
S-au îngrãmãdit o sumedenie de gânduri în capul meu si exact în momentul ãsta bat toate la usã, vrând sã iasã.
- Acu ceva vreme mi-a dat o prietenã filmuletul “Letter from God“, în care Dumnezeu îi spune omului:”I just laid the ground, it was you that built the towers. It was you that invented bombs and the fear that comes with them, and it was you that invented money and the corrupt economic systems. You invented terms like “just wars” and terms like “friendly fire”, and it was you that didn’t know when stop digging deeper and when stop building higher. It was you that exhausted resources I carefully laid out on this earth.“
- Mai apoi, peste încã o sãptãmânã, am purtat o discutie foarte inteligentã cu un necunoscut într-un bar, despre “ce este libertatea si cât de liberi suntem noi?”.
Ieri am vãzut un scurtmetraj intitulat “Web 2.0 – The machine is US(ing us)“, care a legat într-o idee mare si coerentã cele 2 mini-idei de mai sus.
O vãd în fiecare zi pe mama cum vine acasã de la muncã dupã 10-12 ore (desi e plãtitã doar pentru 8), iar varã-mia mi se plânge în fiecare varã de faptul cã, desi ea are 1 lunã de concediu pe an, nu are voie sã si-l ia când vrea, si în nici un caz nu are voie sã si-l ia tot odatã. Ba în ultima vreme pânã si o prietenã, care era super-îndrãgostitã de job-ul ei a ajuns sã se plângã cã e obositã frântã si cã nu mai suportã. De fiecare datã îmi apare în gând imaginea de mai sus, cu “Arbeit macht frei” (“Munca te elibereazã”) scris pe portile lagãrelor naziste.
Munca te elibereazã pentru cã îti dã posibilitatea sã ai o viatã normalã, asa cum ti-o doresti. Muncind, câstigi bani si esti liber sã-ti îndeplinesti dorintele/ visele/ poftele. Nu mai mori de foame, nu mai mori de neputintã. Cu toate astea, dupã cum i-am spus si prietenei mele “Muncim ca sã trãim, si nu trãim ca sã muncim”. Munca nu te mai face liber atunci când îti ocupã viata. Banii câstigati nu te mai ajutã atunci când n-ai timp sã te bucuri de ei pentru cã esti prea ocupat sã faci altii. Libertatea ta moare atunci când munca pune stãpânire pe viata ta
… Dar de fapt omul vrea sã fie liber. Omul este un boem. Omul vrea sã fie hedonist, sã se ghideze dupã plãcere, dupã ce-si doreste el cu adevãrat.
Programul de lucru e de 8 ore, dar stim cu totii cã de foarte putine ori este el respectat, cele 8 ore transformându-se deseori în 9, 10, 11,12, etc. Ai o lunã de concediu, în care îti poti cheltui banii obtinuti în celelalte 11 luni ale anului. Doar cã luna de concediu nu o poti avea când vrei tu, pentru cã în felul acesta firma ar rãmâne cam cu jumãtate din personalul disponibil în timpul verii. De asemenea, în concediu nu poti pleca pentru mult timp, pentru cã ar putea apãrea “o situatie” la servici, care sã necesite prezenta ta.
Concluzia ar fi cã “THE MACHINE IS USING US“. Suntem folositi de un sistem care, odatã ce ne înghite, nu ne mai dã drumul si nu ne mai lasã pe noi sã detinem controlul asupra propriei nostre vieti.
Dar, dacã stãm bine sã cugetãm, “THE MACHINE IS US“. Dupã cum citam mai sus din filmul “Letter from God”, omul “invented money and the corrupt economic system”. Noi am inventat banii, noi am inventat functiile în firme, noi am inventat orarul de lucru, noi am inventat durata concediului, noi am inventat vârsta pensionãrii, noi am inventat totul.
Întrebarea care bãtea la usa mintii mele era: Dacã omul vrea sã fie liber si vrea sã se ghideze dupã ce-si doreste cu adevãrat, de ce se complace într-un sistem care-l face sã piardã tot ce-l face fericit?
De ce tinerii se angajeazã în firme mari si îsi pierd tineretile prin ele? În speranta cã vor avea bãtrâneti fericite?
De ce omul, care a inventat munca si programul, si concediul si pensionarea, nu poate sã modifice sistemul creat de el însusi? De ce nu poate face un sistem care sã dea concedii de 2 luni jumate, sã permitã pensionarea la 50 de ani si sã aibã un program de lucru de 7 ore jumate fix?
Pânã la urmã, “THE SYSTEM IS US” sau “THE SYSTEM IS USING US”? Desi ne dorim sã credem cã prima variantã e cea realã, cea de-a doua e mult mai realistã. În sfârsit, omul a inventat ceva superior lui, ceva ce nu mai poate fi oprit nici mãcar de creatorul sãu. Omul a inventat CORPORATISMUL!
LET’S JUST FUCK THE SYSTEM!

