If you’re crazy, I don’t care, you amaze me…

c705

Asteptam pe o colegã în Insomnia, si, stând si uitându-mã aiurea, am vãzut cã masa la care stãteam era mâzgãlitã cu o grãmadã de pixuri de toate culorile, probabil de cãtre alti oameni care stãtuserã, ca mine, plictisindu-se asteptând pe cineva. Printre mâzgãlituri, am gãsit un citat care m-a fãcut sã meditez profund: ,,Ei râd de noi pentru cã suntem diferiti. Noi râdem de ei pentru cã sunt toti la fel.

În momentul în care am citit asta, au început sã mi se îngrãmãdeascã frânturi de imagini si fraze în minte, începând de la ,,Rinocerii” lui Ionescu si ajungând pânã la Fight Club:
,,You are not a beautiful and unique snowflake
You are the same decaying organic matter as everything else
We are all part of the same compost heap
We are the all singing, all dancing, crap of the world
” .
…dupã care mi-a apãrut brusc în minte celebra frazã: ,,Esti diferit… la fel ca toatã lumea!

Recent, într-o revistã gen 7seri, pe prima pagina se punea întrebarea: ,,Dacã s-ar face un film despre viata ta, pe câti oameni ai reusi sã convingi sã meargã?„… Pe scurt, cu ce e viata ta mai diferitã decât a altora, încât cineva sã vrea sã se uite la filmul vietii tale? Cu ce esti TU mai diferit decât altii?

Desi toatã lumea se crede diferitã de ceilalti, si se spune cã ,,oamenii sunt diferiti”, eu nu cred asta. Am observat de foarte multe ori stereotipii în comportament si în limbaj; idei preluate si neadaptate, spuse apoi mai departe (genul de idei la care, când ceri argumente, omul se blocheazã). Cred cu tãrie cã existã oameni care iau de bunã orice chestie care li se zice, si o zic mai departe, fãrã a o procesa în prealabil (pentru detalii, vezi religiile si oamenii foarte credinciosi).

Am întâlnit foarte putini oameni pe care sã-i consider cu adevãrat ,,unici si irepetabili”(cum ar spune Irina, o colegã), dar cei pe care i-am întâlnit mi-au schimbat de fiecare datã conceptia asupra lumii. Erau genul de oameni care, dupã ce auzeau o idee, când o povesteau altcuiva, o scoteau total schimbatã (gen alchimistii, care fãceau aur din plumb). Nu stiu cât sens are ceea ce zic… am mai încercat sã explic asta odatã cuiva… si omul ãla nu a înteles nimic

Mi-am dat seama cã eu nu mã consider ,,unicã si irepetabilã”… mã consider pur si simplu diferitã…
Sunt hedonistã… Functionez pe plãcere (no, no that kind)… Lucrurile din jurul meu le calculez în cantitatea de plãcere pe care mi-o provoacã, nu în costuri si beneficii. Mi-am propus de câtiva ani buni sã functionez pe instinct si nu pe rationalitate, când e vorba de decizii ce tin doar de persoana mea, si sunt încântatã când oameni pe care tocmai i-am cunoscut îmi spun:,,Nu am mai întâlnit pe nimeni ca tine…”
Realizez cã, probabil, dintre cei ce nu mã cunosc existã câtiva care mã considerã freakish, si probabil nu-mi înteleg reactiile sau pãrerile, dar, dupã cum spunea si Tarantino despre Pulp Fiction: ,,multora nu le-a plãcut, dar la foarte putini le-a fost indiferent„…

În concluzie… I feel like a Beautiful and Unique Snowflake (yeah, it sounds gay)… Îmi place cã sunt o neînteleasã, îmi place cã trãiesc sentimente care nu pot fi exprimate în cuvinte(good or bad), deci, pe care nu le pot împãrtãsi… Îmi place cã lumea mã urãste sau mã iubeste, niciodatã nu rãmân indiferentã cuiva…

…Si pentru cã nu sunt indiferentã nimãnui, cred cã as umple cel putin de 4 ori Cinema Republica cu filmul vietzii mele (prima oarã as umple doar cu prietenii/cunoscutii/familia – care ar veni din respect(sper); apoi ar veni oamenii care au vrut tot timpul sã mã înteleagã, dar n-au reusit niciodatã (oamenii pe care i-am fãcut curiosi) apoi oamenii care m-au urât si vor sã-mi vadã viata ca mai apoi sã mi se poatã declara superiori; oamenii pe care i-am urât si vor sã afle de ce, etc). VOI?

Anunțuri

4 răspunsuri so far »

  1. 1

    Zâna Carabină said,

    Mai puiule,
    Imi amintesti asa de tare de mine la 19 ani incat trebe neaparat sa scriu aceste lucruri. Si eu la 19 ani umblam cu lume de la teatru, de la pictura, design si photo, ma rog, numai artisti sau artist wannabe’s. Toti erau psihedelici si talentatzi. Desi eu eram un bricoleur mai degraba, numai cu de astia ieseam, numai de aia ca simteam ca uite, ca noi suntem diferitzi, uau, ce fain. Ma simteam superdeosebita si toata lumea imi zicea ca sunt superdeosebita, am auzit la „originala” si „speciala” ca imi vine sa dau in diabet shi sa vomez in nuantze de roz.

    La 24 de ani, ma consider un hibrid, dar in nici un caz nu ma mai vad „deosebita”. Am observat ca structurile simple sunt cele mai sanatoase, ca scheletele tari si lungi sunt cele mai faine, ca psihicul sanatos este singura cale catre o viatza de succes shi spiritul, cu cat este mai orientat si mai sanatos, cu atata face persoana mai cu picioarele pe pamant.(Ma rog, lucru la o multinationala, zilnic iau injectzii de pragmatism shi bine fac). Deci clar, nu mai imi doresc sa fiu deosebita decat pentru 2-3 persoane, daca ar fi sa fie. Sau cand prieten, da, pentru el sa fiu deosebita. Incolo, nu vreau decat sa fiu descurcareatza, pragmatica, sanatoasa la cap shi cu inima usoara.

    Cu cat inaintezi in varsta, cu atata iti doresti cat mai mult aer curat.
    Probabil peste 5 ani, shi tu vei gandi la fel dar iti spun sincer, ce ai tu acuma as age and passions….sunt cele mai faine lucruri ever. Nu le schimba, traieste-le. Spiritul se curatzta singur si se imbunatateste cu timpul. Daca tu crezi ca esti unique snowflake, sunt shanse 90% chiar sa fii, adica eu te cred. Foarte bine. Live it! Dar nu te ashtepta sa te crezi unique snowflake toata viatza.

    Cat despre film cu viata mea de studenta, ar iesi ceva de genu Legaturi Bolnavicioase (heheheh). Eh, nici chiar asa…desi vorba aia, m-am regasit in carte foarte mult, ba chiar si in film, ca si io am fost adolescenta scapata de acasa intr-un orash mare shi cautam dragostea si dadeam peste ea te-miri-unde. Nu am facut incest cu frate-meu ca nu am frate…deshi Tudor Chirila e yummy in film….

    Nu, glumeam, dar DACA s-ar face un film despre viata de student clujean, despre studentimea din hashdeu, de ex, uite, ar ieshi ceva de genu, probabil este cel mai bun blog al meu:

    http://blog.360.yahoo.com/blog-_0z8w.YibrYl5o9SnHqwx7q5rA–?cq=1&p=26

    Mersi ca m-ai ascultat. Te pup.

  2. 2

    Utopian said,

    Poate ai dreptate… si în timp, se schimbă tot… Dar eu chiar am încercat să-mi aleg o facultate în care să se pună accentul pe ,,original” si ,,deosebit”, ca să nu ajung vreodată să lucrez undeva unde să trebuiască să mă port ca făcând parte din turmă.
    Mi-am mai dat seama că de fiecare dată când am făcut cum am simtzit EU si nu cum mi-au spus altii, sau după un pattern, lucrurile mi-au iesit mult mai bine=> it’s great being me… cel putzin deocamdata… Mai târziu… Văd eu atunci:D

  3. 3

    Zâna Carabină said,

    Well, cu totii visam sa ajungem pictori si sa avem shi bani multi, daca se poate.
    De exemplu, visul meu a fost sa fiu fotograf dar ma simt bine si in postura de marketer.
    Shi nu dispretzuiesc turma, fiecare oaie este la fel de importanta ca fiecare savant.

    Eu nu ma simt prost daca la chef, dupa o sticla de vin, dansez pe Shakira shi cant ultimul hit a lui Snoop Doggy Dogg. Debusheele sunt ieftine si cine lucreaza 8 ore pe zi si are responsaibiliatzi, are nevoie de ele, de debushee, vroiam sa zic.

    A, si vezi, ca trebe sa ieshim, Lola! Get your shoes and good time, we go out!!!

  4. 4

    Utopian said,

    Trebuie sa ieshim… I want to know myself from the future:))


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: