Având în vedere cât m-am spetit sesiunea asta, ce altceva mai îmi rãmânea de fãcut în vacantã decât sã mã odihnesc? Bineînteles, trebuie sã subliniez încã din primul paragraf cã eu sunt o pasãre de noapte. În urma a peste 20 de ani de repetate studii calitative si cantitative s-a demonstrat cã ciclul meu biologic nu-mi permite sã adorm decât undeva dupã ora 3 A.M., iar dimineata începe de undeva de pe la ora 1 P.M. (chiar decretasem la un moment dat cã ora 9 dimineata nu existã, si toti cei care spun cã au fãcut ceva la ora aia sunt niste mincinosi care conspirã împotriva firii umane).
Cu toate studiile de rigoare, se pare cã am omis câteva variabile importante. Probabil vã întrebati care ar fi alea?
Pãi, de exemplu, am omis faptul cã, odatã cu venirea verii, românii din tribul meu (având denumirea genericã de bloc) încep:
1) sã dea jos covoarele cu Rãpirea din Serai de pe perete, si sã le înlocuiascã cu postere cu Nicolae Gutã si Florin Salam si alti rapsozi ai comunitãtii.
2) sã renoveze bucãtãria fãcându-i pereti suplimentari, în asa fel încât atunci când deschid frigiderul, bunãtãtile din el sã nu mai fie observabile ochilor indiscreti si flãmânzi ai musafirilor din triburile înfrãtite.
3) sã înlocuiascã vana din baie cu un jaccuzi mic si nefunctional (pentru cã, daca vrei sã si functioneze, trebuie sã plãtesti în plus, si românu’ nu dã banii degeaba pe extraoptiuni), cã doar care e cel mai vizitat loc din casã, când vine vorba de musafiri? Baia, bineînteles… prin urmare ea trebuie sã impresioneze prin grandoare si sã compenseze lipsa de stil a garsonierei 2/3 proprietate personalã…
4) sã spargã pereti în asa fel încât din bucãtãrie sã vadã meciul ce se desfãsoarã la televizorul din dormitor si din baie sã poatã urmãri procesul de murare a castravetilor de pe balcon
5) sã punã termopane la geamul usilor de la camere… cã prea stiu vecinii de fiecare datã când masculul celulei de bazã a societãtii îi mai trage câte un dos de palmã femelei, iar, mai apoi, aceasta îl fugãreste aleator cu ciomagul (având denumirea genericã de fãcãletz) prin casã
6) sã-si batã cuie în pereti pentru a-i împodobi cu afise înrãmate în care sunt expuse pozele unor picturi celebre, pentru a arãta nu neaparat bogãtia, ci cultura vastã, remarcabilã, avutã de proprietarii locuintei (doar au strâns cãpsuni în tara lui Picasso, au lucrat în constructii în tara lui Monet, sau au fãcut bijnitzã în tara lui Da Vinci, iar asta trebuie sã se vadã!)
Într-un cuvânt, românii tribului meu îsi tuneazã vara locuintza… Si nu doar atât! Hotãrâti si ambitiosi cum îi stiti, românii nu se lasã împiedicati de chestii minore cum ar fi respectarea orelor de liniste sau alte mãruntisuri de genul. Nu! Românul când începe o treabã, lucreazã permanent la ea, si o terminã cu 2 luni mai târziu decât era planificat!
Mai mult, nevoia de atentie a românului si totodatã bunul simt nu-l lasã sã lucreze concomitent cu alt membru al tribului! Nu, Doamne fereste! Lumea din trib trebuie sã stie cã TU esti ãla care are bani sã-si renoveze apartamentul… Prin urmare regula nescrisã a tunãrii locuintelor nu te lasã sã furi din atentia acordatã vecinului de palier (‘mnezãi si sfinti!!!!), trebuind sã astepti cu renovarea pânã terminã cei din apartamentul de lângã.
Astfel, de când a început vacanta eu nu mai închid un ochi, pentru cã abia dacã reuseste un vecin sã termine ritualul barbar de modernizare a locuintei, cã începe altul sã-si batã în surdinã picamãrul de pereti si sã înfigã cuie în podea exact deasupra locului în care odihneste capul meu (nu mã întrebati de ce bat cuie în podea, cã nici eu nu am gãsit încã rãspunsul… oricum, concluzia mea e cã sau bat cuie în podea, sau omoarã gândacii de bucãtãrie/sobolanii din casã cu ciocanul).
Ba mai mult, obiceiul spune cã, la orice etaj ai sta, pentru ca restul masculilor tribului sã vadã cã TU lucrezi, cã TU esti masculul alfa al gintei si cã ei nu au voie sã renoveze cât timp tu esti încã la putere, trebuie sã-ti arunci sacii cu moloz de la etaj, exact la mine sub geam. Poate vi se pare ciudat, dar, pentru cultura voastrã urbanã si interurbanã, trebuie sã stiti cã masculul alfa nu se înjoseste niciodatã cãrând saci pe scãri, ci îi depoziteazã, marcându-si, bineînteles, teritoriul, în fata locuintei improvizate numitã bloc. (Dacã e un mascul alfa feroce, cu multã încredere în sine, nici mãcar nu se mai complicã si-si aruncã sacii direct în apa ce curge prin spatele blocului).
Mã tot întreb, dacã încã locuiam în pesterã, pe-aia cum dracu ne-o tunam?!?!
P.S. Bineînteles, as we speak, îmi fluturã pe la ureche imnuri închinate zeului pãgân Baros si zeitei protectoare a gintei, Faiantza.
