Resuscitare

acd8

Mã numesc Ratziune… Probabil cã mã cunosti… Sunt vocea micã din capul tãu, cu care te consulti când ai de luat o decizie.

În ultima vreme, am iesit din ce în ce mai des la bere cu prietenii mei, Neuronii… Nu de alta, dar nu ne-ai dat prea mult de lucru… Dupã îndelungi dezbateri si betzii, am hotãrât sã mergem cu totzii sã vedem ce anume te împiedicã sã ne mai consultzi.

Chiar acum, coborâm spre Orasul Sufletului… Însã înainte sã ajungem acolo, avem multe piedici de trecut…

Protectorul orasului, Egoismul, ne întâmpinã de cum ne apropiem. Eu, Ratziunea, încerc sã-i explic cã lucrurile acolo sus, la noi, nu merg prea bine… cã TU nu ne mai consulti aproape deloc si cã am bãtut atâta drum doar ca sã vedem ce consideri TU asa special aici jos, departe de creier.
Degeaba… Egoismul nu întelege… vorbim douã limbi diferite… Abia dupã ce îi spunem cã vrem sã-i luãm drept exemplu orasul, ca sã devenim mai buni si mai eficienti intervine sotzia lui, Mândria, si îl convinge sã ne deschidã portzile sufletului…

De cum trecem de poartã, apare Frica, ce ne spune cã ea nu lasã pe nimeni sã intre, pentru cã de fiecare datã când cineva intrã, Orasul Sufletului se metamorfozeazã în bine sau în rãu (odatã chiar ajungând sã fie distrus în totalitate)… si cheamã Ura si Mânia sã ne dea afarã.

Pe când renuntaserãm la orice spreantzã cã vom ajunge vreodatã în oras, apare Nebunia, care ne invitã înãuntru, ne duce la ea acasã, ne dã de mâncare si ne lasã sã ne odihnim în Suflet. Din câte ne-am dat seama, Nebunia e primarul orasului, deoarece toti locuitorii ascultã de ea si fac întocmai cum spune.

Dupã ce ne-am mai revenit, i-am povestit Nebuniei problemele noastre. I-am zis cã începem sã ne facem griji pentru locurile noastre de muncã, pentru cã nu ne mai dai de lucru, si am întrebat-o de ce e asa prosper orasul sãu.

În acel moment Nebunia a rugat Fericirea sã-i aducã cele 3 fiice: Plãcerea, Libertatea si Iubirea. De cum le-am vãzut, am înteles totul…
Eu, Ratiunea nu sunt si nu voi putea fi niciodatã la fel de frumos ca Iubirea, la fel de împlinit ca Libertatea sau la fel de plin de pasiune ca Plãcerea.

Dupã ce m-am sfãtuit cu Neuronii m-am gândit sã îti spunem si tzie aceastã întâmplare, asta doar ca sã stii cã vocea micã din capul tãu s-a mutat la altã adresã… Nu mã mai cãuta acolo unde nu-mi e locul… Acum mi-am gãsit menirea: împreunã cu neuronii vom ajuta la reconstruirea Sufletului de fiecare datã când acesta va fi dãrâmat… Acesta e singurul lucru pentru care îti putem fi utili.

Anunțuri

2 răspunsuri so far »

  1. 1

    splendorA said,

    Pe mine m-a parasit pana si Ratziunea :-j…ce pretenii sa mai am de la altii

  2. 2

    Utopian said,

    Ah… tzineam să precizez un lucru: asta se întâmplă în mintea unei femei… unde merg neuronii din mintea unui bărbat… we won’t go there:))


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: