care i-as întalni.

Cred cã cutia mea ar fi putut schimba lumea.

Anunțuri

12 răspunsuri so far »

  1. 1

    splendorA said,

    mentosane, vata de zahar, eugenie, gris cu lapte (DAAAAAAAA),Turbo si Minty,pufarini (mancarea mea din liceu), diafilme, discuri cu povesti si bile de sticla….uof, ce mi le-ai amintit pe toate :)

  2. 2

    Utopian said,

    Asta era si scopul blogului, să smulgă zâmbete si „daaaa”-uri:)
    P.S. Dacă vă mai vine ceva în minte, feel free to add

  3. 3

    sebi said,

    viniluri… :)

  4. 4

    Oanamaria said,

    hihihi! chiar ca m-a binedispus postul tau! eu si acum mananc pufarine, nu ma mai pot opri!:D si diafilme mai vad cu prietenele uneori, facem o childhood memories session!am o gramada acasa, le-am pastrat!si aparatu ala de diafilme, nu mai stiu cum ii zice!

  5. 5

    Utopian said,

    Eu cu aparatul ala citeam sub plapuma, cand eram mica, ca sa nu ma prinda mama… Pana la urma s-a topit plasticul de deasupra becului, intr-o noapte, cand am stat prea mult… si l-am stricat… Ma gandeam sa cumpar altul… pentru copiii mei:D… dar nu cred ca mai gasesc undeva

  6. 6

    pol said,

    psss, se pot face slide-uri acuma cu un retroproiector :))))

  7. 7

    Utopian said,

    Nu are acelasi farmec, pol… ma dezamagesti… esti prea high-tech:))… e ca si cum ai zice ca acu nu mai trebuie sa pierzi timpul mancand, ca poti lua pastile cu vitamine, minerale and shit, care sa-ti furnizeze energia necesara… It doesn’t work like that

  8. 8

    umbre said,

    a se remarca faptul ca aproape jumate din lista e alcatuita din lucruri de mancat/baut:) ps inca mai gasesti renumitele turbo..greu, dar se mai gasesc:D

  9. 9

    Utopian said,

    Da?!?! Unde? Unde? Vreau sa cumpar nu ca sa le mananc, ci ca sa-i arat la fiu-mio: „uite prin ce a trebuit sa trec eu ca sa ajung la maturitate… asa ca taci din gura si nu mai plange”:)

  10. 10

    pea said,

    Eu din cocean, ma refer la tulpina porumbului, imi mai faceam si vioara :D Bunica m-a invatat, scuipi pe un cocean si cu cel de-al doilea incepi sa-l zgarii pe primul. Oh, ce romante! Zdranga, zdranga. Iar cu stiuletele, la un moment dat ramasesem in pana de idei.. ce haine sa-i mai fac? Erau destul de limitate formele, haha!

  11. 11

    Utopian said,

    da… de aia am trecut intr-un final la papusi facute din ciucuri… era o varietate de culori si texturi din care puteai sa le faci:D

  12. 12

    Utopian said,

    p.s. pe-aia cu vioara n-o stiam… cand mai prind o tulpina de porumb promit c-o incerc:D


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: